Blog Noua Dreaptă

de Cristi Hainic

Cea mai generală definiţie a acţiunii afirmative este tratarea preferenţială a unor grupuri de oameni. Ea este un curent, în speţă socio-academic şi de talie mondială, care respinge rasismul ca teorie a separării biologice a raselor umane. Principala problemă pe care o presupune este că acel grup ce urmează a fi tratat preferenţial trebuie el însuşi conturat ca fiind aparte şi, astfel, separat de celelalte pe anumite criterii.

În toată orientarea sa ca acţiune socială, „afirmarea” grupurilor restrânse pleacă tacit de la premisa pe care doreşte, deci, să o combată. De aceea, ea nu reprezintă defel o depăşire a diferenţei, pentru că orice drept diferenţiază prin el însuşi, în speţă când este pretins de grupuri minoritare. Situaţia cotidiană generată de acţiunea afirmativă este paradigmatică: într-o structură competitivă, nu calificarea obţinută prin studiu sau practică pentru a face ceva primează, ci apartenenţa socială. Adică, s-a sfârşit cu the best man for the job, care este, dacă ne aducem aminte, esenţa modelului aristocratic grecesc exprimată în şase cuvinte. Iar bătrânii noştri părinţi greci ţineau aristocraţia la loc de onoare.

În orice caz, o acţiune afirmativă nu poate pleca decât de la presupoziţii discriminatorii, chiar dacă apartenenţa etnică sau socială este diferită de cea a grupului direct vizat. De exemplu, sentimentul de auto-învinuire specific occidental, privind fostele colonii sau populaţiile folosite ca sclavi nu va fi niciodată depăşit prin tratarea, în continuare, a respectivelor grupuri ca obiectul acţiunii occidentalilor: „noi v-am rănit, noi vă vindecăm”. Aceasta este din principiu o discreditare prin care orice încercare de emancipare proprie este scurtcircuitată înainte chiar de a se contura. Adoptăm o politică a imigraţiei ca pe o glumă, ne punem infrastructura, economia şi toate structurile sociale la bătaie, şi ce-am făcut? Am observat că pe cei pe care am vrut să-i ajutăm i-am tratat ca pe nişte copii incapabili să-şi sufle singuri nasul. Acţiunea afirmativă nu reuşeşte să depăşească modelul parental-obsesiv occidental.

Bibliografie:

NEWTON, Lisa, „Reverse Discrimination as Unjustified”, în Ethics, nr. 83, iulie 1973

EASTLAND, Terry şi BENETT, William J., Counting by Race. Equality from the Founding Fathers to Bakke and Weber, New York: Basic Books, 1979

„Is Affirmative Action Legal?”, aici.

Doi dintre anti-teroristii vizuali care au realizat pe peretii Galeriei 35 (locul unde Benedek “Levi” Levente si-a expus expozitia anti- romaneasca), s-au predat ieri in direct la OTV. Cei doi, avocatul Mihai Rapcea si ziaristul George Roncea, au descris intentia artistica a operei lor si modul in care Galeria 35 le-a oferit, fara sa stie, un loc de exprimare a artei postmoderniste:

de Cristi Hainic

Uitându-mă la acest reportaj de pe TVR 1 despre situaţia din Timişoara…

[partea întâi:]

[partea a doua:]

…mă întreb cum de nu s-a ajuns şi în Galaţi la scandaluri din acestea, pentru că şi acolo în toate clădirile istorice din centrul oraşului trăiesc ţigani. Sunt, de fapt, două răspunsuri la această întrebare:

În primul rând, clădirile au fost „retrocedate” în întregime ţiganilor, adică altor persoane decât proprietarilor de drept. Ceea ce face ca retrocedarea să fie doar o cedare, implicit nelegitimă. Cel care a făcut această cedare posibilă a fost chiar Eugen Durbacă, având la momentul actual opt ani ca primar al Galaţiului, în primă instanţă membru al comitetului judeţean PCR în 1984 şi mai nou conservator (a trecut prin cel puţin nouă partide: PCR, PSM, USD, PDAR, PDC, PDSR, APR, PD si PUR). Cu această orchestraţie şi-a câştigat puţin peste 10.000 de voturi din partea celor care s-au văzut brusc instalaţi în ceea ce au fost la începutul secolului al XX-lea cele mai moderne clădiri, adevărate monumente ale epocii. Dacă vedem acele splendide clădiri în pozele vechi (vezi anexe), la fel şi în picturile unor artişti gălăţeni consacraţi (vezi aici), rămânem cu un gust amar când ne plimbăm azi pe lângă dărăpănăturile ce au ajuns. Cireaşa de pe tort este acea plăcuţă a Primăriei Galaţi înşurubată pe ele toate, pe care scrie: „MONUMENT ISTORIC” şi care te face să te întrebi dacă nu cumva ai de-a face cu cea mai persiflantă primărie din ţară.

