Blog Noua Dreaptă

Sursa: Cotidianul

28 Iul 2008 Mii de oameni au fost nevoiti sa-si paraseasca locuintele

E drept, deputaţii şi senatorii nu dispun de aceleaşi instrumente ca aleşii locali, însă, potrivit atribuţiilor lor în teritoriu, pot sesiza instituţiile locale sau centrale în urma unor observaţii făcute pe teren, pentru a da o mână de ajutor cetăţenilor pe care-i reprezintă.

Din cei 15 parlamentari din judeţul Bacău, doar unul singur, senatorul PSD, Cătălin Mardare, este implicat total pe „frontul apelor“ - reporterii Cotidianului „găsindu-l“ în localitatea Săuceşti. Şi colega sa de partid, Minodora Clivetti, a fost ieri pe „teren“, în rest, despre ceilalţi parlamentari nu se poate spune nimic pozitiv.

„Sunt în Bucureşti. Ce să caut la Bacău? Nu a început campania electorală“, ne-a spus deputatul PSD Cătălin Voicu, iar colegul său de partid, Gabriel Vlase, s-a arătat chiar deranjat de întrebările noastre. „Eşti de la Cotidianul sau de la DNA?“ a fost replica acestuia. Senatorul PNL Aron Popa ne-a afirmat că „am vrut să mă implic, dar mi s-a spus că nu e nevoie de ajutorul meu“, iar senatorul PRM Ilie Ilaşcu, aflat în Bucureşti, s-a întrebat retoric: „În afară de susţinere morală, altceva ce putem face?“. Peste graniţe se aflau, ieri, senatorul PD-L Cristian Cucuianu (în concediu la Albena - Bulgaria), deputatul PNL Silviu Lefter („sunt plecat de o săptămână“) şi deputatul PSD Nicolae Bănicioiu în Franţa, într-o tabără a tinerilor socialişti.
Read more

O noua criza ameninta Romania. Peste 500.000 de bolnavi de diabet si cancer pot ramane fara medicamente pentru cateva zile deoarece Ministerul Sanatatii s-a gandit sa mai aduca niste imbunatatiri programelor nationale de sanatate, incercand sa mai doseasca ceva banuti din bugetul de stat pentru zile negre. Astfel incat a decis sa scada preturile cu care cumpara insulina si medicamente pentru cancer. Importatorii de medicamente au decis, in aceasta situatie sa sisteze distributia medicamentelor in farmacii.

Romania are cel mai mic buget alocat tratamentului canceros, diabetul are parte de un buget de circa un miliard opt sute de lei vechi anual in situatia in care lunar se cheltuiesc miliarde de lei pentru tratamentul diabetului la nivel national.

Iata ca, in loc sa suplimenteze bugetul destinat Sanatatii si sa arate ca ei sunt in slujba noastra, cei pe care i-am votat vor sa scape cat mai rapid de cei bolnavi si vulnerabili. Altfel, nu ne explicam de ce, in loc sa stranga ei cureaua, tot noi, platitorii de taxe si impozite trebuie sa suportam consecintele unei gestionari dezastruoase a bugetului de stat. Ei isi construiesc vile si merg in concedii de mii de euro in timp ce noi suntem obligati sa ne ingrijim bolnavii carora li se ia pana si dreptul de a avea tratament.

Este nedrept ca batranii care reprezinta trecutul acestei tari mor pe capete asteptand mila de la importatorii de medicamente pentru a mai putea trai inca o zi.

Este nedrept ca in spitalul de oncologie sunt inghesuiti copii care ar putea avea o sansa daca in spitalele noastre ar exista aparatura mai performanta, iar cele existente nu ar fi privite ca niste relicve din al doilea razboi mondial.

Este nedrept ca domnii nostri politicieni sa stea in adapostul caselor de mii de euro fara sa se gandeasca la niste oameni care i-au votat cu speranta in mai bine…

Este nedrept ca intr-o tara care se vrea democrata, cei putini sa calce in picioare vointa celor multi.

