Blog Noua Dreaptă

Autor: Remus Tanasa-ND Italia

Exista evenimente epocale a caror importanta istorica nu este judecata just de catre contemporani, acestea fiind intelese cu adevarat de catre posteriori. Iulius Cezar si Octavian, care fac posibila trecerea de la Republica la Imperiul Roman, sunt vazuti in mod pozitiv de catre istorici, pe cand multi dintre contemporanei lor continuau sa se gandeasca la Statul Roman in termeni de Republica si continuau sa se certe pentru alegerea periodica de consuli care nu mai aveau nici o putere si nici un motiv sa existe. Cati dintre cei prezenti pe muntele Golgota in Vinerea Mare intelegeau ca acel moment era inceputul erei crestine? Majoritatea “politic corecta” gandea ca acea zi era doar sfarsitul unui inceput de revolta, nereusind sa isi dea seama ca o revolutie spirituala avea loc! Cati dintre oamenii culti contemporani lui Mihai Eminescu simteau cu adevarat ideile expuse de gazetarul Eminescu in ziare precum Federatiunea, Curierul de Iasi, Timpul sau Romania Libera cu privire la necesitatea ajutorarii romanilor de peste hotarele de atunci ale tarii, adica a romanilor din Bucovina si Transilvania care erau supusi unui intens proces de deznationalizare si care trebuiau sustinuti pentru a-si pastra limba, cultura si spiritualitatea; trebuiau sustinuti in lupta lor pentru emancipare si pentru o eventuala autonomie. Cativa zeci de ani mai tarziu, adica in 1916, statul Roman declara razboi aliatului de pana atunci Austro-Ungaria, pentru a-i aduce acasa pe aceeasi romani pentru care Luceafarul se zbatea. Desigur Eminescu nu era nici primul si nu a fost nici ultimul dintre romanii de vaza care au sustinut crearea Romanii Mari sau a Romaniei Dodoloate , dar cu siguranta ca a fost singurul care “a innebunit”! Astazi cei care sustin unitatea fiintei romanesti se pare ca nu mai innebunesc, dar fiind in stare avansata de ebrietate datorita unor astfel de idei, se urca la volanul masinilor lor si au parte de accidente rutiere fatale.

Dar sa revenim la subiectul nostru. Si in zilelea noastre, noua contemporanilor ne este greu sa intelegem anumite evenimente. Putem insa sa incercam sa vedem in perspectiva desfasurarea viitoare a respectivelor evenimente, dandu-le o interpretare mai mult sau mai putin adecvata, ignorand deliberat conceptul de “corectitudine politica”.

Aceasta pentru ca a fi “politic corect” si, adaugam noi, “moral corupt”, inseamna a sustine Sistemul actual, un Sistem care si-a facut din economie un veritabil idol. Un Sistem in cadrul caruia s-a putut observa in ultimul deceniu, o tot mai mare prapastie intre aspectativele legitime ale cetatenilor si raspunsurile inadecvate si tardive ce proveneau din partea administratiilor diferitelor state. Aceasta prapastie a dus la crearea unei crize de incredere, mai mult decat justificata, ce a lovit institutiile democratice europene si reprezentanta lor politica. Din pacate, abundenta literatura politica, comisionata generos de oligarhiile dominante, care a cautat raspunsuri pentru aceasta criza evidenta, si care s-a intrebat care este natura lipsei de perspective asupra raportului dintre cetatean si putere, nu a reusit sa ofere solutii convingatoare, caci nu se dorea constatarea si recunoasterea faptului ca aceasta criza se afla in insasi natura sistemului politico-economic impus dupa 1945. Lucrarile de specialitate au minimalizat existenta crizei, in folosul oligarhiilor economice, reducand-o exclusiv la deficitul formei de guvernare si la ineficienta diferitelor mecanisme electorale.

Trebuie sa demascam fara a tine cont de “corectitudinea politica” vulgara minciuna la care sunt supuse popoarele europene de catre finanata internationala, minciuna prin care se urmareste subjugarea economica totala si supunerea docila in fata conformismului cultural de sorginte liberal-capitalista. Trebuie demascata de asemenea imoralitatea partidocratiilor existente, care nu sunt altceva decat niste agentii birocratice care domina in interesul oligarhiilor economice societatile din care fac parte.

Pentru a reforma politica si societatea moderna trebuie sa redefinim natura Sistemului care in ultimii 65 de ani s-a degradat continuu sub actiunea nociva a marxismului (pana mai ieri) si a liberalismului. Pentru a revitaliza Statul este important sa realizam nu sofisticate inginerii constitutionale, ci o stabila contra-putere culturala in stare sa dea nastere la idei capabile sa restituie constiinta de sine si spiritualitatea unica a fiecaruia dintre popoarele europene.

Desigur pentru majoritatea “politic corecta” si “moral corupta” perspective de genul acesta nu sunt solutii viabile, mai mult sunt chiar imposibile, la fel cum si pana mai ieri parea imposibila dezintegrarea blocului comunist.

In aceste articol am tot vorbit despre “corectitudinea politica” asa ca este timpul sa definim acest concept. Radacinile “corectitudinii politice” isi au originea in ambientul cultural marxist ce isi propunea rasturnarea radicala a culturii traditionale cu scopul de a promova revolutia sociala si politica

Prin acest concept, astazi, se cauta a se impune societatii coduri de limbaj si de comportament considerate corecte din punct de vedere politic. Aceste coduri nu sunt simple forme de politete cum sustin suporterii acestei teorii, deoarece politetea ca si nivelul de cultura, presupune deopotriva voluntariat si electiune. “Corectitudinea politica” poate fi considerata o doctrina deoarece nu se rezuma doar la o lista de formule, ci interzice si o clasa intreaga de judecati – de comparatie, de evaluare, de ierarhizare. Interzice nu numai judecatile de valoarea care implica ierarhii, dar interzice si pe cei care le practica, excluzanadu-i prin stigmatizarea din randul oamenilor “de bine”. Ca o veritabila doctrina se bazeaza deci pe cenzura si excludere. “Corectitudinea politca” este asadar expresia prin care clasele dominante vor sa distruga libertatea de exprimare si libertatea constiintei in Europa si nu numai.

Intr-o opera a lui Francisco Goya (Los Caprichos, nr. 48) putem vedea un filozof ce adormit cu capul deasupra cartilor sale are un cosmar. In josul picturii se poate observa o fraza ce in limba romana s-ar traduce aproximativ asa: “dorinta de a avea dreptate naste monstri”. Cosmarul filozofului reprezinta de fapt frica oligarhiilor economice dominante din Sistemul actual de a pierde monopolul asupra crearii adevarului si astfel puterea de a conduce.

Mituri precum “progresul continuu”, “emanciparea muncii” sau cel al “descoperirii unei justitii si a unui adevar universal” au fost acuzate de a fi totalitare pe plan politic si intelectual de catre multi oameni de cultura moderni. Suntem de parere ca si conceptul de “corectitudine politica” face parte din aceeasi categorie de mituri. Normalitatea comportamentelor este stabilita de cei care pot sa decida cine are dreptul de a vorbi si ce se poate spune. Mitul “corectitudinii politice” ascunde astfel ambitia celor ce domina Sistemul actual de a creea stiinta/cultura, institutii si valori care sa promoveze interesele lor. Distributia puterii intr-o comunitate influenteaza maniera prin care aceasta stabileste “cunostinta”, iar in consecinta, orice variatie in distributia puterii se va reflecta si asupra definitiei adevarului si normalitatii.