Abandonaţi după Marea Unire de la 1918, maramureşenii din dreapta Tisei (Transcarpatia – Ucraina) sunt în sfârşit luaţi în seamă de politicienii români. Urmaşi ai dacilor liberi, trecuţi prin foc şi sabie sub 3 imperii, românii din Transcarpatia sunt un exemplu de păstrare a identităţii naţionale şi a limbii materne.

În decurs de 80 de ani, aceştia nu numai că nu s-au lăsat asimilaţi de cehi, austro-ungari sau sovietici, dar au prosperat, numărul celor ce se declară astăzi români triplându-se.

Prima declaraţie politică de solidaritate cu maramureşenii din dreapta Tisei, intitulată “Să nu-i uităm pe românii din Transcarpatia!” a fost redactată şi citită zilele trecute de senatorului PSD de Satu Mare, Valer Marian. Documentul prezentat în plenul Senatului, reprezintă nu numai o reparaţie morală ci şi o recunoaştere a meritelor locuitorilor români din Transcarpatia, despărţiţi de fraţii lor, mai bine de jumătate de secol printr-un gard electric. Documentul se bazează pe mandatul şi informaţiile primite de la asociaţiile românilor din Transcarpatia şi a fost prezentat de senatorul Marian în perspectiva vizitei oficiale a preşedintelui României, Traian Băsescu în Ucraina. Între timp, vizita oficială a preşedintelui român la Kiev şi Cernăuţi, programată pentru 25-26 februarie, a fost amănată pentru o dată ulterioară.

“ După 1990 România a început să manifeste, cam timid, în opinia mea, preocupare pentru comunităţile de români din statele vecine, începând cu românii din Republica Moldova, inclusiv din Transnistria, şi continuând cu românii din Ucraina (din Bucovina de Nord şi din Ţinutul Herţa), din Ungaria (din orasul Gyula şi localităţile limitrofe) şi din Serbia (din Banatul Sârbesc şi de pe Valea Timocului). Din păcate, în aceşti ani au fost uitaţi sau neglijaţi zeci de mii de români care trăiesc în regiunea Transcarpatia din sud-vestul Ucrainei, situată în dreapta Tisei, în zona limitrofă judeţelor Maramureş şi Satu Mare din România. În regiunea Transcarpatia s-au intersectat de-a lungul istoriei aproape toate seminţiile Europei şi, ca atare, aici convieţuiesc peste 100 de naţionalităţi, minoritatea română fiind a doua ca mărime (2,6%) după cea maghiară (12,1%). Potrivit recensământului efectuat în 2001, în regiunea Transcarpatia au fost înregistraţi peste 45.000 de români, dintre care 32.000 locuiesc într-o zonă compactă care a făcut parte din Maramureşul istoric. Situată imediat în dreapta Tisei, această zonă compactă romanească a intrat în 1920, după făurirea României Mari, în componenţa Cehoslovaciei, iar după al doilea război mondial a intrat în componenţa URSS, în cadrul Republicii Socialiste Sovietice Ucraina. În 1920, când a fost împărţit Maramureşul istoric, în dreapta Tisei au rămas circa 12.000 de români, în patru comune: Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Biserica Albă şi Slatina. În 2001, la primul recensământ efectuat în Ucraina după declararea independenţei, după 80 de ani de izolare de patria mamă, nu numai că nu au dispărut prin asimilare, dar numărul lor aproape că s-a triplat, declarându-se români 32.300 de locuitori din aceasta zonă compactă, care convieţuiesc acum în şase comune: Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Biserica Albă, Slatina, Strâmtura şi Topcino. În regiunea Transcarpatia, mai convieţuieşte o minoritate românească de 10 000 de volohi în 11 localităţi din raioanele Perecin, Muncacevo, Velichii Brezunii, Svaleava şi Ujgorod, care nu au fost înregistraţi ca minoritate la recensamantul din 2001, ci ca ucraineni.

O zona compacta de romani maramureseni

Revenind la zona compactă a românilor maramureşeni din dreapta Tisei, nu trebuie să uităm că de aici a plecat voievodul Bogdan şi a fondat statul românesc Moldova, că aici a luat naştere prima episcopie ortodoxă românească din Transilvania şi că aici, la mânăstirea Peri, a fost editată pentru prima dată Sfânta Scriptură în limba română. Să nu dăm uitării familiile nobile din dreapta Tisei, care au dat nmaramureseni