Noua Dreapta solicita alocarea unor sume mai mari pentru medicamente bolnavilor. Este de datoria guvernantilor nostri sa ii protejeze pe cei defavorizati si sa puna bunastarea tarii mai presus de cea personala.

Simona

Cristian Hainic

În numărul 4 al revistei Noua Dreaptă apărea un text care propunea distributismul ca alternativă „naţionalistă” în principal la sistemele economice capitaliste şi socialiste[1]. Aceasta se întâmpla în anul 2002. De atunci nu a mai existat din partea Noii Drepte nici o luare de poziţie în ceea ce priveşte structuri şi sisteme ce ar caracteriza mai degrabă puncte de program ale unui partid politic; organizaţia s-a axat mai mult pe o reprezentare a vocii societăţii civile prin diverse acţiuni de reacţie, comemorative, etc. organizate pe domeniul public. Această „renunţare” poate fi privită ca primul pas dinspre un demers politic spre unul metapolitic. Dar ea nu este de ajuns pentru a justifica de ce Noua Dreaptă ar fi o organizaţie metapolitică, ci este doar un punct de plecare.

Punctul forte al metapoliticii este realizarea că orice aparat politic este întreţinut de un consens civil care se exprimă sub forma culturii, viziunii asupra lumii şi a ethos-ului unei comunităţi[2]. Aceasta implică în mod evident că numai atunci când oamenii vor simţi nevoia de schimbare ca pe o necesitate de la sine înţeleasă puterea politică va suferi modificări. Spre deosebire de lupta acerbă pentru putere întâlnită la partidele politice, „lupta” metapolitică este una a viziunilor asupra lumii. Refuzând să ducă o luptă a „electoratului”, Noua Dreaptă s-a axat mai degrabă pe a fi una cu electoratul şi a nu-l silui precum un mesaj publicitar, ci a se identifica cu viziunea sa asupra lumii. Cu toate acestea, metapolitica are şi o componentă activă prin excelenţă: prin cooptarea atitudinilor faţă de viaţă, se are în vedere cooptarea puterii culturale. Un demers metapolitic ca atare presupune neconcordanţa cu activităţile unui partid politic şi adoptarea unui proiect cultural. Două exemple majore de astfel de proiecte culturale, cu toate că sunt caracterizate de perspective total diferite de cele ale Noii Drepte, sunt Societatea Thule a lui Sebottendorf şi GRECE a lui Alain de Benoist. Noua Dreaptă parcurge un demers metapolitic care se delimitează de acestea două dar care este cel puţin la fel de important.

Demersul se exprimă cel mai bine cu privire la distincţia pe care o face Evola între naţionalismul regresiv şi cel superior din punct de vedere valoric. Dacă primul „topeşte” orice personalitate într-o realitate condiţionată etnic şi nu tolerează nici o manifestare a unei activităţi intelectuale care ar putea nega această condiţionare a realităţii, al doilea presupune aristocraţia ca o dezvoltare pe baza trunchiului etnic dinspre colectiv spre individual, ceea ce pentru Evola este „sensul adevăratului progres”[3]. Altfel spus, naţionalismul regresiv propune mai mult un „spirit de mafie” care nu este decât o variaţiune pe tema intoleranţei democratice faţă de orice lider considerat a nu fi organul „voinţei populare”, în timp ce în aristocraţia naţionalismului „reconstruit” este operată o recuperare esenţială: Evola dă aici exemplul războiului, în care oamenii nu luptau constrânşi de lege, nu existau soldaţi, ci războinici, nu luptau pentru o instituţie, ci pentru rege, nu se supuneau legii sociale, ci erau credincioşi liderului lor, luptau cu mândrie pentru el. Mai important, „responsabilitatea era direct asumată de către conducători sau monarhi, şi nu pasată către entităţi false şi fetişuri ideologice. Autoritatea deriva din măreţia personalităţii”[4]. Acesta este un exemplu de viziune asupra lumii. Nu este esenţialul unui regim politic, ci o perspectivă asupra vieţii. Este un exemplu de o abordare metapolitică rezumată într-un simplu element, şi anume construcţia corpului de luptători într-o ierarhie cetăţeneasc Read more

PRECIZARI CU PRIVIRE LA “INCIDENTELE” DIN TIMPUL MECIULUI DE HANDBAL
ROMANIA-UNGARIA DE LA CLUJ-NAPOCA

Reprezentatii filialei clujene a Noii Drepte doresc sa faca urmatoarele precizari referitoare la evenimentele de la meciul de aseara (16.07.08) la handbal feminin dintre echipele nationale ale Romaniei si Ungariei.