În al doilea rând, scandaluri au existat, dacă nu în legătură cu câţi metri pătraţi din clădirile istorice deţin cu adevărat ţiganii, atunci privind starea de fapt din cartierul Centru Galaţi, care nu se deosebeşte cu nimic de cele mărginaşe din punctul de vedere al criminalităţii. Ba din contra, Centrul şi strada Domnească din acest cartier sunt cele mai cunoscute locuri în care proxeneţii îşi plasează „marfa” începând cu orele serii. Parcul Eminescu a devenit în ultimii şase ani locul de întâlnire al borfaşilor din toate clădirile istorice; deşi situat ultra-central, el a fost „şters” din minţile cetăţenilor ca loc de întâlnire, de plimbare, sau, cu atât mai mult, de spaţiu de joacă sigur pentru copii. Probabil de aceea şi fântânile arteziene din el cu bazinele lor dacă mai funcţionează o fac la program redus. Pentru că el este pustiit, în acelaşi mod în care o zonă rău-famată este de regulă pustie, mai ales seara sau noaptea. Or, cel puţin în week-end, centrul oraşului ar trebui să fie atracţia principală a cetăţenilor. Pe când seara în centrul Galaţiului nu vezi pe stradă decât persoane dubioase pe care ca femeie singură ai face bine să le eviţi. Să te mai duci să cumperi ceva de la cele patru clasice „non-stop”-uri de lângă Modern (actual Winmarkt)? Ai fi asaltat de puradei cerşetori, odraslele locatarilor clădirilor istorice. Şi nemulţumirile pot continua oricât. Însă poate până la urmă vom ieşi şi noi în stradă să protestăm legal, aşa cum au făcut-o timişorenii. Atunci probabil vor ieşi şi ţiganii cu iataganele. Poliţia Română oare de ce parte va fi?

Anexe:

24 septembrie 2008 – Alianta Familiilor din Romania (AFR) a remis, astazi, Secretariatului Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) o scrisoare si o petitie cu peste 12.000 de semnaturi, intr-o actiune civica de protest impotriva anuntatei intentii a APCE de a discuta o rezolutie prin care statelor membre li s-ar “recomanda” sa legalizeze casatoriile intre homosexuali.

Aceeasi scrisoare a fost remisa si membrilor delegatiei romane la Strasbourg, acestora solicitandu-li-se sa voteze impotriva adoptarii rezolutiei.

“Prin aceasta actiune ne exprimam profunda ingrijorare fata de incercarile Consiliului Europei de a aproba o rezolutie cu privire la recunoasterea casatoriei intre persoane de acelasi sex in toate cele 47 de state membre ale Consiliului Europei”, declara presedintele AFR, Petre Costea. “Credem ca APCE isi depaseste atributiile si stabileste un precedent periculos, alarmant si ingrijorator. Familia si casatoria trebuie protejate, intrucat sunt institutii concepute a asigura supravietuirea societatii si perpetuarea speciei umane prin procreere si prin cresterea si educarea copiilor. Relatiile homosexuale, uniunile civile sau casatoriile homosexuale nu indeplinesc nici una din aceste nevoi si prin natura lor sunt incapabile a satisface aceste obiective”, declara Petre Costea.

AFR considera procesul prin care APCE cauta sa impuna casatoriile homosexuale statelor membre ca fiind nedemocratic. Conventia Europeana a Drepturilor Omului este categorica in ceea ce priveste dreptul la casatorie, mentionand ca aceasta este o chestiune care tine de suveranitatea nationala si nu de presiunea internationala. Cetatenii Romaniei nu si-au cedat suveranitatea in fata nici unui organism international pentru a-i defini, dicta si elabora valorile si normele. Dimpotriva, in decembrie 2006, la initiativa AFR, 650.000 de cetateni adulti ai Romaniei au adresat o petitie guvernului, solicitand definirea casatoriei prin lege ca fiind uniunea dintre un barbat si o femeie.

Directorul AFR, Bogdan Mateciuc, adauga: “Ne afirmam drepturile de cetateni ai tarilor membre ale Consiliului Europei precum si ai Uniunii Europene si solicitam ca APCE, impreuna cu Consiliul Europei, sa inceteze emiterea rezolutiilor destinate impunerii casatoriei homosexuale sau a relatiilor homosexuale in Statele Membre. Nu in ultimul rand, facem apel la toti cetatenii statelor membre care impartasesc aceste convingeri, sa se alature actiunii noastre de protest”, se incheie mesajul Aliantei Familiilor din Romania.

Pentru mai multe amanunte si pentru textul complet al scrisorii adresate APCE, vizitati http://www.protejarea-familiei.com/noutati.html .

Alianta Familiilor din Romania ( http://www.protejarea-familiei.com ) este o organizatie a societatii civile, dedicata valorilor familiale traditionale. Scopul sau este acela de a promova si apara principiile social-culturale care au stat la baza dezvoltarii societatii: familia si morala crestina, aplicata in relatiile interumane si in viata sociala. In 2006-2007, Alianta a inceput prima initiativa legislativa cetateneasca pentru modificarea Constitutiei, obtinand sprijinul a peste 650.000 de cetateni romani cu drept de vot.

de Cristi Hainic

Irréversible (2002), regizat de Gaspar Noé, este unul din cele mai violente filme (în registrul verosimilului) turnate vreodată. Cele mai şocante scene sunt, fără îndoială, strivirea feţei homosexualului din clubul Rectum cu un extinctor şi cauza care a făcut să se ajungă la această altercaţie, violul din pasajul subteran, probabil cel mai bine regizată scenă de viol din toată istoria cinematografului.