eamului nostru multe personalităţi ilustre, ca academicianul Ioan Mihalyi de Apşa, care ne-a lăsat „biblia neamului” – „Diplome Maramureşene”, despre care marele istoric Nicolae Iorga scria că „fără această carte nu s-ar putea scrie istoria României”, sau academicianul Mihai Pop, considerat „regele” folclorului românesc. În prezent, în cele şase comune româneşti rupte de Maramureşul istoric funcţionează 13 şcoli, 6 biserici ortodoxe, 4 biserici greco – catolice, 5 asociaţii culturale, două publicaţii periodice („Apşa” şi „Maramureşenii”) şi un muzeu de istorie şi etnografie, cu denumirea „Dacia Liberă” (la Apşa de Jos). Românii de aici organizează în fiecare an 2-3 manifestări culturale internaţionale, cu participări din România, Moldova şi Ucraina, precum şi un festival etnofolcloric local, şi editează 1-2 cărţi in limba română. Localităţile româneşti din aceasta zonă sunt cele mai arătoase din Transcarpatia, iar românii sunt cunoscuţi ca fiind cei mai gospodari şi întreprinzători din regiune.

Uitaţi sau neglijaţi de ţara mamă

Românii maramureşeni din dreapta Tisei se simt însă uitaţi sau neglijaţi de autorităţile din România. Ei se plâng că Ambasada din Ucraina nu întreţine nicio legătură cu aceasta zonă, iar la Consulatul General al României de la Cernăuţi, unde se adresează cel mai frecvent pentru obţinerea de vize pentru intrarea în România, li se spune adesea că sunt cetăţeni ucraineni şi li se recomandă să nu folosească cuvintele „patria mamă” sau „patria istorică”. Se mai plâng că nu a fost stabilită o colaborare cât de cât permanentă şi consistentă nici cu Departamentul Românilor de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, nici cu Institutul Cultural Român. Se plâng şi că minoritarii români nu au drepturi egale cu populaţia ucraineană şi că există o tendinţă de ucrainizare a şcolilor româneşti, anul acesta dispunându-se prin ordin al ministrului învăţământului din Ucraina ca obiectele de bază să fie studiate în limba ucrainiană, ceea ce nu s-a întamplat nici în sistemul totalitar sovietic.

Principalele doleanţe ale românilor din dreapta Tisei

Românii din dreapta Tisei sunt oameni mândri şi demni, care nu cer în primul rând bani de la autorităţile române. Ei vor cărţi pentru bibliotecile comunale şi şcolare din localităţile româneşti. Vor carte religioasă pentru bisericile româneşti. Vor sprijin pentru editarea publicaţiilor şi cărţilor în limba română şi pentru organizarea manifestărilor culturale româneşti. Vor permanentizarea unor relaţii de colaborare sau parteneriate cu instituţiile de cultură din România pentru proiecte transfrontaliere susţinute cu fonduri publice sau comunitare. Vor îndeosebi permanentizarea unor relaţii de colaborare cu consiliile judeţene şi inspectoratele şcolare Maramureş şi Satu Mare. Vor repunerea în funcţie a trenului care lega Sighetul Marmaţiei de localitatea Teresva din Ucraina şi urgentarea constrtranscarpatiauirii noului pod peste Tisa, planificat între localităţile Sighetul Marmaţiei şi Biserica Albă. Vor sprijin pentru reconstruirea Mânăstirii Peri, cu hramul lui Ioan cel Sfânt de Suceava, pentru care a fost obţinut terenul necesar şi a fost întocmit un proiect de către un arhitect din România. Vor sprijin pentru reglementarea statutului vizei culturale multiple în sensul extensiei utilizării ei pentru toată perioada de acordare, fără alte documente justificative solicitate de Poliţia de frontieră, precum şi scutirea de plată a taxei de urgenţă la eliberarea vizelor culturale. Vor să fie recunoscuţi şi trataţi ca români de Ambasada României de la Kiev, de Consulatul român de la Cernăuţi, de poliţiştii români de frontieră şi de alte autorităţi ale statului român. Vor ca ţara mamă să-i sprijine să aibă aceleaşi drepturi pe care le are minoritatea ucrainiană din România.

Apel pentru sprijin şi solidaritate

Adresez, pe această cale, Senatului României un apel special pentru a se preocupa şi de soarta comunităţilor româneşti din regiunea Transcarpatia – Ucraina. Fac un apel la solidaritate şi la implicare în reprezentarea intereselor acestora îndeosebi către colegii parlamentari din judeţele Maramureş şi Satu Mare. Solicit Departamentului Românilor de Pretutindeni să elaboreze şi să prezinte soluţii concrete de finanţare a proiectelor de prezervare a identităţii naţionale a românilor din Transcarpatia. Nu în ultimul rând, adresez, pe aceasta cale, un apel special şi către preşedintele României, domnul Traian Băsescu, care va efectua zilele următoare o vizită oficială în Ucraina, pentru a aborda şi problemele românilor din Transcarpatia în întâlnirile oficiale pe care le are programate la Kiev şi la Cernăuţi.”