In articolul publicat in Ziua de Cluj, “Victoria cu Ungaria, insotita de scandari xenofobe” semnat Alin Sutea, se afirma faptul ca membrii Noii Drepte au scandat lozinci “xenofobe” pe parcursul partidei. Intr-adevar, o parte a membrilor si simpatizantilor Noii Drepte Cluj s-au aflat in sectorul “galeriei”, unde s-a cantat si s-a sustinut echipa nationala de la inceputul meciului pana la sfarsit, creandu-se atmosfera extraordinara care este atribuita in general “publicului” si care este intotdeauna motiv de mandrie pentru locuitorii oricarui oras care are onoarea de a gazdui un meci al nationalei Romaniei.

Intr-adevar, o parte a suporterilor galeriei ad-hoc au scandat si unele lozinci care pot fi catalogate drept xenofobe”, insa - cel mai important! - acest lucru s-a intamplat deoarece au fost provocati de suporterii
maghiari, care au afisat un banner pe care scria in ungureste “Vrem Clujul inapoi!”. Poza cu acest banner este disponibila pe blogul Noii Drepte la http://blog.nouadreapta.org/2008/07/no-comment.

Acest lucru nu a fost mentionat nici in publicatia dvs., nici in alte publicatii locale care s-au hazardat in ca cataloga ca “xenofobi” si “ultranationalisti” suporterii romani care au fost, de fapt, provocati de manifestarile iredentiste ale suporterilor unguri. Pana la urma, a merge intr-o tara vecina cu un mesaj extremist, revendicand - chiar si pe o bucata de panza - un oras locuit in proportie de 83% de romani, ni se pare un act sfidator, provocator si ilegal!

Nu avem cunostinta de masurile luate de Jandarmerie in privinta suporterilor maghiari, insa am simtit pe pielea noastra tratamentul ilegal si rauvoitor al Jandarmeriei si al paznicilor salii sporturilor, dupa meci, cand au legitimat, injurat si bruscat suporterii romani - printre care si membri ai Noii Drepte - fara a da vreo explicatie si fara a se legitima.

Cu stima,

Alexandru Santu
Noua Dreapta Cluj

Miercuri, 16.07, incepand cu ora 18-30 am intrat in Sala Sporturilor “Horia Demian’ din Cluj, unde avea sa se desfasoare meciul amical de handbal intre Romania si Ungaria.
Inca de la intrare in sala am vazut o multime de lume agitata, nervoasa gata sa intre pe teren, totul din cauza unui banner cu mesajul “Kolozvar Visszavar” (“Vrem Clujul inapoi”) pus de galeria maghiara, mesaj care a stat afisat cel putin o jumatate de ora . Cei de la Total Security, firma care trebuia sa asigure buna desfasurare a evenimentului sportiv, s-au sesizat doar in momentul in care galeria romana a inceput sa scandeze mesaje impotriva suporterilor unguri. Au incercat sa faca un pact- o sa-i roage pe unguri sa dea bannerul jos, iar galeria romaneasca nu va mai scanda mesaje antiunguresti, dar raul era deja facut, iar suporterii clujeni erau cu nervii intinsi la maxim.
La finalul partidei am fost evacuati din sala pe usa din spate unde eram asteptati de vajnicii luptatori ai Jandarmeriei Romane, gata sa mai de a o lectie de cultura si civilizatie huliganilor de pe stadioane si din salile de sport.
Fara sa se legitmeze sau sa ne ofere vreo explicatie, incalcand grav mai toate articolele din “codul de etica si deontologie al politistului” (Aprobat prin HG nr. 991/2005 publicata in Monitorul Oficial nr. 813/7 sept. 2005 si care la Capitolul III articolul 1 precizeaza ca se aplica si jandarmeriei ), jandarmii ne-au injurat, amenintat, legitimat si filmat, mizand pe faptul ca majoritatea celor prezenti au fost copii minori.
Cu aceasta ocazie am simtit inca odata, cu toate ca nu mai era nevoie, abuzurile pe care le comit cei pe care ii platim din impozitele noastre si care ar trebui “sa fie aparatori drepturilor si libertatilor persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea, descoperirea si combaterea actelor si faptelor infractionale, asigurarea ordinii si sigurantei publice, iar prin acestea sa romoveaza increderea reciproca, respectul si dezvoltarea democratica a societatii.” (Codul de etica si deontologie al politistului).

