Blog Noua Dreaptă

 În ultimele luni, Asociaţia Noua Dreaptă, în special filiala acesteia din Republica Moldova, a fost ţinta unor
atacuri mediatice din partea mai multor reprezentanţi ai unor partide politice din Republica Moldova şi a instituţiilor
mass-media afiliate acestora. Printre care evidenţiem articolele d-lui Mihai Conţiu din Moldova Suverană; emisiunea
„Rezonans” regizată de d-l Constantin Starâş; plus o serie de „ştiri” realizate de posturile de televiziune NIT, N4 şi
portalul Omega, iar în ultimul timp s-au făcut remarcate declaraţiile de tip „bombă” lansate în cadrul unei conferinţe
de presă, din 25.06.2009, de ex-deputatul şi actualul candidat la funcţia de ales al poporului în Parlamentul Republicii
Moldova, Grigorii Petrenco.
La această din urmă conferinţă de presă, ex-deputatul Grigorii Petrenco a adus acuzaţii extrem de grave la
adresa filialei din Repunlica Moldova a Asociaţiei Noua Dreaptă. Noi, filiala Basarabeană a Asociaţiei Noua Dreapta,
am fost învinuiţi de promovarea extremismului, xenofobiei şi a urii interetnice. Câte argumente a adus Grigorii
Petrenco în susţinerea afirmaţiilor şi acuzaţiilor sale? Niciunul! Dumnealui vede în Asociaţia Noua Dreaptă doar o
organizaţie legionară, iar legionarismul în opinia dumisale este similar cu extremismul.
Vom răspunde în felul următor d-lui Petrenco:
Referitor la poziţia filialei Basarabia a Noii Drepte:
1. Nu suntem xenofobi. Deoarece am avut şi mai avem membri şi simpatizanţi de altă etnie decât cea română. Mai
mult, acţiunile noastre publice nu au avut niciodată caracter xenofob (oare plantarea a 3 hectare de stejari poate fi
numită acţiune de xenofobie? Grigorii Petrenco ştie mai bine, dumnealui a fost deputat!). Din contra, am declarat
public ca suntem împotriva xenofobiei, atenţionând deschis societatea şi organele competente asupra unor manifestări
cu o vădită înclinare xenofobă (vezi editorialul din Nr. 6 al publicaţiei Spada).
2. Nu promovăm ura interetnică. Din contra, suntem cei care încercăm să armonizăm relaţiile interetnice din
Republica Moldova (vezi Spada, Nr.6, p.2).
3. Nu suntem o organizaţie extremistă în felul în care îşi imaginează Grigorii Petrenco. Faptul că ne inspirăm din
partea cea mai curată şi idealistă a doctrinei legionare, bazându-ne pe principiile DRAGOSTEI de DUMNEZEU,
NEAM şi ŢARĂ, nu ne face în nici un fel responsabili de unele acţiuni dure ale Mişcării Legionare din perioada
interbelică, acţiuni pe care însuşi Mişcarea le-a condamnat, iar cei care le-au comis au plătit din plin pentru faptele lor,
spre deosebire de acei indivizi care au înfăptuit Teroarea Roşie după 1917 sau deportările din sângerosul an 1949.
În acest mod, dacă Grigorii Petrenco consideră Dragostea de Dumnezeu, Neam şi Ţară drept manifestare a
extremismului condamnabil, atunci înseamnă că suntem „extremişti”! Mă întreb, care este atunci normalitatea, în
opinia susnumitului Grigorii Petrenco? Cum să fii internaţionalist, când nu poţi schimba spre bine o singură naţiune?
Încă ceva, chiar dacă calificăm drept extremistă o organizaţie ce se inspiră din ideile legionare, atunci ea
reprezintă doar extrema cea dreaptă. Apare întrebarea logică: care ar fi atunci extrema stângă? Nu ştiu ce va răspunde
d-l Grigorii Petrenco la această întrebare, presupun că va scormoni modest cu vârful pantofului prin ţărână, fără să
facă comentarii. Ştiinţa politică însă, arată că la extrema stângă se află bolşevismul.
