By: George Chirita

George Chirita — Tue, 09 Feb 2010 13:20:54 +0000

acum, cu reducerea nr de parlamentari, vor putea sa faca si mai mult ce vor, ca deh, cum sa pleci urechea la un colegiu mare? las ca stim noi mai bine ce avem de facut pentru opincari…

By: Viorel S.

Viorel S. — Tue, 09 Feb 2010 08:02:28 +0000

Dacă te iei după Ion Cristoiu, Emil Hurezeanu sau Emil Boc, românii aşteaptă, de mii de ani (de pe vremea dacilor liberi şi, mai apoi, a dacilor subjugaţi de romani), pălăria atomică a Unchiului Sam. Pălăria aia mare, cu borurile întoarse, zisă şi de cowboy, pe carea lumea “bună” şi raşii în cap de la noi o poartă în semn de supremă dovadă de parvenire. Mie nu mi-a plăcut niciodată pălăria Unchiului Sam şi, cu atît mai puţin, NATO. Care NATO, dacă ar fi fost o organizaţie pacifistă, aşa cum le place americanilor să apară în ochii lumii, s-ar fi desfiinţat, şi el, îndată după destrămarea URSS şi dispariţia Tratatului de la Varşovia.
Nu s-a desfiinţat, dimpotrivă, s-a extins, de unde se poate înţelege că inamicul său nu era doar sistemul socialist, ci şi Federaţia Rusă însăşi. Cu “victime colaterale”, desigur, China şi alte potenţiale mari puteri. În jargonul propagandistic, NATO se întăreşte pentru războiul asimetric ce a urmat, chipurile, Războiului Rece. Adicătelea, crîncena încleştare cu “terorismul” mondial. Uriaşul arsenal militar american s-ar concentra asupra văgăunilor prin care se ascund teroriştii lui Osama ben Laden. Elicoptere, tancuri, avioanele cele mai sofisticate cică ar bîzîi necontenit prin rîpe şi peşteri, lichidîndu-i hei-rupist pe nemernicii care sfidează “lumea civilizată”. Asta în vorbe. În realitate, forţa militară s-a înfipt bine-mersi în Afganistan şi se menţine acolo pentru a le sta în coastă ruşilor, chinezilor, pakistanezilor şi altor ţări care ar putea cuteza, la un moment dat, să ridice pretenţii. Politicienii noştri de la Putere s-au trezit, în ultimii 20 de ani, că se pot lua în seamă şi s-au băgat, şi ei, vorba ceea, precum musca în zer. Şi, dacă tot s-au strecurat ei unde nu le fierbea oala, au simţit nevoia să facă, potrivit obiceiului locului, exces de zel. Nu s-au mulţumit cu afilierea, asta nu le aducea avantajele rîvnite. Au cumpărat fregate vechi, urmează avioane vechi, cumpărături în numele modernizării Armatei. Care Armată s-a şi desfiinţat între timp, împreună cu industria de apărare cu tot. Sănătos ar fi fost ca ţara noastră să îşi păstreze statutul pe care îl avea în cadrul Tratatului de la Varşovia: nici o bază militară străină pe teritoriul naţional, nici o bază militară românească în afara graniţelor proprii. În prezent, mercenarii români se găsesc pe mai toate fronturile unde sînt desfăşuraţi americanii, de capul dumnealor sau sub umbrelă ONU şi NATO. Cu zero profit pentru ţară, cel mai bun exemplu fiind escrocheria din Irak. România avea creanţe de vreo 2 miliarde de dolari (la nivelul lui 1989) acolo. În loc să îşi recupereze banii, României i s-a cerut, de către americanii care ocupaseră ţara, să renunţe la drepturile sale. Ia, acolo, un mizilic, un mic sacrificiu de dragul democraţiei. Democraţie pe care pălăria atomică americană, pusă pe capul românilor, o statorniceşte definitiv, după cum ne învaţă propagandiştii de serviciu. Adică acel regim minunat în care alde S.O. Vântu, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Ion Ţiriac, Dinu Patriciu, Căşuneanu, Popoviciu şi încă vreo 2-3 duzini de învîrtiţi şi parveniţi trăiesc ca în paradis; acel regim minunat în care băncile practică metode cămătăreşti, iar societăţile de asigurări ne sfidează cu marile lor escrocherii. Umbrela americană o ocroteşte pe amanta de stat şi de partid Elena Udrea, şi-i apasă pe cei debranşaţi de la căldură şi lumină electrică, pe cei ce încearcă să trăiască din munca lor, pe şomeri, pe micii întreprinzători, pe ţărani, muncitori şi intelectuali. Putea Regimul de la Bucureşti să se ferească de îmbrăţişarea ursului american (aşa cum Nicolae Ceauşescu a reuşit, multă vreme, să scape de îmbrăţişarea ursului sovietic)? Eu cred că putea, dacă ar fi dorit cu adevărat acest lucru. Dar Puterea de la Bucureşti nu dorea, ea cerşea, se milogea chiar, la Unchiul Sam să o scape de povara unei politici responsabile, pusă în slujba Poporului Român. Regimul de la Bucureşti nu este capabil să ia în calcul şi ipoteza că s-ar putea ca UE însăşi să fie deranjată de faptul că o ţară membră a ei s-a rostuit de statutul nefericitei republici haitiene, aflată complet la cheremul lui Big Brother. Ca să nu mai vorbim de reacţia Moscovei, care s-ar putea să ne considere nişte inamici mizerabili, un fel de ţînţari sîcîitori şi plicticoşi, care bîzîie ca proştii la urechea elefantului. “Bună ţară, rea tocmeală!”

By: Adrian

Adrian — Mon, 08 Feb 2010 17:38:08 +0000

prietene,Romania e la mijloc orice ar alege tot praful se va alege in final de noi,va veni si al treilea razboi mondial si Romania datorita pozitionarii sale pe harta lumii va avea de suferit

Comments on: “Scutul NATO” şi viitoarea armată a Uniunii Europene. Israelul protejat din România de către SUA

By: George Chirita

By: Viorel S.

By: Adrian