Blog Noua Dreaptă

Autor: Remus Tanasa-ND Italia

Intr-un regim democratic presa si media in general, trebuie sa fie in serviciul guvernatilor, nu al guvernantilor. Puterea guvernului de a cenzura presa a fost abolita pentru ca presa sa fie libera sa cenzureze guvernul. Doar o presa cu adevarat libera poate sa denunte in mod eficient un abuz al guvernului. Printre responsabilitatile unei prese libere cea mai importanta este de a impiedica guvernul sa minta cetatenii! Astazi prin intermediul presei scrise (care este in criza), a televiziunilor, a radioului si in ultimii ani a internetului, opinia publica este tinuta la curent cu ceea ce se intampla pe plan intern si pe plan international. Dar tot prin intermediul mass-mediei opinia publica este dezorientata, manipulata si indusa in eroare. Si bineinteles toate acestea nu in folosul omului de rand!

Un exemplu de cum in interiorul sistemelor democratice realitatea oferita opiniei publice de catre mass-media este fructul unor deliberate si putin transparente strategii de comunicare este oferit de un episod verificat in timpul razboiului contra Irakului lui Saddam Hussein din 2003. Este vorba de cum reusesc anumite agentii specializate in elaborarea, construirea si difuzarea de mesaje si informatii false dar destul de verosimile, sa determine mass-media sa prezinte evenimentele astfel incat sa influenteze in sensul dorit reactiile opiniei publice.

Un procedeu de pe urma caruia au profitat atat regimurile totalitare cat si azi cele democratice, este cel prin care in concubinaj cu mass-media, personaje comune sunt transformate in eroi. Un caz ce a provocat scandal este aventura “soldatului Jessica Lynch”. Lupta sa eroica, evidentiata de media americana si preluata de cea internationala, capturarea si eliberarea sa de catre puscasii marini, aminteste de un western american. Dar rolul principal nu ii apartine lui John Wayne, ci unei tinere de doar 19 ani. Daca la scenariul de sus mai adaugam si fantasmagoriile sexuale, femeia fiind prizonera unor barbati musulmani, va dati seama ca stirea “a prins” la public. Inventare de posibile violente si abuzuri sexuale asupra tinerei face parte din metoda numita propaganda atrocitatii (atrocity propaganda). Aceasta are ca obietiv demonizarea adversarului, transformarea acestuia in “rau absolut”, deseori chiar gratuit, cu scopul de a indigna opinia publica facand-o sa accepte reactii drastice in numele salvarii drepturilor omului, a civilizatiei, a conceptului de umanitate. Tematicele acestei propagande au fost intotdeauna aceleasi, indiferent de timp si spatiu: victimile sunt mereu persoanele slabe, de obicei femei si copii, care sunt persecutate de inamic intr-un mod excesiv, iar daca pe de o parte sunt evidentiate barbariile inamicului, pe de alta parte astfel de imagini genereaza un sentiment de ura si dorinta de razbunare. Regia a fost pusa in scena de catre Rendon Group, societate americana de relatii publice care s-a distins in elaborarea de stiri false in timpul primului razboi din Golf.

Rendon Group a fost fondata in 1981 de catre John W. Rendon si Richard H. Rendon. John Rendon, fusese in 1980 responsabil cu agenda electorala a lui Jimmy Carter, iar in 1992 a fost unul din principalii consilieri in campania electorala a lui Bill Clinton. Lui i se datoreaza multe campanii de imagine si de relatii publice asociate primului razboi din Irak din 1991, demonizarea dictatorului Manuel Noriega prin operatiunea “Juste Cause”, difuzarea in media a unor false stiri pentru a justifica razboiul din Kosovo din 1999. Rendon Group nu lucreaza doar cu Casa Alba, ci si cu Pentagonul, CIA, alte guverne, si cu multinationale precum Bull si AirFrance.

Rendon Group a fost implicata in operatiunea “Desert Storm” primind in 1991 de la guvernul american 23 milioane de dolari pentru o campanie de propaganda prin care se dorea discreditarea lui Saddam Hussein in propria tara. Dupa 11 septembrie 2001, agentia a primit misiunea de a realiza o campanie propagandistica coordonata de Oficul de Influenta Strategica american (Office of Strategic Influence). Rolul acestuia din urma era acela de a oferi elemente informationale, chiar si false daca necesar, mediei straine pentru a influenta opinia publica internationala si factorii de decizie atat in tarile aliate cat si in cele inamice.

Referinte:

Democrazia, informazione e guerra:i media e la manipulazione della realta; Massimo Chiais, Milano, 2008. Menzogna e propaganda. Armi di (dis)informazione di massa; Massimo Chiais, Milano, 2007.