Acum, aş vrea aici să ne concentrăm asupra unei probleme de limbă, asupra puţinelor replici din timpul acestei din urmă scenă. Replici precum „curvă de clasă înaltă”, „scursură de clasă superioară”, „curvă bogată” etc au o recurenţă la fel de mare precum a înjurăturilor ţipate pentru a intimida victima (jucată de Monica Belluci), folosite pe lângă forţa brută a agresorului. Agresorul e singurul care formulează fraze şi injurii, victima este redusă la gemete, forţată să participe pasiv la distrugerea propriei vieţi. Diferenţa dintre înjurături şi replicile de tipul celor menţionate este că cele din urmă stau, în ceea ce este, deci, monologul criminalului, drept mijloc de auto-justificare pentru violenţa gratuită şi brutală aplicată de proxenet a la femme riche. Vedem cum asasinul recunoaşte într-o replică fugitivă că el „nu procedează de obicei aşa”, însă pesemne că îşi schimbă abordarea atunci când îi remarcă victimei rochia scumpă şi ţinuta elegantă.

În lipsa replicilor rare şi brutale amintite, se dezlănţuie o întreagă hermeneutică corporală în care, prin brutalitate, o entitate este pur şi simplu distrusă de către alta. Aceste mesaje gestuale sunt analoage celor unui nemâncat ajuns la îngurgitarea unei mese copioase la care abia ar fi putut visa, analoage comportamentului prin care cineva şi-ar satisface pofta de tot ce a râvnit până la un moment dat atunci când dorinţele sale s-ar împlini dintr-odată. Pe scurt, este vorba de ecranizarea a ceea ce am numit acum ceva timp colocvial invidie, egală râvnirii cu un pathos extrem la ceva separat de tine şi care aparţine de drept altuia*. Este ecranizarea unui sistem ideologic ce coboară de la catedrele academice franţuzeşti atât de bine îmbibate de el până la pasajele subterane din miez de noapte, şi ele tot franţuzeşti. Microstructural vorbind, ceea ce la nivel macro este ură de clasă, se traduce în violenţă brutală şi dominaţie nedrept câştigată de către o brută asupra unui stindard al elegantului şi, aşa cum este numit personajul jucat de Belluci de către fostul său iubit, al esteticului.

Dar oare nu aceasta este paradigma istorică est-europeană a celei de-a doua jumătăţi de secol XX?

*Vezi articolul meu Munca precum o pradă, tot sau numai ¶7. Disponibil on-line aici.

Dupa doar 3 luni de existenta, blogul Noii Drepte a ajuns la al 100-lea articol publicat!

Am dori sa multumim pe aceasta cale colaboratorilor si editorilor nostri care au adus blogul nostru in topul primelor 160 de bloguri romanesti.

In luna iunie, luna de debut a blogului, acesta a inregistrat 1.330 de vizitatori unici si 3.825 de vizite, ajungand ca in aceasta luna care se apropie de sfarsit numarul vizitatorilor sa fie 4.205 si numarul de vizite 13.095 (potrivit trafic.ro). Si luna inca nu s-a sfarsit!

Fiti cu ochii pe noi, caci “blogerim” in continuare!

In timpul concertului formatiei maghiare Edda care a avut loc la Oradea, duminca 21 septembrie, iredentistii maghiari au arborat un steag al Ungariei mari si au huiduit formatia Timpuri Noi care a cantat inaintea trupei unguresti.

Cu ocazia sarbatoririi zilei orasului Oradea municipalitatea a pregatit weekendul trecut o serie de concerte pentru oradeni. Sambata a evoluat Goran Bregovic si a lui “Wedding and Funeral Orchestra”, iar duminica trupa bucuresteana de rock alternativ “Timpuri Noi” si formatia maghiara de rock “Edda”.

Insa duminica, dupa cum era de asteptat, toata atentia publicului s-a indreptat asupra formatiei Edda, o trupa vererabila de rock din Ungaria. Concertul trupei Edda a fost doar un alt prilej pentru ungurii din Oradea de a-si manifesta iredentismul si sovinismul, dupa cum eram deja obisnuiti.

Trupa “Timpuri Noi” a fost huiduita zeci de minute de catre ungurii prezenti in primele randuri ale publicului, pentru simplul motiv ca asteptau inceperea concertului Edda. In acest timp, membrii formatiei “Edda” ascultau in culise evolutia “Timpuri Noi”, incantati de ritmurile funk si alternative ale trupei bucurestene, chiar daca nu intelegeau versurile.

Chiar daca intentia municipalitatii de a multumi si publicul de etnie maghiara din Oradea este laudabila, evenimentele reprobabile de duminica au dovedit ca acest lucru nu trebuie sa se mai repete. Fortele de ordine ce asigurau buna desfasurare a concertului nu au luat masuri impotriva indivizilor care arborasera steagul Ungariei mari pe gardul despartitor, multumindu-se sa stea pasibile, ca deobicei. Cadoul facut de primarie ungurilor oradeni s-a dovedit un cal troian plin cu ura si rabufniri tribale, specifice unui neam ne-european.