Privitor la relaţiile filialei basarabene a Asociaţiei Noua Dreaptă cu spectrul politic din Republica Moldova,
declarăm că, din punct de vedere organizaţional, nu suntem subordonaţi nici unui partid, din contra, suntem deasupra
partidelor. Referitor la atitudinea şi raportul nostru faţă de partidele politice, ne putem exprima în felul următor:
„Sângele din venele noastre este tot atât de roşu ca şi sângele din venele comuniştilor, verdele nostru este tot atât de
verde ca şi cel al stejarilor lui Vlad Filat, mâinele noastre sunt la fel de curate ca şi mâinele lui Iurie Roşca, cerul sub
care trăim e tot atât de siniliu ca şi drapelul partidului condus de Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă, iar soarele nostru
luminează tot aşa de puternic ca şi soarele lui Serafim Urechean”. Oameni buni, lăsaţi dezbinarea, lăsaţi ura, lăsaţi
intrigile şi haideţi să facem împreună din Republica Moldova un colţ de rai. Doar uniţi vom putea face să fie bine.
Propunem să căutăm împreună consensul naţional.
Iar Grigorii Petrenco, ca exponent al unui partid care se prezintă în publicitatea electorală drept aducător şi
purtător al ordinii şi stabilităţii în Republica Moldova, ar trebui să fie mai atent la declaraţiile pe care le face, deoarece
acestea pot afecta, nu spre bine, imaginea partidului.

Declaraţiile făcute în cadrul conferinţei din 25 iunie 2009 aduc a orice doreşti numai nu a stabilitate şi ordine.
D-l Grigorii Petrenco a învinuit nu numai Noua Dreapta, dar şi un şir întreg de organizaţii şi publicaţii. Iar aceste
declaraţii nu sunt un prilej pentru instaurarea ordinii şi stabilităţii în societate, ci pentu o continuă dezbinare.
Faptul că pe parcursul a aproape trei luni de zile filiala basarabeană a Noii Drepte n-a răspuns la provocările
venite din partea unor formaţiuni politic, câteva dintre ele având peste 30.000 de membri, vine să demonstreze că
unicul motiv al tăcerii era dorinţa de a diminua, măcar cât de puţin, din intensitate conflicul intern prin care trece
Republica Moldova de la 7 aprilie 2009 încoace.
Filiala basarabeană a Noii Drepte va da şi în continuare dovadă de conştiinţă civică, va face tot posibilul pentru
menţinerea stabilităţii în societatea moldovenescă, jertfind, dacă va fi cazul, interesul de grup de dragul celui general.
Noi nu vom reacţiona în nici un fel la provocările răuvoitorilor şi a „binevoitorilor”, preferând, dacă va fi necesar să
ne dizolvăm ca organizaţie, decât să devenim pretext pentru promovarea în continuare a politicii de segregare etnică,
social-economică (de clan şi castă) şi ideologică în societătea Republicii Moldova.
Filiala basarabeană a Noii Drepte va promova şi în continuare acel mod riguros de selectare a membrilor săi.
Orice încercare a vreunui membru, sau aderent, de a se implica în acţiuni de destabilizare a situaţiei din ţară, o vom
pedepsi aspru, prin eliminare din organizaţie, aşa cum am mai făcut-o când a fost necesar, pentru ca acest fel de
menţinere a ordinii interne să devină un model demn de imitat, şi de alte organizaţii înregistrate sau neînregistrate din
Republica Moldova. Deacea, recomandăm persoanelor responsabile de cadrele partidului, să examineze
comportamentul şi declaraţiile făcute publice de Grigorii Petrenco, şi să se ea măsurile de rigoare.
În ceea ce priveşte unionismul Noii Drepte. Noi, filiala basarabeană a Noii Drepte, salutăm orice formă de
unire paşnică (a nu se confunda cu anexarea) şi condamnăm orice formă de separatism. Unirea pe care o propune
filiala basarabeană a Noii Drepte nu vine în nici un caz în contradicţie cu Constituţia Republicii Moldova. Vedem
Unirea efectuată prin referendum, de un parlament ales pe cale constituţională, spre binele şi în interesul majorităţii
populaţiei din Republica Moldova. În viziunea Noii Drepte din Basarabia, Unirea reprezintă un proces ceva mai
îndelungat, pentru început este necesară îmbunătăţirea relaţiilor interstatale, moldo-române (pentru care am militat
fierbinte nu o singură dată), relaţii care în ultimul timp au luat o formă neconstructivă, din vina ambelor părţi.
Următoarea etapă ţine de domeniul cultural şi economic, o unire cultural-economică la o anumită etapă e binevenită.
