Daily Archives: 13/09/2009
Epirul, cetatea aromanilor
Autor: S.D.-ND Constanta
De mult timp imi doream sa plec in Grecia pe cont propriu. Am mai fost pe acolo de cateva ori dar mereu cu grupuri organizate, cu un itinerariu bine stabilit si strict, insa grupul ma incurca enorm. Intentia mea era sa ajung in satul natal al bunicului meu, Samarina, un catun aruncat in creierul muntilor din Epir, pe care il mai vazusem dar… in mare graba. Bunicul imi povestea deseori in copilarie despre satul lui, despre oameni de acolo, de luptele care s-au dat cu turci si cu trupele de andarti greci care terorizau populatia locala si incercau sa ii asimileze fortat.
Asa ca, in vara asta mi-am luat consoarta, m-am urcat in “limuzina” mea, Dacia Supernova si am plecat spre Grecia. Drumul prin Bulgaria a fost groaznic si, colac peste pupaza, GPS-ul meu a luat-o razna. Am fost, insa prevazator si am luat o harta a Bulgariei care, ciudat, in loc sa ma ajute m-a incurcat si mai rau. Drumurile bulgaresti sunt extrem de proaste si unde mai pui ca in afara localitati ai limita de viteza de 60 km/h.
Dupa ce am ajuns in Grecia si am innoptat la un hotel din Salonic, am plecat spre Kalambaka dar GPS-ul meu in loc sa ma indrume spre autostrada mi-a facut o alta surpriza (de data asta placuta) si m-a trimis spre Kalambaka prin muntii Olimp. Drumul este greu si plin de serpentine insa a meritat, privelistea este superba iar eu eram curios sa-i intalnesc pe aromanii olimpieni.
Am oprit intr-un sat, am intrat intr-o taverna si am cerut in limba aromana doua coca-cola reci. Eram tare curios sa stiu daca pe acolo se mai vorbeste aromana si spre bucuria mea am reusit sa leg o conversatie cu acestia dupa care am pornit din nou la drum.
Kalambaka, orasul turistic in care era hotelul la care am stat, era plin de aromani, pe cei batrani ii recunosti dupa ciomagul tipic armanesc pe care il poarta, numit carlibana.
Aromanii practicau transhumanta iar pe perioada ierni coborau la ses, Kalambaka fiind unul dintre orasele locuite de aromani pe timp de iarna. Pe mine ma interesau satele din munti asa ca dupa ce m-am cazat, am plecat spre Metsovo.
Metsovo sau”Aminciu” in aromana, se afla situat la o altitudine de 1100 m. Este un sat turistic, iar daca in urma cu 100 de ani locuitorii de acolo erau cu preponderenta mestesugari astazi situatia este total schimbata, tot satul fiind plin de hoteluri, restaurante si taverne. Aminciu a fost capitala Principatului de Pind, stat autonom, creat cu sprijinul Italiei, în regiunea de nord-vest a Greciei şi sudul Iugoslaviei. Din fericire, majoritatea locuitorilor vorbesc destul de bine limba aromana asa ca indiferent in ce restaurant, magazin sau hotel intri te poti intelege destul de bine cu ei in aromana, dar refuza sa vorbeasca despre trecut, mai ales cu unul care vine din Romania.
13 septembrie 2009 – 110 ani de la nasterea fondatorului Miscarii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu
Ziua de 13 septembrie 2009 marcheaza 110 ani de la nasterea unuia dintre cei mai de seama reprezentanti ai nationalismului romanesc, Corneliu Zelea Codreanu. In semn de recunostinta, apreciere si respect, filiala constanteana a Asociatiei Noua Dreapta a initiat o campanie de afisaje pe strazile orasului pentru a tine vie memoria Capitanului. Astfel, afise au fost lipite in zone ca bulevardul Alexandru Lapusneanu, Trocadero, Teatrul de Stat si Piata Ovidiu.
Cine a fost Corneliu Zelea Codreanu ?
