Autor: Lorincz Alexandru-ND Timişoara

Între 1143 şi 1180 pe tronul imperiului bizantin a stat Mihail I Comnenul, care a dorit reformarea şi readucerea imperiului la vechea sa glorie. Prin acţiunile sale a cucerit Bulgaria şi a pus mare parte din Dacia antică sub o semidependenţă. Adolf Armbruster observă din cronicile mai multor istorici din secolele XI-XII, o apropiere între vlahi şi vecinii lor din sud, bulgaro-românii. Această relaţie de prietenie după cum vom vedea va duce la crearea unui stat puternic ce v-a zgudui din temelii Imperiul Bizantin şi va aduce frică în inimile latinilor, un puternic stat în care elementul român va fi pentru prima sa parte dominant.

În 1186 a avut loc o revoltă în cadrul Imperiului Bizantin, revoltă ce urmărea independenţa statului bulgar, deja secătuit de taxele imperiului. În fruntea acestei mişcări au stat doi fraţi, Petru şi Asăn, doi oameni ai căror origine rămâne dezbătută până în ziua de azi. Istoricii bulgari, mişcaţi probabil de naţionalismul lor spun că aceşti doi fraţi ar fi de origine bulgară, dar un contemporan al celor doi, grecul Nicetas Choniates, a precizat în scrierile sale că Peter şi Asăn, conducătorii revoltei din Bulgaria erau din Vlahia şi că erau de rasă valahă. De fiecare dată când Nicetas îi menţiona pe bulgari, acesta îi adăuga şi pe vlahi în discuţie, spunând mereu : bulgarii şi vlahii. Clericul occidental Ansbert, care l-a acompaniat pe Frederick Barbarossa în cruciadă, menţionează că împăratul a trebuit să se lupte împotriva grecilor şi vlahilor, şi de asemenea îl numeşte pe Petru ”împărat peste vlahi şi peste cea mai mare parte a bulgarilor”. Papa Inocentiu al III-lea în scrisoarea sa către Ioniţă Caloian, îl numeşte pe acesta : “Bulgarorum et Blacorum Rex”, adică regele bulgarilor şi vlahilor. Răspunzând scrisorii papei, Caloian se intitulează “imperator omnium Bulgarorum et Blacorum” dar interesant este faptul că semnează cu “imperator Bulgariae Calojoannes”; Arhiepiscopul din Trnovo, se numeşte pe sine “totius Bulgariae et Blaciae Primas”.