Blog Noua Dreaptă

Autor: Alex Nastase-ND Bucuresti

De circa 10 ani de cand m-am apropiat activ de fenomenul nationalist romanesc si privind in urma catre trecutul sau am constatat ce importanta covarsitoare au avut anumite generatii in sustinerea cauzei romanesti, in lupta pentru desteptarea constiintei nationale. Fac parte dintre tinerii nascuti la inceputul anilor 80,in Bucuresti, care desi ne-am petrecut prima parte a copilariei in anii de metastaza ai regimului comunist, am beneficiat totusi in familiile noastre de o educatie bazata pe valori de viata sanatoase.

Apoi a venit “revolutia”, ni-s-a deschis un nou orizont, noi provocari, am ajuns multi sa percepem lumea in alt mod decat generatia imediat anterioara noua sa spunem. In pofida sau poate tocmai datorita bombardamentului mediatic ce ne livra mesaje contrare multi dintre noi am ajuns sa cunoastem si sa ne apropiem mai mult sau mai putin de curentul nationalist radical, de ideea de “dreapta”, asa cum o percepeam noi atunci. Astfel am ajuns sa cunoastem “ideile arestate” decenii intregi in Romania…si ne-am dat seama in ce minciuna am trait si continuam inca sa traim, ca tara noastra si neamul nostru se afla inca intr-o paranteza a istoriei din care nu reuseste sa iasa. Multi dintre noi eram entuziasti, si incepand cu scarile de bloc, continuand cu barurile, liceele, facultatile, sau peluzele stadioanelor, mai ales de la jumatatea anilor 90 incoace a inceput sa se simta acest curent. Chiar daca imbracand uneori forme naive… ca rezultat al unui teribilism inerent varstei multora, era evident ca “samanta fusese aruncata.

Cu timpul pot spune ca ea a incoltit, au aparut nuclee nationaliste prin mai toata tara, iar in 1999 spre 2000 apare public Noua Dreapta, prima organizatie nationalista radicala , care a avut curajul sa-si asume deschis acest lucru, cu toate neplacerile ce au urmat. De la inceput a fost evidenta dorinta de a imbina armonios traditia legionarismului clasic cu cerintele lumii actuale. Acealsi spirit intr-o forma noua!

Pentru multi au urmat ani de munca, de acumulari, de actiuni frumoase. Ca om care a intrat foarte tanar in organizatie pot spune ca anii esentiali ai formarii mele ca om i-am petrecut aici. Aici am invatat cu adevarat sentimentul de “camaraderie”. Ne-a fost si bine, si greu, am facut si lucruri bune, poate si greseli insa nici o secunda nu am abandonat ideea pentru care ne-am unit si n-am iesit niciodata de pe “drumul onoarei” desi ne-ar fii fost mult mai usor sa facem altfel. Am luat parte la actiuni remarcabile, multe dintre ele fiind premiere sau in tot cazul reeditari memorabile. Multi ne spuneau prin 2000, 2001 ca suntem nebuni sa ne afisam public cu crucea celtica, gardul legionar sau portretul lui Codreanu. Intr-adevar asta a presupus un risc la vremea respectiva, dar nu am cedat si in timp “opinia publica” s-a obisnuit cu nebunia noastra de atunci, conturandu-se in prezent si in Romania o moda de factura nationalista. Imi aduc de pilda aminte si acum primul mars pentru normalitate, cu ocazia caruia am arborat portretul lui Corneliu Codreanu alaturi de drapelele verzi, in plin centru al capitalei si reactia unui batran legionar care mi-a marturisit ca nu a mai vazut asa ceva din anii tineretii sale! In zece ani am avut timp sa observ cum munca noastra a dat incet, incet, roade, devenind pentru multi un reper al nationalismului romanesc actual cu plusurile si minusurile sale.

Si eu si altii am ajuns la o varsta la care sa ne intrebam…ce facem de fapt noi, cum se va vedea generatia asta peste ani si ani. Prima generatie care s-a ridicat dupa comunism sa fie una ratata? Ne multumim cu statutul de victime ale sistemului? Parca prea multi in jur sunt deja resemnati. Noua Dreapta a redat la inceputul anilor 2000 dimensiunea militanta nationalismului romanesc, a izbutit sa reziste presiunilor imense si prejudecatilor, insa acum a venit pentru ea momentul unor noi provocari….

VA URMA…