Noul primar al Oradiei, liberarul Ilie Bolojan, chiar daca a inceput eliminarea din structurile orasului a acelor elemente politice si economice care sunt responsabile de climatul de dusmanie anti-romanesc din oras si de inapoierea economica a orasului, se pare ca nu a prevazut faptul ca cei direct raspunzatori de toate acestea sunt chiar ungurii din Oradea, care nu numai ca au votat ani la rand aceiasi UDMR-isti mafioti si corupti, dar nici nu se dau in laturi in a-si manifesta ura fata de romani.

sursa: Gardianul

Membrii “Uniunii Artistilor Pooli (UAP)”, al carei presedinte este George Roncea, risca pedeapsa cu inchisoarea de la 6 luni la 4 ani, in cazul in care Politia ii va gasi vinovati ca au pictat obscen fereastra unuia dintre sediile Uniunii Artistilor Plastici. Desi Roncea sustine ca totul s-a realizat in perfecta legalitate, pentru ca Atelier 35 este “un loc de exprimare libera a culturii”, Vlad Ionescu, reprezentantul galeriei, ne-a explicat ca fatada cladirii apartine Primariei, in fata careia noul “UAP” trebuie sa raspunda.

Uniunea lui Roncea a decis, in semn de protest fata de expozitia “Euromaniac” a lui Benedek Levente, sa “decoreze” peretii Atelier 35 cu desene reprezentand harta Romaniei ce isi introduce un fictiv organ genital in cea a Ungariei. Infiintata ieri, “Uniunea Artistilor Pooli” se defineste ca un grup artistic ce promoveaza arta si cultura graffiti. “Artistic vorbind, demersul nostru expozitional a fost determinat de expozitia «Euromaniac» a artistului Benedek Levente, sustinuta la Atelier 35, galerie a vechiului UAP, o institutie închistata si creata de comunisti. Am hotarat ad-hoc sa ne constituim în grup de reactie plastica antiterorista dupa ce am aflat din mass-media ca un Benedek Levente (…) a expus un numar de imagini cu tenta sexuala, unele cu note profanatoare si discriminatoare, care incitau la ura si/sau expuneau dispretului public partile intime ale femeilor”, explica noul “UAP”, in plangerea penala pe care a depus-o la Parchetul Bucuresti. Membrii organizatiei au delimitat spatiul din fata atelierului, luni dimineata, inainte de a se apuca sa picteze sediul. Despre aceasta intamplare, avocatul Mihai Rapcea, membru in organizatie, ne-a povestit ca pe langa ei au trecut de mai multe ori politisti, chiar si membri ai Jandarmeriei, care s-au uitat, “au fluierat admirativ”, dar nu le-au spus nimic. “A fost un act artistic, nu un act de vandalism. Nu s-a distrus nimic. Daca spargeam un geam, atunci insemna ceva. Ne facem vinovati doar de un act artistic”, a conchis Rapcea.

Read more

autor: M.M.

Secolul XXI, secol al globalizarii si al experimentelor stiintifice de miliarde de dolari, ne poate face sa ne gandim la viitor; la viitorul nostru, al romanilor, dar si cel al tarisoarei noastre – Romania. Si cine reprezinta pentru noi viitorul mai bine decat copii nostrii, generatiile viitoare, care vor trebui sa poarte mai departe credinta, suferinta, dar si idealurile sub care isi traieste viata poporul roman.
Felul in care vor fi trimise mai departe toate aceste elemente depinde in mare masura de felul in care generatiile viitoare isi primesc educatia, aceasta fiind conform unei definitii date de Aristotel, “un ornament în vremuri de prosperitate şi un refugiu în vremuri de restrişte”.
Doua sfere care graviteaza in jurul notiunii de educatie sunt educatia morala si invatamantul.
Despre educatia morala, nu putem spune decat ca in zilele noastre este lasata in mana unor “mentori” precum: Florin Cercel, Copilul de Aur si regele lor, “atotinte- gratul” si “datatorul de tunuri”, Nicolae Guta. Aceste nume reprezinta adevatate “modele demne de urmat” pentru copiii din ziua de astazi, copiii care sunt sedusi usor de banii usor obtinuti si neimpozitati de stat ai acestor “fenomene”. Fara sa sesizam, lasam viitorul Romaniei in mainile unor “printese”, “struti”, cocalari si emo, fie ei doar scenic asa ( ca am auzit si expresia asta: “Eu nu-s emo, sunt scenic!”). Mass-media si presa anilor 2000 nu a facut altceva decat sa promoveze imoralul si indecentul, ce a aparut ca prin minune, odata cu incercarea jalnica de a copia capitalismul american. Gabori burtosi si tigani cu lanturi (veritabile sau nu) de 3 kg ce atarna la gaturile lor apar peste tot la televizor, chiar si in serialele si telenovelele promovate de televiziuni cu cote de audienta din cele mai mari. Daca nu tratam aceste chestiuni cu delicatete riscam ca toata aceasta sarada sa faca copiii de azi si pe cei de maine sa ne intrebe intr-o buna zi: “Mama, tata, frate romanule, da ce are tiganii, ca e si ei oameni!?”.

Read more

Un grup de artisti din sfera curentului vulgaro- razbunator a realizat inca un “happening“: de aceasta data pe zidurile si ferestrele galeriei de arta Atelier 35, unde este gazduita expozitia “Euromaniac” a udemeristului Benedek Levente:

Mai multe poze la www.antifa.ro.

