Generaţie de sacrificiu - izvor de credinţă I
autor: G.H.
Lumea romanească s-a învrednicit de două mii de ani de un liant divin, ce i-a conferit identitatea între neamuri şi rezistenţa în vâltoarea istoriei - Credinţa Ortodoxă. Şi acest lucru a fost posibil pentru că Biserica noastră a însemnat şcoală şi armată, familie şi cultură. Caracterul Ortodoxismului este dârz şi neînsetat de sacrificii, dar răsplăţile Cerului sunt pe măsură. În aceste clipe de răscruce, de clintire în credinţă, în care alţii încearcă să ne convingă că noua lor cale e mai dreaptă decât “Ortho Doxa” (Dreapta Credinţă), să cugetăm o clipă la cei care nu au precupeţit jertfa fragedei lor tinereţi sau chiar a vieţii lor lumeşti pentru Cruce, Neam şi Ţară! De ce au făcut acestea? Erau retardaţi, nebuni, hidoşi, neacceptaţi în societate? Nicidecum! Ei au fost cea mai curată generaţie a sângerosului secol trecut şi poate printre cele mai curate generaţii ale zbuciumatei istorii a României, tineri cu “piept călit de fier” şi “suflete de crin”, fruntaşi la carte şi în luptă, cei dintâi neclintiţi în temniţele comuniste, unde Satana coborâse pe pământ.
Fenomenul legionar s-a născut din tainica legătură de veacuri: neam-spiritualitate. De ce a fost acest fenomen original şi de ce atribuirea sa cu mişcarea fascistă a lui Mussolini sau cea nazistă a lui Hitler este falsă a priori? Explicaţia stă în firea naţiunilor, ancorate în 3 axe, după care se înclină: organizarea - prin forma statală, a cărei înclinaţie radicală a dat naştere la fascism; forţa vitală - prin elementele rasiale definitorii, care exagerată a dus la nazism; spiritul - prin credinţa ortodoxă, în forma sa pură, care cu voia Domnului a dus la crearea pe teritoriul ţărişoarei noastre a Mişcării Legionare.
În calea înălţării spirituale a poporului român s-a abătut însă o mare prăpastie, care l-a încercat şi ale cărei reminiscenţe încă îl mai încearcă din greu: comunismul. Comuniştii, p
rin filosofia lor nihilistă, au încercat să pătrundă în mase, spre a-i destabiliza, prin distrugerea moralei creştine şi a sistemului de valori sănătoase. Plaiurile româneşti au fost astfel presărate cu temniţe groaznice, locuri de chin şi persecuţie a creştinilor şi românilor adevăraţi. Planul lor a adus însă consecinţe nebănuite - mii de martiri şi mărturisitori, care s-au opus vehement ateismului promovat de ei. Aceşti martiri, conştienţi de misiunea lor, au primit crucea cu seninătate şi aşa au dus-o până la capăt, pentru spălarea Neamului de păcate, aşa cum ne apare şi în imaginea monumentului, pe bună dreptate numit, Calvarul Aiudului.
Părintele Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru-Vodă, care fost prizonier cu trupul 17 ani în temniţele comuniste spune că: “Cu cât un popor este mai încercat, cu cât un popor este mai împilat, mai strâns şi ţinut în stările acestea de ispitire, cu atât poporul acesta va fi mai înţelept şi mai destoinic în a învinge iadul.”
Sacrificiul unei generaţii ar fi trebuit să demonstreze că singurul hotar ce nu ni-l poate şterge nimeni este credinţa, că doar păstrându-ne Sfântul semn al Crucii şi Tricolorul în minte şi inimă putem străbate prin veacuri neînfrânţi. A fost suficientă această demonstraţie? Unora le e greu să recunoască crimele comunismului şi ceaţa ce ne înconjoară într-o globalizare iminentă, spre o “Nouă Ordine” a haosului…
8 Comentarii
Lasati un comentariu
Pe mine m-a impresionat articolul ăsta, mi s-a părut frumos scris. Aşa, mai sensibil, mai pentru suflet. Mă bucur să mai citesc şi aşa ceva aici, nu numai ştiri şi comunicate oficiale.
Numai bine!
Avem nevoie de cat mai multe articolo de genul acesta, deoarece ne-am indepartat si ne indepartam tot mai mult de credinta. Vom ajunge in curand o colonie a occidentului, unde nu vor mai conta decat banii si trupul, sufletul va fi distrus. Cum au incercat comunistii sa ne distruga sufletul cu forta vor reusi ,,occidentalii” sa ni-l distruga mai simplu, prin ,,momeala iluziei vietii imbelsugate occidentale”. Dar nu trebuie sa ne lasam, nu trebuie sa ne vindem sufletul pentru arginti asa cum a facut Iuda. Daca o vom face vom ajunge singuri sa ne punem streangul la gat.
