100 de zile – primul roman despre protestele de la Chisinau
La inceputul lunii februarie a acestui an, jurnalista moldoveana Stela Popa si-a lansat la Bucuresti, la Editura Tritonic, volumul de debut, “100 de zile”, un roman a carui actiune se petrece in timpul tensiunilor politice de la Chisinau din primavara lui 2009.
Stela Popa este unul dintre reprezentanţii de vârf ai tinerei generaţii de jurnalişti de peste Prut, lucrand ca reporter şi prezentator TV, corespondent al unor televiziuni din România.
Prima parte a romanului 100 de zile o aduce in prim-plan pe Roberta Ciugureanu, o tânără din Transnistria, care vine la Chişinău împreună cu sora sa geamănă pentru a-şi realiza visele. Roberta absolvă facultatea de Jurnalism şi intră în lumea tumultoasă a presei. Roberta provine dintr-o familie de intelectuali de la ţară, chiar din satul de baştină al fostului preşedinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin – comuna Corjova. Ion Ciugureanu, tatăl protagonistei, director al Liceului “Lucian Blaga” de la Tiraspol, este acuzat de omor si detinut într-o închisoare din regiune, insa adevaratul motiv al detentiei este altul: barbatul era directorul singurului liceu românesc de la Tiraspol şi îşi lua misiunea în serios. După arestarea soţului ei, Viorica Ciugureanu, mama Robertei, învăţătoare şi ea, nu mai rezistă presiunilor smirnoviste şi se mută la Chişinău, alături de ficele sale, Roberta şi Catinca, cu cel de-al treilea copil, Dragoş. Chişinăul nu îi primeşte cu pâine şi sare, astfel că greutăţile materiale o obligă pe Viorica să plece la muncă peste hotare.
Romanul este axat pe traseul Corjova-Chişinău-Bucureşti, derulat prin intermediul personajului principal, Roberta. În timp, ziarista ajunge şi la Bucureşti, ca militantă pentru apropiererea Republicii Moldova de România. Va avea de plătit pentru asta.
Partea a doua a romanului surprinde, pentru prima dată într-un volum, perioada protestelor de la Chişinău. De aici încep cele 100 de zile infernale. Personajele cărţii se întâlnesc pe scena revoluţiei, fiecare cu destinul, miza şi angajarea sa politică: statalişti, pro-ruşi, unionişti, spioni, diversionişti.
Sursa: Descopera.ro
1 comentariu1 Comentariu
Lasati un comentariu


Ziua Drapelului
Ziua Imnului
Ziua Naţională
Ion Negoiaş
Mihai Ţuburlui
Tudor Ionescu
Mişcarea Naţional-Creştină Noua Dreaptă
Noua Dreaptă Alba
Noua Dreaptă Bacău
Noua Dreaptă Braşov
Noua Dreaptă Buzău
Noua Dreaptă Covasna
Noua Dreaptă Germania
Noua Dreaptă Harghita
Noua Dreaptă Iaşi
Noua Dreaptă Italia
Noua Dreaptă Neamţ
Noua Dreaptă Sibiu
Magazin Naţionalist
Noua Dreaptă
Oina.ro
ProVita
BraşovPress
Eurosceptic
Napocanews
Timoc Press
Avram Iancu
Corneliu Zelea Codreanu
Horia Sima
Mihai Eminescu
Petre Ţuţea
Radu Gyr
Eternul Maramureş
Valea Timocului
Cu tot respectul, estonienii au terminat cu rusii prin ’94, drept dovada sunt in rand cu toate tarile Vest Europene, si tot estonienii au luptat feroce impotriva ocupatiei staliniste, si nu l-au imbratisat ca romanii. Asa ca hai sa nu ne mai plangem de mila,daca comunistii au avut succes in aceste doua tari,este din cauza noastra. Sa ne fie rusine deoarece doar o mana de oameni au luptat impotriva jugului comunist in munti,iar celelalte milioane pupau tancurile sovietice,timp in care Maresalul era impuscat.