Luand act de teroarea la care au fost si sunt supusi sute de oameni de mafia imobiliarã care a pus stapanire pe centrul istoric al Timisoarei, filiala Noua Dreaptã Timisoara a organizat sambata 20 septembrie a.c. un mars de protest impotriva acestei mafii din cauza careia multi concetateni au fost pur si simplu azvarliti in strada sau siliti sa-si vanda casele pe nimic.

Protestul a inceput in Parcul Rozelor, participantii pornind in mars pe traseul Podul Michelangelo – Bulevardul CD Loga – Strada Traian Grozãvescu unde au fost rostite discursuri in fata casei in care Vladimir Voiasciuc – una din victimele mafiei imobiliare -, detine o sala de sport iar vecinii, etnici tigani, i-au transformat viata în iad pentru a-l determina sa le vanda lor spatiul. Gãlãgia insuportabilã, amenintãrile permanente cu bãtaia si moartea, urinatul pe scãri, distrugerea bunurilor, ruperea gardurilor, înjurãturile, umilinta, manelele la maxim, indiferenta sau impotenta autoritãtilor, toate formeazã un mozaic diabolic menit sã distrugã fizic si psihic sute de oameni care au ajuns la capatul rabdarii.

Simtindu-se probabil “cu musca pe caciula”, mai multe ONG-uri ale tiganilor din Timisoara, intre care “Asociatia Parudimos”, “Asociatia Social Culturalã a romilor din Banat”, Asociatia Femeilor Tigãnci „Pentru copiii nostri” si “Asociatia pentru Dezvoltarea Initiativelor Romilor” au incercat sa deturneze scopul marsului, considerandu-l “discriminatoriu si rasist”.

Marsul s-a bucurat de o vasta reflectare mediatica, atat din partea televiziunilor cat si a cotidianelor Gardianul, Agenda, Banateanul, Adevarul, Renasterea Banateana carora le multumim si pe acesta cale.

http://www.agenda.ro/news/news/11418/impotriva-mafiei-imobiliare.html

http://www.tion.ro/stiri/%20timis/articol/stop-mafiei-imobiliare/cn/news-20080920-04272420

http://www.banateanul.ro/ultima-ora/protest-in-parcul-rozelor-timisoara-nu-tolereaza-mafiotii-foto-3208081

http://www.realitatea.net/protest-cu-lozinci-rasiste-impotriva-romilor–organizat-de-membrii-organizatiei-noua-dreapta-la-timisoara_351111.html

Read more

…pare a ne arăta un articol din ultimul număr al revistei Dilema veche, în care Lucian Mîndruţă ne spune cu o emfază de nou (încă unul…) schimbător al lumii cum ne-am concentrat atenţia pe problema acceleratorului de particule şi am ignorat ceea ce se întâmplă la noi acasă, sub nasul nostru. El crede că – dar o spune cu o satiră demnă de a revela adevărul-adevărat, de tip „slick”: vă readuc eu cu picioarele pe pământ băi ăştia – nu trebuie şi nici nu are cum să ne preocupe vreo problemă a „lumii” în general, pentru că „lumea noastră, a tuturor, a murit demult”. Acum nu a rămas decât să lăsăm totul să decurgă în relativitatea lumilor care se pot reduce până la una per persoană. Problema aici este că, şi prin absurd fiind zisă aceasta, dacă lumea unor fizicieni ar ajunge la împlinire, există toate şansele ca lumea altora să nu mai fie. Repet, chiar şi prin absurd.

Dar Lucian Mîndruţă s-a gândit şi la aceasta şi ne loveşte cu o axiomă ca de nicăieri: e de un miliard de ori mai bine ca Pământul să fie distrus în căutarea cunoaşterii decât „să ne omorâm între noi unii pe alţii”. Nu ştiu dacă L.M. a omorât pe cineva şi/sau crede că va fi omorât în viitorul apropiat, dar eu unul nu îmi proiectez viaţa în funcţie de această dihotomie. Şi nici alţi amici de-ai mei. Iar dacă există cel puţin un om care nu face ceea ce spune L.M. că facem, afirmaţia acestuia din urmă îşi pierde vădit pretenţia de adevăr general. O problemă mai serioasă ar fi că, după deja mii de ani în care nimeni nu a reuşit să spună ce este aceea cunoaşterea fără să i se dea în cap – intelectualiceşte vorbind – cu cel mult câteva zeci de ani după, iată că avem în acest colţişor de revistă de cultură pe cineva care ne spune răspicat: cunoaşterea înseamnă experiment ştiinţific. Chiar când credeai că epoca scientiştilor ia sfârşit, vine L.M. şi ne spune că fără ştiinţă „umanitatea e o sumă de aurolaci, trăgând pe nas tradiţii şi ritualuri, serviciu şi acasă, tinereţe şi bătrâneţe şi nici un fel de sens…”. Pentru L.M. se pare că cercetarea ca experiment ştiinţific dă sens vieţii, ceea ce ne duce cu gândul la unii din cei mai absurzi căutători de înţelepciune – filosofi – empirici. Toate pentru ca, într-un final, autorul nostru să se decidă: el e gata să renunţe la planeta asta pentru fizician şi cercetarea sa. El e gata, deci, să renunţe la toţi (şi, prin urmare, la lumea tuturor, pe care o făcea dispărută adineauri), în condiţiile în care tocmai el spunea mai înainte că nu avem nici o capacitate de a hotărî asupra preferinţelor altora.

