Blog Noua Dreaptă

“Mergi numai pe cãile indicate de onoare. Lupta si nu fi niciodata misel. Lasa pentru altii caile infamiei. Decât sa invingi printr’o infamie, mai bine sa cazi luptând pe drumul onoarei.”

Omul pur, omul cavaleresc, rara avis a lumii moderne, se gaseste de mult timp la incruciserea societatilor. Pironit acolo de soarta, priveste trecand generatiile ce poarta in suflet indoieli, lasitati si tradari. Si totdeauna, noii veniti se ‘ndreapta fara nicio sovaiala pe calea infamiilor. E asa de usor si-atat de comod!… Nicium efort asupra-si, niciun obstacol inainte… Deviza pare logica pentru individul de rand: “Mai bine un las viu, decat un mort acoperit de onoare!” Dece sa se incarce de demnitate, cand asta nu-i poate aduce decat neplaceri.

Abdicarea morala a ajuns in asa hal ca, omul se preteaza la toate josniciile. E vorba, bine’nteles, de un indemn indirect, dar el exista, e real si ravagiile ce decurg nu fac decat sa agraveze o situatie deja subreda.

Si totusi, individul cunoaste valoarea negativa a atitudinei sale. Nimeni nu va spune : sunt un nedemn din interes – sunt las prin natura – sunt infam din placere – sunt tradator din obisnuinta, etc. Fiecare stie prea bine ca aceste calificative sunt injositoare, dar se conformeaza in fapt, cu conditia sa nu se vada sau sa nu se stie prea mult.

Anumite partide creaza cu nemiluita indivizi de aceasta teapa, pe cand altele mizeaza pe existenta acestor specii in randurile adversarilor. Exista dealtfel o supralicitatie continua pe socoteala indivizilor cei mai putin onorabili care, singuri, pot evita fara nicio problema obstacolele sociale si profesionale. Pe cand ceilalti, impiedecati sau eliminati de “inferioritatea calitativa” a comportamentului lor, asteapta cu amaraciune ca vreunul dintre acesti favorizati de soarta sa binevoiasca cel putin a le recunoaste drepturile legitime. Cu cateva mici exceptii, traim sub domnia acestei stirpe infame, foarte liberala cand e vorba de alti indivizi ca ei, si foarte “mânã de Fier” de indata ce-i vorba de oameni care au ales drumul onoarei si-al demnitatii.

Corupti si coruptori la randul lor, ei inteleg sa largeasca mereu campul de actiune al metodelor lor. Cu cat canaliile vor fi mai numeroase, cu atat vor avea mai putin de temut. Or, o patura sociala, o clasa, o natiune dominate de o astfel de mentalitate, sunt amenintate de virusul decadentei, devenind prada usoara tuturor intrigilor. Si ceeace-i mai rau e ca cei ce sufera sunt tocmai oamenii care au pastrat totdeauna o atitudine decenta.

E cu siguranta imposibil de a sterge din spiritul acestor corupti aplecarea lor catre actele murdare, aversiunea lor fata de demnitate si ura lor contra onoarei. Acestia vor continua sa se dedea la toate marsaveniile lor si vor fi mereu gata sa tradeze. Nimic nu-i poate rascumpara. Si nimic nu le poate fi iertat.

In schimb, marea majoritate a oamenilor cinstiti pot fi salvati. Ei constituesc masa celor ce ezita la incruciserile destinului. Sunt cei ce asteapta sa fie ajutati in decizia lor. Aici, in aceasta alegere, intervine Legiunea. Intervine prin exemplul constant si nesdruncinat al membrilor sai in sensul demnitatii si onoarei ce caracterizeaza comportamentul si actiunile legionarilor in orice circumstanta a vietii si sub orice presiune. Intervine deasemenea prin aceasta educatie obscura, dar permanenta, datã membrilor in cuib. A impune zi de zi un ideal de onoare, de demnitate, de loialitate, insemneaza a da nastere unei linii de gandire si de conduita ce rupe definitiv cu prezentul epocei noastre. Deaceea, legionarii sunt considerati ca niste oameni incoruptibili, cinstiti, loiali si drepti.

Corneliu Codreanu este atat de intransigent cu aceasta lege, incat merge pana la a refuza victoria legionara daca ea ar putea avea loc pe alte cai decat cele ale onoarei. Pentru epoca actuala, in care “scopul scuza mijloacele’”, aceasta atitudine, bazata pe curatenia de gandire si de actiune, poate fi considerata culmea pana unde o doctrina revolutionara putea sa se ridice. Fixata in punctul opus doctrinelor materialiste (revolutionare sau nu) Miscarea Legionara nu admite vreo delasare sau invoiala asupra comportamentului permanent al legionarilor. Acestia, misionari ai unui nou crez politic, luptatori ai unei noi ordini sociale si premergatori ai unui om nou, nu pot urma decat calea onoarei, a demnitatii si-a curajului.