Blog Noua Dreaptă

autor: V.M.

Ramasitele bisericii romanesti din comuna Bezinul Nou, care a fost distrusa de horthysti in toamna anului 1940.

Dictatul de la Viena din 30 August 1940 a dus dupa cum se stie la una din cele mai tragice Golgote ale poporului roman. Pe langa masacrele, torturile, jafurile, deportarile in lagare de munca si expulzarile facute de autoritatile maghiare impotriva populatiei pasnice romanesti, un adevarat calvar l-a avut de indurat Biserica Romaneasca, biserica ce a fost de-a lungul secolelor pastratoarea fiintei si demnitatii romanesti pe meleagurile Transilvaniei, aceasta ,,tara mandra si binecuvantata” cum o descria marele pasoptist Nicolae Balcescu.

Biserica Romaneasca, atat cea Ortodoxa cat si cea Greco-Catolica, au intrat de la inceput in atentia autoritatilor maghiare. Prima tinta au fost preotii, care intotdeauna au reprezentat pastorii si indrumatorii natiunii noastre. Este de stiut ca o natiune, atunci cand nu are conducatori, este usor de supus. Astfel, cea mai mare parte a preotilor au fost obligati sa plece in Romania, iar cei ce au ramas au fost mereu arestati, torturati, batjocoriti si multi omorati.

Operatiunea de distrugere a Bisericii Romanesti de catre maghiari a fost inceputa inca din timpul dualismului austro-ungar. Astfel se creeaza artificial biserica unita maghiara de Hajdudarag, cu scopul clar de a-i deznationaliza pe credinciosii romani si ruteni de religie greco-catolica. Dupa dictatul de la Viena, aceasta biserica artificiala a inceput din nou sa-si arate ,,coltii” intr-un mod cat se poate de barbar.

Credinciosii romani greco-catolici din numeroase localitati din nordul Transilvaniei au fost inscrisi cu forta in aceasta biserica. In judetele Mures, Trei Scaune si Ciuc credinciosii ortodocsi si gr. catolici au fost obligati sa treaca la biserica reformata si romano-catolica.

In municipiul Satu-Mare, catedrala ortodoxa a fost inchisa deoarece ,, autoritatile maghiare nu pot tolera o cladire asa monumentala in centrul orasului”. Catedrala fusese inaugurata in iunie 1940. In judetul Satu-Mare, in localitatile Horea, Lazuri, Scarisoara Noua si Ianculesti, motii asezati aici dupa 1918 se opun cu arma in mana hoardelor horthyste. Pentru aceasta fapta, autoritatile se razbuna impuscand mai multi moti, distrugand troita ridicata in memoria rasculatilor din 1784 si profaneaza biserica ortodoxa de lemn a lui Closca din Lazuri, biserica adusa de moti si recladita in noul lor sat. Manastirea Bixad a fost jefuita , calugarii schingiuiti iar cartile de cult arse.

In judetul Maramures nu a mai fost tolerat nici un preot ortodox. In 6 Septembrie 1940 palatul episcopal a fost ocupat de armata maghiara si transformat in cazarma iar apoi in local de distractie. Capela ortodoxa, cu icoanele inca in altar a fost transformata in sala de dans. Episcopul Vasile Stan a fost obligat sa se refugieze la Sibiu iar ceilalti membrii ai episcopiei au fost arestati si torturati.

-In data de miercuri 11 Septembrie, generalul Iosif Raday a comunicat preotului arhimandrit ca ,, ortodoxie nu mai exista in Maramures”.Toti locuitorii ortodocsi din Valea Hotarelor-Sighet au fost maltratati si trimisi in lagarul de la Careii Mari.

- Preotimea romaneasca, prezentandu-i prim ministrului Teleky Pal barbariile la care sunt supusi romanii, acesta a marturisit: ,,Sa nu va mirati caci astfel de lucruri se intampla foarte adesea si la o nunta, de cum la un fapt istoric atat de insemnat pentru maghiari”.

Majoritatea bisericilor din Ardealul ocupat de horthysti au fost inchise, date unor culte maghiare sau transformate in depozite ale armatei unguresti, localuri de distractii si chiar latrine publice.

Ruinele bisericii romanesti din comuna Cipeni, judetul Trei Scaune, zidita in 1876, una dintre primele biserici romanesti daaramate de ocupantii unguri (Octombrie 1940)

Cea mai grea incercare pentru Biserica Romaneasca a fost in secuime. Aici au fost daramate pana la temelii 16 biserici romanesti iar multe altele au fost profanate si inchise. Si in ziua de azi se mai vad urmele acestor biserici. Despre reconstructia lor insa nici nu se pune problema. Autoritatile locale din zona, majoritatea facand parte din UDMR nu au aprobat reconstructia nici unei biserici, nici macar ridicarea unor troite in amintirea lor. Proteste au existat, insa autoritatile de la Bucuresti nu au luat nici o masura, deoarece UDMR, aceasta prostituata a politicii din Romania, este mereu la guvernare. Romanii din secuime au suferit atunci si sufera si acum, in nepasarea autoritatilor care au datoria sa-i protejeze. Oare pana cand se mai intampla acest lucru? Probabil pana cand nu va mai exista nici un roman in secuime…

- Biserici daramate in secuime se gaseau in localitatile: Varhis, San Martin, Racosu de Sus, daramate in septembrie 1940, Biborteni, Borosnelul Mare, Racosu de Jos, Capeni, Craciunel, Meresti, Martinis, daramate in octombrie 1940, Comalau, Ocland, Borsec, Ditrau, Panet daramate in Ianuarie si Februarie 1941. Au mai fost profanate si devastate bisericile din Miercurea-Ciuc, Bicaz, Odorhei, Ozun si multe altele.

Suferinta preotilor romani a fost cumplita. Au fost ucisi cu sange rece preoti ai caror unica vina era ca pastoreau neamul romanesc. Astfel protopopul ortodox Aurel Munteanu din Huedin a fost macelarit cu baionetele si aruncat intr-o groapa cu var. Vina sa era ca ridicase catedrala ortodoxa din Huedin. Cadavrul i-a fost purtat prin piata in uralele de fericire ale locuitorilor maghiari din Huedin. Preotul roman Traian Costea din Trasnea, jud. Salaj, a fost torturat si ucis in fata familiei. La Muresenii de Campie, judedul Cluj, preotul Andrei Bujor a fost macelarit impreuna cu toti membrii familiei. A fost omorata si servitoarea unguroaica a familiei.

Numarul preotilor ucisi, maltratati, arestati si batjocoriti de horthysti dar si de civili unguri s-a ridicat la numarul sutelor. Multi au fost trimisi in lagarele de munca din Ungaria.

In anii 1940-1941 s-au facut 117 profanari de biserici, troite si cruci, 16 biserici au fost complet daramate iar credinciosii romani maltratati, impuscati sau obligati sa treaca de la confesiunea ortodoxa sau greco-catolica la confesiuni unguresti.

Nu vom putea uita niciodata suferintele lor, sa ne amintimde jertfa lor in fiecare zi si sa-i pomenim in rugaciunile noastre. Despre comportamentul autoritatilor maghiare inainte de 1918 dar valabil si in anii 1940-1944 ne poate lamuri cel mai bine un citat din Lord Ed. Fitzmarice, fost ministru al Marii Britanii:

“Ungurii duc o politica violenta fata de nationalitatile supuse coroanei ungare si in general fata de romani”.