Astfel se încheie cercul de trimiteri contradictorii care amestecă actualul cu atitudinea critică „mainstream” şi care ar da perfect pe paginile acelea cu articolaşele lui Andrei Gheorghe din Zile şi nopţi, dar în nici un caz în Dilema veche. Pentru că aceasta este, într-adevăr, o revistă între bună şi foarte bună, iar tocmai „colţurile negre”, cum este cel al articolului semnat Mîndruţă te fac să te întrebi dacă nu tinde, de fapt, să devină un nou Zile şi nopţi, mai amplu şi fără atâtea reclame.

Cristi Hainic

Doru Decebal Feldiorean – Condeiul Ardelean

Am simţit încă de la înfiinţare, din 1 decembrie 2006, că publicaţia noastră nu este una dorită de majoritatea personajelor de pe scena politică şi administrativă a judeţului Covasna (unde este editată), dar şi a „centrului” de peste Carpaţi, Bucureşti (unde este tipărită).

Lucru care nu ne-a deranjat deloc şi care ştiam că se va întâmpla, întrucât grupului care a gândit înfiinţarea acestui săptămânal nu i-a trecut nicio clipă prin minte să aştearnă în pagini nimicuri, linguşeli ori lecţii gata făcute, asemenea multor „specialişti” din presa românească şi ungurească aservită din Ardeal şi din România. Am continuat, deci, să ne facem datoria faţă de dumneavoastră, cititorii, şi faţă de Ţara aceasta sfântă, lăsată-ne în grijă de moşii şi strămoşii noştri.

Şi, uite aşa, tot făcându-ne noi datoria, până la urmă s-a întâmplat şi incredibilul: în anul de graţie 2008, într-un colţ al Uniunii Europene (mamă a democraţiei), mai precis la Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, România, s-a retras un ziar de pe tarabă!!! Absolut dictatorial şi strigător la cer, dar, din păcate, adevărat! Împotriva tuturor actelor normative ale Statului Român şi ale Uniunii Europene în domeniul libertăţii presei şi al dreptului la libera exprimare, săptămânalul de atitudine şi cultură „Condeiul ardelean“ a fost retras din unele chioşcuri RODIPET de pe raza municipiului Sfântu-Gheorghe.

Read more

Jurnalistul Victor Roncea dezvaluie in ultimul articol de pe blogul sau faptul ca “artistul” Bendek Levente este un bursier al unei fundatii a UDMR. Surpriza?

Impresiile personale le-am exprimat în comentariul de la articolul corelat temei. Mai jos, imaginea câtorva delegaţi ND, prezenţi la comemorarea celor ce au suferit şi s-au săvârşit în închisorile comuniste - în frunte cu legionarii, la Aiud:

Nu vă vom uita! Traiască Legiunea şi Căpitanul!

G.H.

[ Mentiune Noua Dreapta Oradea: nasterea Capitanului este motiv de bucurie si de afirmare a crezului nationalist-crestin si legionar. Chiar si daca Noua Dreapta ar participa la alegerile din noiembrie, nu s-ar folosi de chipul lui Corneliu Z. Codreanu pentru a-si face propaganda. Capitanul nu este un "brand" de vanzare, sau care poate fi pus in slujba unei campanii politice.]

sursa: Contrast Online

În ultimele zile, în Oradea, locurile de afişaj, dar şi altele, au fost împânzite cu postere care îl arată pe Corneliu Zelea Codreanu. Noua Dreaptă îşi face simţită prezenţa. Sau, cel puţin, aşa pare să dorească…

Afişele care îl reprezintă pe Codreanu vor, de fapt, să aducă aminte oamenilor că în data de 13 septembrie s-au împlinit 109 ani de la naşterea celui care urma să devină fondator al Ligii Apărării Naţionale Creştine. Corneliu Zelea Codreanu a fost implicat, printre altele şi în uciderea prim-ministrului Ion Gheorghe Duca şi a jurnalistului Mihai Stelescu. Potrivit Wikipedia, în anul 1938, Codreanu a fost asasinat, împreună cu încă câţiva legionari, din ordinul Regelui Carol al II-lea. Apariţia afişelor prin care Noua Dreaptă doreşte să readucă în actualitate numele lui Zelea Codreanu şi a mişcării pe care a întemeiat-o, deşi pomeneşte de 109 ani de la naşterea acestuia, vine într-un moment interesant şi anume perioada premergătoare campaniei electorale pentru alegerile parlamentare.

sursa: CityNews

Prim vicepresedintele PNG-CD Cluj-Napoca, Ionut Tene, si-a dat demisia din partid. In scrisoarea pe care i-a transmis-o lui George Becali, liderul PNG-CD, Tene precizeaza ca demisioneaza din motive personale. “De ceva vreme aveam o alta viziune fata de conducerea centrala a partidului privind descentralizarea si reforma in Romania”, a mai precizat Tene.

“Practic, este un proiect in care nu ma mai regasesc, voiam de mult sa fac acest pas, dar m-am gandit sa mai astept, am candidat si la locale, dar chiar nu mai am motivatia necesara pentru a continua, desi sunt in partid din 2004. Eram cel mai vechi membru de la Cluj. Nu pot sa fiu de acord cu modul in care este condus partidul, exclusiv de la centru. Nu ma duc la alt partid, unde sa cer functii sau alte avantaje, nu critic pe nimeni si nu vreau nimic”, a declarat Tene pentru citynews.ro.

