Blog Noua Dreaptă

Cuvantul “Craciun”, atat de des rostit in aceste zile, are parte si astazi de controverse, atunci cand se pune in discutie originea sa. Dintre etimologiile propuse, nici una nu este sigura.

Al. Rosetti, Al. Graur, Ovid Densusianu au ajuns la concluzia ca termenul “creatio” explica etimologia cuvantului “Craciun”. Potrivit autorilor mentionati, cuvantul “creatio” descopera ziua crearii lui Hristos. Din punct de vedere teologic, acest termen nu poate fi acceptat, avand in vedere ca in Simbolul de credinta marturisim ca Hristos este “nascut, nu facut”.

Pericolul de a cadea in arianism, a facut ca termenul “Craciun” sa fie inlocuit cu “Sarbatoarea Nascutului”, pentru a arata ca Fiul lui Dumnezeu, Cel vesnic nascut din Tatal, S-a nascut ca om din Fecioara Maria.

Alti cercetatori, precum Vasile Parvan, Sextil Puscariu, Nicolae Draganu, considera ca termenul “Craciun” provine din latinescul “calatio”. La romani prin calatio se intelegea convocarea poporului de catre preotii pagani, in prima zi a lunii, pentru anuntarea sarbatorilor din luna respectiva, si, prin extindere, sarbatoarea in general, caci cea mai importanta calatio era aceea de la 1 ianuarie.

Stim ca Nasterea Domnului in Biserica din Rasarit se sarbatorea impreuna cu Botezul Domnului, la 6 ianuarie. Aceasta sarbatoare era numita Epifania sau aratarea lui Dumnezeu, pentru ca la Botezul Domnului s-a descoperit lumii Sfanta Treime: Fiul botezandu-se in Iordan, Sfantul Duh S-a coborat peste El in chip de porumbel, iar Tatal a grait din cer: “Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit” (Matei 3, 16-17; Marcu 1, 9-11 ; Luca 3, 21-22). Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Dar de ce aceasta descoperire a Lui se numeste Aratare? Pentru ca El nu s-a facut cunoscut tuturor la nastere, ci la botezul Sau, deoarece El pana in aceasta zi nu era cunoscut multimii”. Persoanelor de curand crestinate, li se parea aceasta anuntare apropiata de sarbatoarea pagana calatio, si astfel, au denumit cu acest termen sarbatoarea nasterii lui Hristos.

O alta explicatie privind originea acestui termen, a fost propusa de profesorul Gheorghe Musu (1913-1987). El sustine ca termenul “Craciun”, numea butucul care era aprins in seara si noaptea dinaintea solstitiului de iarna. Conform adeptilor religiilor naturiste, focul rezultat din arderea butucului, avea menirea sa “intareasca” soarele “amortit”, sa-i dea acestuia putere sa-si continue calatoria sa. Cand Hristos, numit “Soarele dreptatii”, a luat locul “vechiului soare” cinstit in religiile naturiste, a fost preluata si denumirea “Craciun”.

In concluzie, ceea ce putem spune cu certitudine este ca termenul folosit de Biserica este “Nasterea Domnului”, asa cum o exprima si troparul: “Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru…”. E bine sa nu uitam ca in Cazania de la Govora din 1642, si in Cazania lui Varlaam din 1643, intalnim “Sarbatoarea Nascutului”. Deci, putem afirma fara retineri ca termenul “Craciun” in limba romana este un cuvant de origine populara si nu un termen oficial al Bisericii.

Adrian Cocosila