Blog Noua Dreaptă

Am adaugat la sectiunea Promovare o serie de bannere pentru blogul nostru. Cei interesati sunt invitati sa le foloseasca pentru a se lega la blogul Noii Drepte de pe site-urile proprii.

Ionut Tene - www.ionuttene.ro

De câţiva ani circulă în anumite cercuri legate de vechile structuri ale aparatului de partid comunist şi ale securităţii că dizidenţa din anii 80 a fost un fel de „revoluţiune cu voie de la poliţiune”. Ţin minte că acum vreo doi ani un individ recunoscut în cercurile literare clujene, ca fost informator al securităţii comuniste, mi-a spus rânjind: „- Băi, Ionuţ, lasă-mă cu eroii dizidenţi că să ştii tu de la mine că adevăraţii dizidenţi sunt acum la doi metri în pământ. Aştia de se plimbau toată ziua cu paşaportul prin străinătate erau oamenii noştri. Erau agăţaţi şi trimişi în misune!”

Nu ştiu dacă e adevărat ce mi-a spus acest cunoscut şi nu face parte această supoziţie dintr-un plan ocult mai larg de a compromite şi bruma de dizidenţă care a existat în România. De fapt, istoricii apropiaţi de fosta securitate comunistă suţin că şi la noi a fost ca în RDG, circa un informator la trei sau patru cetăţeni. Personal, nu cred că securitatea noastră a atins stadiul de penetrare a societăţii româneşti, aşa cum a făcut-o temuta STASI. Documentele viitorului vor confirma sau infirma acest lucru. Acum câteva zile, mergând pe ideea dizidenţei create de securitate, un amic tot din lumea literară mi-a spus că un revoluţionar clujean a lansat zvonul, neconfirmat de CNSAS, că marele deputat liberal ing. Mircea Valer Puşcă ar fi fost de fapt un provocator pus de Securitate în timpul de dinaintea congresului al XIII-lea al PCR să declare public în şedinţa de partid de la o firmă socialistă clujeană că nu este de acord cu realegerea tov. Nicolae Ceauşescu. Atunci s-ar fi ridicat şi şase tovarăşi în picioare, de fapt foşti securişti, că nu ar fi nici ei de acord cu realegerea Tovarăşului la congres. De dizidenţa lor nu se mai aude nimic. Suspect, nu?. Ei de fapt, fiind puşi de securitate să întindă o plasă membrilor PCR prezenţi pentru a cădea în capcană şi apoi să fie arestaţi. Provocarea sau provocatorii erau metode sau unelte des folosite de securitatea comunistă ca apoi „peştele dizident” căzut în capcană să fie arestat. Nu ştiu dacă acest zvon este adevărat sau nu. Personal, ca şi istoric, cred că nu a fost aşa, dar până ce documentele fostei Securităţi clujene nu se vor publica, suspiciuni pot aplana asupra unor oameni sau fapte. Până atunci, eu cred în curăţenia morală a dizidentului Mircea Valer Puşcă. Cu atât mai mult cu cât îmi amintesc, ca şi adolescent, cum vuia întreg oraşul de fapta şi curajul dizidentului. La fel şi Europa Liberă. Îl admiram cu sinceritate atunci. Însă după 1989 multe celebre dizidenţe s-au cam ofilit odată cu apariţa unor documente de la CNSAS.
Read more

În atenţia d-lui Ministru al Internelor şi Reformei Administrative, Cristian David

Stimate dle Ministru,

Asociaţia “Noua Dreaptă” îşi manifestă îngrijorarea faţă de acţiunile desfăşurate în perioada 6-10 august 2008, în apropierea localităţii Gheorgheni, judetul Harghita, de către două organizaţii anti-românesti, una din România –Tineretul Maghiar din Ardeal (EMI România) şi cealaltă din Ungaria- Tineretul Maghiar Unit (EMI Ungaria).