Reamintim ca Ionut Tene este unul dintre exponentii miscarii de drepta din Cluj, miscare intitulata “Noua Dreapta”, considerata ca avand accente de sorginte legionara.

sursa: FrontPress

Peste 300 de persoane de toate varstele s-au adunat, duminica, 14 septembrie, la mausoleul ridicat de fostii detinuti politici la Aiud, in memoria miilor de luptatori anticomunisti morti in conditii de exterminare in penitenciarul din localitate.

Reprezentand un sir de 7 cruci infratite, purtand pe brate o alta cruce uriasa (ceea ce simbolizeaza crucificarea martirilor din temuta temnita a Aiudului), toate sustinute de un imens osuar-biserica, zidit chiar in cornisa “Rapei Robilor” unde, intre 1945-1964, erau ingropati, fara cruce si in secret, detinutii politici exterminati de comunisti, mausoleul a fost ridicat dupa 1990, prin stradaniile supravietuitorilor acelui experiment sangeros, grupati in asociatiile fostilor detinuti politici de pe intregul cuprins al tarii. In prezent, acolo functioneaza un schit, osuarul avand, cum am spus, functia de altar in care se oficiaza zilnic Sfanta Liturghie crestina pentru mantuirea sufletelor martirilor anticomunisti.

Read more

“O viata intreaga am fost obsedat de sentimentul singuratatii, dar acum sunt cu adevarat coplesit de acest sentiment. Am ramas singurul supravietuitor al Odiosului Masacru de la Ip, a carui inima inca mai bate.Pe retina mintii mele nu s-a sters niciodata culoarea sangelui tasnit in urma glontului tras asupra unor oameni nevinovati. In urechi simt golul amar lasat de bubuitul armelor in miez de noapte… Inca mai traiesc pentru ca sunt in masura sa rostesc cuvantul Ip. Va iert pe toti, pentru toate!”

Gavril Butcovan, singurul supravietuitor al masacrului aflat in viata

Duminca 14 septembrie ,o delegatie a Asociatiei Noua Dreapta a luat parte la comemorarea a 68 de ani de la masacrul horthyst din satul Ip, judetul Salaj. Delegatia, formata din membri si simpatizanti din Bucuresti, Cluj, Bihor, Alba, Mures si Maramures, a reprezentat o “pata de culoare” tricolora in cadrul evenimentului la care au luat parte PS Petroniu Florea – episcopul Salajului – dar si o delegatie numeroasa din partea oficialitatilor: prefectul Salajului, membri ai Consiliului Judetean, primari si reprezentati ai Jandarmeriei, Politiei si ale altor institutii.

Unicul supravietuitor ramas in viata al masacrului in care au murit 157 de romani, Gavril Butcovan, a tinut o emotionanta cuvantare in fata pietrei funerare a mormantului comun, dupa slujba religioasa. A urmat o depunere de coroane la monumetul cu “aripi frante”, cu discursuri ale oficialitatilor si o defilare a trupelor Jandarmeriei, Inspectoratului de Situatii de Urgenta (ISU) si Armatei, totul in ritmurile fanfarei militare.

Galeria de poze, in continuare… Read more

[UPDATE]: in urma acestui articol, pagina de Hi5 a lui Leszai Lehel nu mai poate fi accesata.
Cazul lui Leszai Lehel, tanarul batut pe data de 15 martie 2008 la Cluj- Napoca de catre doi suporteri ai echipei de fotbal “U” Cluj, a luat o turnura neasteptata.

Tanarul de etnie maghiara fusese batut pe cand se indrepta cu steagul Ungariei catre centrul orasului, unde aveau loc evenimente organizate cu ocazia sarbatoririi revolutiei de la 1848, insa moment in care se pregatea si inceperea unui eveniment comemorativ de catre Asociatia Noua Dreapta, in cealalta parte o orasului.

Chiar daca initial purtatorii de cuvant ai Politiei clujene au declarat ca tanarul fusese batut dupa mitingul Noii Drepte, ca urmare a discursurilor instigatoare ce au avut loc acolo, s-a dovedit ulterior ca incidentul avusese loc inainte de actiunea ND. Mai mult, daca Lezsai a declarat initial ca nu mai tine minte cine au fost cei care l-au atacat, sustinand ca e vorba de 4-5 indivizi necunoscuti, acesta si-a schimbat declaratia la indemnul tatalui sau, pastor reformat, lector al Universitatii Babes-Boylai si sustinator al segregarii universitatii pe criterii etnice.

Ca urmare, la nici doua ore dupa incident, Leszai Lehel declara ca fusese batut de membrii ai Noii Drepte, pe care i-a recunoscut dupa fularele cu simbolul organizatiei, fulare care insa nu exista.

Cei doi agresori au fost descoperiti cu adevarate desfasurari de forte: a fost mobilizat SRI-ul, Politia si Jandarmeria, iar dupa multe interogatorii ale participantilor la mitingul Noii Drepte si chiar batai, suporterii “U” Cluj au fost identificati.