Unirea politică se va face cu mari cedări reciproce. Una din aceste cedări va fi desemnarea Chişinăului, sau a Iaşilor,
drept capitală a României reîntregite. O altă mare cedare va fi alegerea unui preşedinte basarabean. Modelul german
al unirii pare să fie unul de perspectivă pentru ambele părţi, evident ţinând cont de specificul local, dar şi de
interesele tuturor părţilor implicate.
Într-un compartiment separat trebuie analizat un alt set de acuzaţii lansate de Grigorii Petrenco, dar vehiculate
şi de Constantin Starâş. Din păcate, aceste personalităţi marcante ale vieţii publice din Republica Moldova operează
cu informaţii false. Apare întrebarea: o fac din necunoaştere sau intenţionat? Oricum, intrigile lor nu ne privesc, ne
interesează doar acele detalii care afectează în modul cel mai direct imaginea filialei basarabene a Asociaţiei Noua
Dreapta. Este vorba de cazul lui Sergiu (Serghei) Laşcu şi al organizaţiei ce o conduce, care se autodefineşte drept
„Mişcarea Lejionară din Republica Moldova”, şi care a fost „confundată” intenţionat cu Noua Dreaptă. Procesul
confundării a fost unul mai îndelungat, pregătit din timp, cu un scop bine definit. Asupra acestui proces nu ne vom
opri deoarece la moment nu este ceva relevant. Îl vom numi simplu: PLANUL „OGLINDA”.
Evident că noi, Asociaţia Noua Dreapta, nu putem, în nici un caz, lua în cârcă păcatele celor ce formează şi se
autodefinesc ca Mişcarea Lejionară din Republica Moldova, reprezentată de Sergiu Laşcu, deoarece este o structură
separată atât din punct de vedere organizaţional, ideologic dar şi comportamental. Iar orice încercare de a pune
semnul egalităţii o tratăm ca reavoinţă, necunoaştere sau chiar incompetenţă. În acest mod, declarăm deschis că
Sergiu Laşcu şi MLRM, nu au nimic comun cu filiala basarabenă a Asociaţiei Noua Dreaptă. El n-a fost niciodată
membru al Noii Drepte din Republica Moldova şi n-a participat la nici o acţiune a acesteia.
Nu suntem la curent cu detaliile referitoare la implicarea MLRM, dar şi personală a lui Sergiu Laşcu, în
acţiunile stradale din 6-7 aprilie 2009, nu ştim ce fel de scurtă purta mai sus amintitul Sergiu Laşcu în acele zile, nu
recunoaştem însemnul de pe ecusonul pe care acesta îl avea la braţul drept, deoarece nu are nimic comun cu crucea
celtică, care, apropo, nu este un monopol al Noii Drepte.
Încă înainte de alegerile din 5 aprile 2009, înainte de evenimentele din 7 aprilie 2009, am dedus o eventuală
criză în Repubica Moldova, pentru care am atenţionat membrii organizaţiei noastre, dar şi pe toată lumea de bună
credinţă, spre a nu se implica în acţiuni violente, în speranţa evitării vărsării de sânge, a distrugerilor şi, ce este mai
important, pentru a nu permite dezbinarea în profunzime a societăţii moldoveneşti (vezi Spada, nr.7, p.1). În acest
mod, învinuirea filialei basarabene a Asociaţiei Noua Dreaptă, referitoare la instigarea către violenţă şi la
vandalizarea clădirilor de stat din Chişinău, pe data de 7 aprilie 2009, ni se pare una absurdă.
Stimabile d-le Grigorii Petrenco, oare crezi dumneata că atacând Noua Dreaptă vei obţine important capital
electoral? Oare crezi că îţi face cinste scuipând şi călcând cu cizma uriaşă a partidului, pe care ai încălţat-o posibil în
mod samovolnic, peste o mică şi simplă organizaţie ce sa manifestat prin acţiuni de voluntariat spre binele ţării şi al
poporului ei? Jalnică victorie d-le Grigorii Petrenco, tare jalnică victorie…
În situaţia actuală, de criză politică şi economică, foarte complicată pentru Republica Moldova, cerem tuturor
celor implicaţi în activitate publică, să uite, cel puţin temporar, de orgoliu, ambiţii şi mândrie. În joc este pus viitorul
ţării noastre.

Sergiu Antonescu