Concret, potrivit site-ului organizaţiei EMI România (http://emi.erdely.ma), în această perioadă se va desfăşura, sub motto-ul “Ardealul să fie iarăşi ceea ce a fost” (Wass Albert), a IV- a ediţie a taberei EMI. Între principalele teme şi obiective ale taberei se numără: „Folosirea limbii maghiare în Transilvania şi folosirea limbilor străbune ale minorităţilor din Europa” şi promovarea cultului criminalului de război Wass Albert, condamnat de către autorităţile româneşti la moarte în 1946, după ce a fost găsit vinovat de omorârea a 15 români şi evrei în timpul ocupaţiei horthyste din 1940.

De asemenea, din programul taberei (http://www.emitabor.hu/erdely ) nu vor lipsi antrenamentele paramilitare ale trupelor ungaro-secuiesti, aşa-zisele “Garda Maghiară” şi “Garda Secuiască” şi nici concertele unor trupe controversarte, care prin versurile lor, instigă la anularea Tratatului de la Trianon şi alipirea Ardealului la Ungaria.

Cu această ocazie este asteptat să ia parte la activităţi şi avocatul vienez de origine maghiră Eva Maria Barki, care între anii 1994-1997 (dar si în anul 1998), ca urmare a unor declaraţii provocatoare menite să destabilizeze siguranţa naţională, aducând atingere caracterului suveran şi unitar al României, a fost declarată persoană indezirabilă pe teritoriul Statului Român.

Participanţii la tabăra EMI din 6-10 august 2008 vor fi cazaţi la Cabana Anda (www.cabanaanda.ro) din oraşul Ghergheni.

Prin urmare, Asociaţia Noua Dreaptă vă cere să luaţi măsurile care se impun, potrivit legilor care protejează caracterul unitar, independent şi indivizibil al statului român, pentru a identifica şi pedepsi organizatorii acestei tabere. Este momentul să înceteze tolerarea acestor grupuscule extremiste maghiare, al căror unic scop este destabilizarea statului român şi divizarea lui pe criterii etnice.

În speranta unei solutionari in spiritul Constitutiei,

Cu stimã,

Alexandru Sântu,

Presedinte Noua Dreaptã Cluj

06.08.2008, Cluj-Napoca

“Ti-aduci aminte cand te plimbam pe acolo, cum am intrat in darapanatura tiganului care facea cercei si inele, si fata lui dormea cu purcelul in pat, si maica-sa avea-n cozi numai cocosei de aur. d-aia de li-i consfisca militia daca-i prindea cu ei? Am avut si noi, Vasilica si cu mine, un ban de aur din salba lui mamica, da mi-am zis eu: ce sa fac cu jumatate de ban? Si i-am dat ei si jumatatea mea, cand s-a maritat cu unchiu Stefan, sa-si faca vereghete. Dupa aia mi-a parut rau, ca, uite4 eu si taica-tau nici acum n-avem, mi-e si rusine.”

Orbitor, volumul 3 – Mircea Cartarescu

Editura Humanitas, ed. 2006, pag.22

L-am descoperit pe Mircea Cartarescu in urma cu 10 ani, pe cand eram la liceu. Recunosc ca m-am indragostit imediat de proza lui. Volumul “Nostalgia” mi s-a parut genial si l-am citit in cateva ore. Eram absolut fascinat in acea perioada de literatura realist- fantastica a lui Garcia Marquez, Ernesto Sabato si Jose Saramago si eram convins ca aceste romane, care te duc fara iti dai seama in lumi imaginare dinlauntrul lumii reale prin fraze halucinante de cate doua pagini uneori fara semne de punctuatie, sunt apanajul scriitorilor latini, mai ales din lumea sud- americana. Era absolut extraordinar ca un roman aproape ca reusise sa faca acelasi lucru, purtandu-si personajele prin lumile paralele ale Bucurestiului.

Profesorul de romana mi-a zambit oarecum ciudat cand i-am spus cu mandrie ca citesc Cartarescu (abia tarziu mi-am dat seama ce insemna zambetul lui). Doi ani mai tarziu am participat la o conferinta tinuta de Mircea Cartarescu la Timisoara. Aula Magna a Universitatii de Vest era, dupa cum m-am asteptat, plina si il asteptam pe scriitor oarecum emotionat: urma sa il vad pe cel care scrisese unele din cartile cele mai dragi mie.

Read more