Multumesc pentru apreciere, sper sa constientizam macar noi, cei de dreapta, rolul credintei drepte si sa-l marturisim, cu exemplul celor cazuti in temnite, prigoane si pe campul de lupta…
Cat despre articoul in sine, acesta este primul dintr-o serie, sper sa nu va plictisesc
Concepţia comunistă nu are la punctul de plecare intenţia de a-l distruge pe om şi nici dispreţul faţă de fiinţa umană. Punctul de plecare l-a constituit istoria milenară de crime a omului contra omului. Pornind de la această istorie quasianimalică comuniştii şi-au propus să oprească crima şi perpetuarea ei. Sub acest aspect norma iubirii aproapelui este principiu comun al creştinismului şi comunismului. Diferenţa a apărut atunci când a trebuit să se treacă la acţiune. Iisus nu a propus nici o soluţie practică în această lume în timp ce comuniştii au avut o încercare din care s-au putut şi se pot învăţa multe. Soluţia lui Hristos nu este în această lume ci este în moarte( sau dincolo de moarte). De aceea prostimea nu crede în Hristos şi foloseşte concepţia lui numai ca instrument pentru realizarea scopurilor lumeşti. Nu aduc argumente pentru ipocrizia lumii pentru că probele sunt atât de evidente încât aş pierde timpul arătându-vi-le.
Problema este complexă şi dacă scriu aceste cuvinte nu le scriu pentru propagandiştii ipocriţi ai capitalismului ci pentru cei sinceri şi curajoşi.
Trebuie de fapt sa ne cunoastem adevarata istorie pentru a intelege prezentul si sa putem sa ne facem un viitor asa cum ne dorim. Dra istoricii nostri de doi lei nu doresc decat sa ne omoare fiinta neamului prin false tratate, prin false adevaruri. Se continua defapt munca falsului comunism.
@Zob
Banuiesc că eşti ironic în cele afirmate…”comuniştii şi-au propus să oprească crima şi perpetuarea ei. Sub acest aspect norma iubirii aproapelui este principiu comun al creştinismului şi comunismului”?? HAHAHA!Să râdem cu antifa!
Comunismul susţinea reeducarea maselor, negând viaţa spirituală şi răpind omului libertatea dată de Dumnezeu. Pe plan spiritual, această “religie” a urii avea ca scop dezumanizarea omului, iar pe plan material înfometarea şi lipsurile.Voinţa şi libertatea nu mai existau, dacă gândeai “împotriva sistemului” erai închis.Se dorea distrugerea sufletului, pentru a-i putea supune şi dresa pe oameni. Dumnezeu nu vrea supunere de rob, ci trăire profund creştină. Conceptul hegelian de libertate, a universului şi nu a individului, este moştenit de comunişti şi tradus în libertatea colectivităţii, nu a persoanei umane.
Libertatea creşte cu cât te apropii de Dumnezeu şi scade cu cât te afunzi în material.
Nu văd argumentele ce dovedesc contrariul sau contradictoriul celor afirmate de mine. Nu a existat societate comunistă. Au existat încercari de soluţionare crimei antiumane sub diverse variante. Este adevărat că au eşuat în încercarea lor dar încercarea este mult mai mult decât a nu face nimic.
Progresul real nu poate fi realizat decât pornind de la aceste experienţe şi sintetizând concluziile ce pot fi sintetizate din ele. Nicidecum simpla aşteptare sau iluzie nu ne vor spori cunoaşterea sau succesul în acţiune. Nu ne defineşte şi nu ne saltă decât fapta.
Revoluţia marxistă de la începutul secolului XX a răscolit Umanitatea. Capitalismul a trebuit să se replieze şi să se redefinească pentru a putea continua să existe. Capitalismul actual nu este capitalismul secolului XIX ci este ceea ce a făcut revoluţia marxistă din el prin alternativa pe care a oferit-o sistemului capitalist. Consecinţa este că sistemul social capitalist nu mai poate săvârşi aceleaşi crime pe care le-a putut săvârşi abundent înaintea tentativelor comuniste de schimbare a lumii. Astăzi este mult mai greu să îţi baţi joc de oamenii muncii, de exemplu. Tocmai inexistenţa unei alternative energice la sistemul capitalist va face ca sistemul de organizare să degenereze într-un sistem criminal.
Fascismul însuşi nu ar fi fost necesar în secolul XX dacă oamenii s-ar fi putut ridica la exigenţele vieţii comuniste sau dacă organizarea capitalistă ar fi oferit civilzaţia popoarelor Pământului.
Nu trebuie să cădeţi pradă dogmelor şi să vedeţi capitalismul fascismul sau comunismul ca existenţe fixe, definitive şi în afara devenirii. Ele trebuie privite în conexiunea şi dinamica sistemului denumit Umanitate. Umanitatea nu stă pe loc ci devine permanent. De aceea trebuie ca de fiecare dată să ne redefinim viziunea şi să ne consolidăm convingerile conform cu această dinamică.
Filozoful Hegel a susţinut că tot ce este real este raţional şi tot ce este raţional este real. Deci nimic nu a fost degeaba în această lume. O necesitate le-a făcut să fie pe fiecare.
“Filozoful Hegel a susţinut că tot ce este real este raţional şi tot ce este raţional este real. Deci nimic nu a fost degeaba în această lume. O necesitate le-a făcut să fie pe fiecare.”
Exact. Evreii au avut nevoie de un sistem politico-social prin care sa acapareze puterea in lume mai subtil. Si au creat comunismul bolsevic
Pentru restul lumii, mai evoluata, a creat capitalismul corporatist…