Blog Noua Dreaptă

Autor: Goran Razvan-ND Braşov

Basarabia…un nume simplu si banal pentru ponegritori. O pantagruelitate pentru românii cei români. Nu am cunoscut-o, dar o simt. Nu am văzut-o, dar o cunosc. Nu ne-am reunit, dar suntem uniti. Suntem uniti spiritual impotriva bestiilor denigratoare care, din tiranie si posesivitate agresivă, persistă in minciună, ură si falsitate.

Mama te vrea, Mama te-asteaptă de-aproape un secol, să-ti hrănească gura si să-ti coasă rănile adânci de trivialitatea timpului care, superior, nu se-ncumetă să te inapoieze. Acum este avar, hrănit de defăimători si slugi intolerante. Mai târziu iti va cere iertare. Cele trei culori îl vor obliga, Basarabie frumoasă!

Istoria a fost dură cu amândoi, aprigă si necrutătoare. Ne-a schimgiuit sufleteste si incă stăm drepti. Când vom deveni imuni la contestări, Prutul ne va strânge-n brate si va plânge fericit, chemând natura la o nuntă-n ca-n povesti. Sărbătoare infinită si imagini nemaiântalnite. Dragoste ireversibilia, poezii de-a lui Eminescu si Vieru vor fi puse pe muzică de orchestra monumentală a lui Nicolae Botgros, iar natiunea iti va scoate straiele de sărbătoare, uitate in Sifonierul dorintei de reîntregire. Sunt visuri care, acum imposibile, vor deveni cu putintă in deceniile ce vor veni. Cum zicea si Radu Gyr: „Adevaratele înfrângeri sunt renuntările la vis”.

Suntem prietenii cei mai buni de pe acest pământ „instrăinat”. Bucovina, sora ta, ne este martoră. Si ea, a suferit, frumoasa mea comoară, a fost călcată-n picioare de agresori nestăpâniti, necontrolati, cu inversunata dorintă de cotropire. In veci vom fi, nedespărtiti căci, sufletul nostru domneste învingator asupra demonilor indrăciti, cu ajutoul Măriei Sale.

Avem constiintă de neam, cu tot cu dominarea comunistă la care am fost supusi. Au falsificat tot, dar cunoastem adevărul suprem. Te-au răstignit, iar noi, am fost prea slabi pentru a te putea apăra. Te-au pălmuit si ai întors obrazul. Te-au răstignit si nu ai murit! Ai fost un “copil infăsurat in sârmă ghimpată”. Ne-au blestemat limba si cărtile, dar tu, Preasfânt copil, nu le-ai uitat. Cu toate astea, ne curge acelasi sânge prin vene. Sufletul tău, pe veci va fi român.

Gândeste-te la momentul reîntregirii neamului, când vom striga cu totii, in glas nebun: România! Pâna atunci, vor mai veni altii si alti misei, terfelitori de valori, si te vor schingiui. Rabdă Basarabie! Neamul nostru, plin de suferinta, va iesi mereu glorios si cinstit din orice luptă. Suferinta este cea care ne face demni si onesti in fata pericolelor care asteaptă să zdrobească Neamul Romanesc. Suntem un neam de eroi!

Poate vom fi ocrotiti de El, cel care ne da speranta, ne dibăceste creierul cu imagini trecute si viitoare, gloriase si falnice, eterne in constiinta iubitorilor de neam, cultură si limbă.

Poate am scris cuvinte prea mărete, poate am fost prea mândru si stângaci, hrănit de sevă avântată prea devreme in inima-ti limpede. Nu am dorit să scriu idei patriotarde, ci doar ceea ce-am simtit, simt si voi simti mereu: iubirea fată de o patrie cu istorie zbuciumată, sugrumată de năvăliri străine, uitată de proprii-i locuitori, necinstită de barbari; iubirea fată de o patrie cu istorie pătată cu sânge; iubirea pentru tot ceea ce ne leagă si ceea ce domneste in inimile noastre.

Basarabie, suntem acelasi neam de eroi, uniti sub tricolor! „Suntem români si punctum”.