Corneliu Zelea Codreanu s-a născut la 13 septembrie 1899, la Husi. Tatăl, Ion Żieliński Codreanu (Żieliński fiind nume de origine poloneză) şi-a schimbat numele în Zelea Codreanu în 1902. Mama sa, Eliza Zelea Codreanu (n. Brauner ) era de origine germană, după bunicul patern. A urmat cursurile şcolii primare la Iasi si Husi, iar între anii 1912-1916 a fost înscris la liceul militar de la Manastirea Dealu.
A fost admis la Facultatea de Drept din Iaşi, unde a devenit preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept, organizaţie pe care a dizolvat-o pentru a fonda, în 1922 “Asociatia Studentilor Crestini”. S-a făcut remarcat prin baricadarea în interiorul instituţiei, ca formă de protest la adresa deciziei conducerii Universităţii de a începe anul şcolar fără tradiţionala slujbă religioasă. La 16 ani participa la Primul Razboi Mondial, deşi încă nu avea vârsta minimă necesară încorporării. Între 1917 si 1918 a urmat cursurile Scolii Militare de Infanterie, de la Botosani.
Devine membru in 1919 al Garzii Constiintei Nationale, motivat de caracterul anticomunist al organizaţiei. În 1920 ia parte la acţiunile de înăbuşire a revoltei comuniste de la Atelierele CFR Nicolina. Urmează câteva luni de studiu la Berlin si Jena. Se reîntoarce în ţară pentru a lua parte la manifestările studenţeşti prin care se cerea limitarea numărului evreilor în învăţământul superior (“numerus clausus”).
În 1924, îl împuşcă în timpul unei altercaţii în tribunal pe prefectul de poliţie Manciu, dar este achitat considerându-sa ca acţionase în legitimă apărare. În urma disensiunilor apărute în cadrul L.A.N.C., se desprinde de mişcare şi fondează, împreună cu Ion Mota, Corneliu Georgescu, Ilie Garneata si Radu Mironovici mişcarea “Legiunea Arhanghelului Mihail”.
Gorunul lui Horea
Gorunul lui Horea este un arbore (stejar de deal) vechi de circa 400 de ani, cu circumferinţa de 9 metri, aflat în locul numit “Panteonul Moţilor” din satul Ţebea (judeţul Hunedoara).
Sub acest copac, în anul 1784, Horea i-a chemat la luptă pe moţii adunaţi, îndemnându-i la răscoală. În apropierea gorunului (aflat în cimitirul satului), la circa 30 metri mai la nord, este îngropat Avram Iancu (decedat la 13 septembrie 1872).
Pentru a fi protejat de distrugerea prin uscare şi putrefacţie, în anul 1924 a fost legat cu cercuri de oţel şi cimentat în interior. Pentru a permite dezvoltarea coroanei, trunchiul arborelui a fost retezat la înălţimea de 9 metri, de unde s-a dezvoltat o creangă laterală. Coroana gorunului a fost doborâtă la puternica furtună care s-a abătut asupra regiunii în iulie 2005.
În decursul timpului, în semn de recunoştinţă pentru eroii moţilor şi ai neamului românesc, au mai plantat goruni în Cimitirul Eroilor de la Ţebea conducători ai naţiunii cum ar fi Regele Ferdinand I şi Regina Maria. În anul 1966, prezent la Ţebea, Nicolae Ceauşescu a dorit să planteze şi el un gorun la căpătâiul mormântului lui Avram Iancu, dar acesta nu a prins rădăcini. Ca să nu se afle acest lucru, lucrătorii silvici au plantat în mare secret un alt puiet, care a avut aceeaşi soartă şi abia al treilea puiet s-a prins în pământ. Acest puiet a avut o soartă tragică, el fiind smuls din pământ, dus în faţa fostului Consiliu Popular, tăiat şi dat pe foc în decembrie 1989 de către localnicii revoltaţi din Brad, oraş situat la mai puţin de 10 kilometri de Ţebea.
În septembrie 2005, preşedintele Traian Băsescu a plantat un puiet de gorun la aproximativ 5 metri de sarcofagul de ciment care proteja vechiul gorun al lui Horea şi la 15 metri de locul în care este înmormântat Avram Iancu.