A.S. - Cluj-Napoca

“Extremistii maghiari nu exista. Ei sunt inventati de personaje cu probleme psihice, gen Funar si Vadim Tudor, pentru a instiga populatia.”

“Ungurilor din Ungaria nu le pasa de Transilvania, s-au resemnat, au lasat trecutul deoparte si nu investesc sume enorme de bani in afaceri din Harghita, Covasna, Cluj, Salaj, Bihor si Satu- Mare.”

Dovada? Un banner afisat de cei cativa suporteri unguri la meciul de aseara (16 iulie 2008) intre echipele nationale de handbal feminin ale Romaniei si Ungariei de la Cluj- Napoca: VREM CLUJUL INAPOI!

Potrivit declaratiilor neoficiale ale unor jandarmi aflati la eveniment, bannerul a fost dat jos inainte de inceperea partidei, doi suporteri unguri au fost amendati, iar unul dintre ei a fost escortat la Consulatul Maghiar din Cluj-Napoca.

sursa: Ziarul Arcasul din Bucovina de Nord

Iubiţi fraţi români! Se adreseazã cãtre dumneavoastrã românii din dreapta Tisei - Maramureşul Voievodal Ucraina, urmaşii dacilor liberi, urmaşii lui Bogdan şi Dragoş-Vodã în legãturã cu izolarea noastrã din partea României.

Aici, în România Micã locuiesc de mii de ani românii rãmaşi dupã împãrţirea Maramureşului integral - 4 iunie 1920. Atunci eram 11 mii, azi am ajuns la peste 50 de mii de oameni. Atunci românii noştri au fost împãrţiţi şi daţi uitãrii. Dar s-au împãcat cu soarta, cu mersul istoriei, bucurându-se mãcar de faptul cã au avut posibilitatea sã se vadã, sã se întâlneascã unii cu alţii, sã studieze în România, aflându-se sufleteşte alãturi de fii lor. Istoria a fost asprã - cehii au plecat, au venit maghiarii, am rãbdat toţi împreunã, dar nu am îngenuncheat, au venit ruşii în 1944 şi ne-au izolat şi mai tare cu un gard de sârmã ghimpatã de GULAG stalinist, mãcar cã eram la un pas unii de alţii şi auzeam ciripitul pãsãrilor, sunetele clopotelor de la Sighet, radioul şi televiziunea românã. Am fost izolaţi fizic, dar nu sufleteşte. Au trecut anii şi noi credeam cã nu va sosi sfârşitul şi cã Bunul Dumnezeu nu va lãsa sã fie veşnic blestemul izolãrii.

Read more

“Cumparam Manhattan, cumparam Ungaria, cumparam Romania si cumparam Polonia [...] Cu talentul, relatiile personale si dinamismul nostru ajungem aproape peste tot.” (Shimon Peres, Presedintele Israelului, la adunarea anuala a Asociatiei Birourilor de Comert din Israel, 2007)

In ziarul Adevarul de azi, un articol aproape comic despre colaborarea dintre o grupare anarhista din Italia si tigani:

„Suntem sătui să ne creştem copiii printre şobolani. Vrem o viaţă normală, ca şi voi”, spun ocupanţii abuzivi ai unei clădiri din Torino ce aparţine firmei italiene producătoare de energie electrică, ENEL.

