Daily Archives: 29/09/2009
Situaţia bugetarilor
Autor: Un bugetar moroşan supărat
Ziua bună la dumneavoastră. Grevă japoneză, grevă parţială, grevă generală… şi alte forme de protest…. cam toate sunt şi vor fi in zadar. Rămâne greva foamei care, din păcate, va fi una generală şi generalizată şi la copiii niştri.
România a ajuns la fundul sacului cu bani, mai ales pentru bugetari. Unii dintre domnii lideri de sindicat luptă până în ultima clipă, alţii se retrag, alţii trădează… aşa e viaţa (mai ales în ziua de azi) – interesul poartă fesul. Oricum, de la un moment dat, toate acestea vor avea un final care, din pacate pentru noi, bugetarii, nu va fi cel aşteptat. Adică fondurile pentru noi se vor termina şi vom fi plătiţi ca nişte milogi.
Ca să folosesc o expresie a copiilor, “nu se pune” că lucrăm cu zeci şi sute de oameni zilnic, că doar “nu producem nimic”. Asa este, domnilor parlamentari şi conducători ai ţării? Mă întreb oare dumneavoastră, care nu aveţi salarii mari, dar vă permiteţi să vă luaţi nu una, ci câteva locuinţe (în afara celor de serviciu), CE PRODUCEŢI ÎN AFARĂ DE DURERE CELOR CARE MUNCIM ZILNIC? Aşa este, noi NU SUNTEM “ÎN TERITORIU” TOATĂ ZIUA, dar CÂND nu suntem în teritoriu, NU DORMIM ÎN SCAUNE! Noi nu avem conturi în străinătate, dar avem datorii de plătit. Noi nu avem maşini pe numele rudelor sau pentru rude, dar avem abonamente pe mijloacele de transport în comun. Noi nu ne permitem să ne educăm copiii în străinătate, dar suntem obligaţi să contribuim la consolidarea grupelor şi claselor în care învaţă copiii noştri. Oare să mai continui?!
Timisoara: Lista neagra a mafiei imobiliare tiganesti – primarul, fostul prefect si avocatii
Clanurile ţigăneşti care au pus stăpânire pe capitala Banatului nu se sfiesc să ameninţe cu moartea avocaţi sau chiar pe primarul Timişoarei şi pe fostul prefect al judeţului.
Clanurile au cucerit capitala Banatului
Clanurile ţigăneşti care au pus mâna pe imobilele istorice din inima Timişoarei împart ameninţări cu moartea autorităţilor locale şi bagă în spital pe oricine se opune campaniei lor de acaparare a capitalei Banatului, fără frică de poliţie. Avocata Carmen Obârşanu a fost agresată, săptămâna trecută, în plină stradă de şase membri ai clanului Cârpaci, la doi paşi de Catedrala Mitropolitană.
Bătută în centrul oraşului
Ea a fost în vizită la un client de 70 de ani, care locuieşte pe splaiul Tudor Vladimirescu, pe al cărui imobil au pus ochii Gradu şi Ileana Cârpaci. „Au tăbărât pe mine, m-au lovit cu pumnii şi cu picioarele şi m-au ameninţat cu moartea. M-au lăsat în mijlocul drumului, într-o baltă de sânge”, a spus avocatul Obârşanu, care a fost judecător timp de şase ani la Judecătoria Timişoara.
Despre moroi şi morminte
Sursa: Ionut Tene-Napocanews
Tot ce se crede la noi despre moroi şi despre strigoi e împrumutat de la slavi, cu deosebire de la sârbi. Strigoiului îi corespunde în sârbeste termenul vampir, iar moroiului, acela de “mora”. Acest cuvânt a devenit la noi moroi, format cu acelasi sufix -oi, pe care il gasim in strigoi, derivat din striga (lat. striga), sufix întrebuinţat adesea pentru a forma un nume de fiinţă masculin dintr-un nume feminin (comp. vaduvoi, broscoi, cioroi, mierloi, ratoi etc. din vaduva, broasca, cioara, mierla etc).
La început, cand am împrumutat cuvântul “mora” din sârbeste, trebuie să fi avut acelaşi înţeles la noi ca şi la sârbi, adică acela de duh necurat care vine, în timpul noptii, de se pune pe pieptul omului, il apasa si cauta sa-l înăbuşe. Cu timpul însă, intelesul şi atribuţiile moroiului s-au modificat, confundându-se cu ale strigoiului, cu foarte mici diferentieri. În satele de astăzi din Oltenia se mai practică metoda în cimitire de a dezgropa mortul şi de a îi înfige un ţăruş în inimă noaptea pentru a fi ucis strigoiul sau moroiul pentru ca fantoma mortului să nu mai bântuiască pe cei vii din localitate. Statul încearcă să stârpească fără succes această practică. Chiar mai zilele trecute
Valeriu Gafencu, “sfantul inchisorilor”, readus la Cahul de ASCOR
Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi Români (ASCOR) din Republica Moldova a organizat la Cahul, sâmbătă, 26 septembrie, o prezentare publicului din Cahul a cărţii „Sfântul Închisorilor”, care istoriseşte viaţa lui Valeriu Gafencu, acţiune care face parte din campania „Din temniţe spre sinaxare” şi îşi propune canonizarea martirilor români morţi pentru credinţă în perioada interbelică şi cea comunistă.
Evenimentul a avut loc în incinta Universităţii de Stat din Cahul „B.P. Haşdeu”, la iniţiativa ASCOR, cu sprijinul asociaţiei obşteşti „ECOU” , sub egida „Cenaclului A. Ciurunga”. Pe lângă cartea „Sfântul Închisorilor”, membrii ASCOR au distribuit şi numărul special al publicaţiei „Studentul Otodox”, dedicat campaniei de promovare a martirilor care au murit în temniţele româneşti.
„Se spune că există trei feluri de oameni: sunt oameni care văd lucrurile, sunt oameni cărora trebuie să le arăţi şi sunt oameni cărora chiar dacă le arăţi, tot nu mai văd. Valeriu Gafencu făcea parte din prima categorie pentru că pe lângă că era o fire care era iubea foarte mult natura ş înţelegea sensurile ascunse ale naturii, era şi o persoană destul de poetică, dar de ceea ce ţinea de profunzimea sufletului, de idealurile creştine era de neîntrecut”, spune Andrei Cociug, membrul ASCOR care a relatat tinerilor despre viaţa şi trăirea duhovnicească a lui Valeriu Gafencu.
Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sângerei, judeţul Bălţi, în Basarabia. În toamna anului 1941, când a fost arestat şi condamnat la 25 de ani muncă silnică, Valeriu Gafencu avea vârsta de 20 de ani. Era student în anul al II-lea al Facultăţii de Drept şi Filosofie din Iaşi.
În anul 1941, era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept şi Filosofie din Iaşi şi totodată conducător al unui grup al Frăţiilor de Cruce. A fost arestat, din cauza apropierii sale de legionari, de regimul Antonescu şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a apărat la proces pe Gafencu, declarând că acesta este “unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. Această încercare s-a dovedit însă a fi inutilă, dictatura antonesciană nevăzând cu ochi buni activismul legionar al tânărului Gafencu, care voia ca tot mai mulţi elevi şi studenţi să se înscrie în Frăţiile de Cruce.