Cei doi tineri, dintre care unul minor, sunt acuzati de talharie din cauza faptului ca acestia i-au luat lui Lehel drapelul Ungariei Mari, cu care victima defila prin oras. Acestia au declarat politiei si presei ca au fost provocati de Leszai, acesta abordand un comportament osentativ si agresiv, fiind de asemenea imbracat in stilul skinheads-ilor, subcultura care promoveaza printre altele si nationalismul, rasismul si antisemitismul. Faptul ca tanarul maghiar ar fi putut provoca aceste incidente, probabil facand parte si dintr-o organizatie maghiara revizionista, cu caracter sovin si rasist, nu fost luat in seama de presa si procuratura, preferand sa creada ca este vorba de un incident gratuit doar de catre “romanii extremisti”.

Dar lucrurile interesante despre “victima” Lehel au fost descoperite cu doua saptamani inainte de prima infatisare la procesul care va avea loc pe 2 octombrie 2008. Lehel nu este nici pe departe doar un maghiar nevinovat, care a luat bataie fara motiv de la niste romani “extremisti”…

Am descoperit intamplator pagina de Hi5 al lui Lehel si nu mare ne-a fost surprinderea sa descoperim ca tanarul Leszai este un mare admirator al nazismului, al armelor si a subculturii de import “skinhead”.

Pozele tanarului Lehel sunt cat se poate de lamuritoare (incercuite cu rosu): o replica a unei arme AK47 si un poster cu un soldat german din perioada national-socialista.

Imaginea soldatului german si a zvasticii admirate de Lehel, detaliate mai jos:

Boncanci de tip Doc Martens, specifici subculturii skinhead cu sireturi albe (pentru a demonstra afinitatea pentru rasism). Potrivit celor doi acuzati, cu acest gen de bocanci era incaltat Leszai Lehel in momentul incidentului.

sursa: Ziua

Partidele din Republica Moldova se implica in campania electorala din Romania. Ele isi delega reprezentanti in partidele romanesti inrudite, care apoi ii promoveaza pe acestia drept candidati in parlamentul Romaniei, din partea unor regiuni care cuprind si teritorii ale Republicii Moldova, a declarat liderul Partidului Democrat al Republicii Moldova, Dumitru Diacov. Potrivit lui Diacov, in alegerile parlamentare ce se vor desfasura in luna noiembrie in Romania, vor participa cetateni romani care locuiesc in Republica Moldova si care, potrivit Ambasadei Romaniei la Chisinau, se cifreaza la peste jumatate de milion.

In opinia presedintelui comunitatii rusesti de la Chisinau, Valeri Klimenko, participarea partidelor din Republica Moldova, precum si a unei numeroase parti a electoratului moldovean in alegerile din Romania, reprezinta inceputul procesului integrationist la care viseaza Bucurestiul: unirea Republicii Moldova cu Romania, transmite Agerpres. Potrivit cotidianului rus Nezavisimaia Gazeta, liderii de la Bucuresti vorbesc demult despre perspectivele unirii celor “doua state romanesti”, insa dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana aceasta tema a inceput sa sune altfel.

Recent, relateaza cotidianul rus, presedintele Romaniei, Traian Basescu, a declarat in timpul vizitei sale la Seul, ca cele doua popoare fratesti se vor uni in cadrul Europei comune. In acest context, participarea politicienilor de la Chisinau, alaturi de posesori moldoveni de pasapoarte romanesti (Constitutia Republicii Moldova permite, deocamdata, dubla cetatenie) in alegerile parlamentare din tara vecina este considerata de numerosi analisti drept inceputul procesului integrationist, initiat in anii ‘90 ai secolului trecut de catre Frontul Popular. Acum aceasta miscare, a carei lozinca principala a fost unirea Republicii Moldova cu Romania, se numeste Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD), insa obiectivele lui au ramas aceleasi. In mod paradoxal, insa, PPCD, care pledeaza pentru statalitatea moldoveneasca, este reprezentat in parlamentul tarii, iar liderul sau, Iurie Rosca, ocupa postul de vicepresedinte al parlamentului. Prin urmare, acum PPCD a obtinut acces la tribuna europeana: un membru al acestui partid, Iuliana Gorea-Costin, a fost inscrisa de social-democratii romani pe listele de deputati pentru parlamentul Romaniei. Ea va candida intr-un judet care face parte din Republica Moldova. In noiembrie, aici se vor deschide sectii electorale, la care vor veni sa voteze localnici – cetateni ai Romaniei.

Read more

Pe site-ul Altermedia puteti gasi o analiza completa a “operei” promovate de catre Institutul Cultural Roman, condus de catre Horia Patapievici: Agenda ICR: urofilie, satanism, pornografie si homosexualitate pe post de “cultura nationala”

Monitorul de Suceava – Florin PAIU

Zeci de afişe cu liderul legionar Corneliu Zelea Codreanu pot fi văzute, de câteva zile, pe stâlpii din zona centrală a municipiului Suceava. Acestea au apărut săptămâna trecută, pentru a-i anunţa pe trecători de faptul că sâmbătă, 13 septembrie, s-au împlinit 109 ani de la naşterea lui Codreanu.

„Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Sahara populată. Cei aflaţi între cer şi pământ n-aveau nici un conţinut, decât aşteptarea. Cineva trebuia să vină”, sunt cuvintele, aparţinându-i lui Emil Cioran, scrise pe afişele lipite pe străzi, sub care tronează sloganul „Exemplul său, lupta noastră”!

Read more