În urmă cu o lună râul Stura, ce traversează oraşul Torino, s-a revărsat şi a inundat tabăra de ţigani din strada Germagnano. După retragerea apelor terenul nu mai era locuibil. „Copiii noştri au ajuns la spital din cauza infecţiilor. Nu aveam curent electric şi nici apă”, se plânge Minerva Răfran (54 de ani), una dintre locatarele abuzive.

Sub ocrotirea unei grupări anarhiste, denumită „Mişcarea celor care ocupă casele abandonate”, 20 de familii au ocupat în data de 6 iulie 2008 o clădire părăsită. În unul din balcoane au afişat un cearşaf pe care scrie „O casă pentru toţi”, în româneşte şi în italiană. Clădirea în care ţiganii au decis să se mute este peste drum de Consulatul General al României la Torino. Niciun reprezentant al misiunii diplomatice nu i-a vizitat încă.

„Nu este adevărat că noi vrem să trăim în barăci şi rulote cum cred italienii. Noi vrem doar să le oferim nepoţilor noştri o viaţă civilizată. De asta am venit în Italia. Măcar aici avem o masă asigurată de Caritas. În România nu aveam ce să dăm de mâncare copiilor, de asta am plecat”, spune Precup Băţădan, 51 de ani.

Niste concluzii care pot fi trase de aici:

- cine se seamana se aduna: boschetarii politici - anarhistii - au pus-o de un “squat” cu tiganii;

- reprezentantii misiunii diplomatice romanesti de la Torino nu i-au vizitat inca pe tigani in noua lor casa pentru ca, evident, nu ii considera pe acestia ca fiind romani;

- organizatiile non-guvernamentale din Romania care primesc anual sute de mii de euro de la Uniunea Europeana pentru programe de integrare ale tiganilor in societate ar trebui sa “adopte” familii de tigani. Sau invers, distinsii formatori de opinie si ONG-isti ar trebui sa se mute in taberele de tigani din Ferentari si Rahova pentru cateva zile, pentru a vedea daca expozitiile de fotografie antidiscriminare si simpozioanele pro-integrare au ajutat cu ceva viata tiganilor din Romania.

C.B. - www.frontpress.ro

Dimitrije Ljotici, născut în data de 12 august 1891, a fost un vizionar al naţionalismului sârbesc şi un ortodox practicant. Multă lume îi atribuie răspândirea pe scară largă a salutului cu braţul drept întins şi cu trei degete ridicate, specific patrioţilor sârbi. La popularizarea acestui salut identitar a participat şi Milan Nedici, cel care a condus guvernul filo-german după atacarea Serbiei de către cel de al Treilea Reich.

Ljotici s-a născut în Belgrad, dar o mare parte a vieţii şi-a petrecut-o în Smederevo. Strămoşii săi erau din satul Blace, astăzi parte a provinciei Macedonia din Grecia. Tatăl, Vladimir Ljotici, a avut o activitate politică notabilă şi o carieră de diplomat, ocupând posturile de consul în Thessaloniki, primar în Smederevo şi membru în parlementul sârbesc. Dimitrije a făcut studiile primare în Smederevo, liceul în Thesaloniki şi în final a absolvit Facultatea de drept din Belgrad.

În timpul Războaielor Balcanice, Dimitrije Ljotici a fost voluntar în cadrul serviciului medical militar. A stat o perioadă scurtă la Paris, până la începerea Primului Război Mondial. S-a reîntors în ţară şi s-a înrolat în armată. După terminarea conflagraţiei, a fost şef de gară în Bakar. În această perioadă a realizat că viaţa de funcţionar nu este pentru el şi că lupta politică este mai apropiată de destinul său. După ce s-a căsătorit, s-a reîntors în anul 1920 în Smederevo pentru a practica avocatura. S-a înscris în Partidul Radical şi a devenit în scurt timp liderul aripii de tineret. În 1931, regele Alexandru I l-a numit ministru de justiţie în guvernul lui Petar Zivkovici, realizând un nou proiect constituţional. Regele a refuzat acest proiect şi Liotici a demisionat.

Read more