Daily Archives: 10/08/2010
Militanţii Noii Drepte au ieşit la ecologizare
Weekendul trecut, aproximativ 20 de membri şi simpatizanţi ai Noii Drepte Argeş, împreună cu voluntari ai Asociaţiei de Turism şi Ecologie ,,Vremuri” au strâns gunoaiele, aruncate la întâmplare de turiştii necivilizaţi, din zona accesului la cetatea Poienari, comuna Arefu. Zeci de saci cu gunoi, de la sticle sparte la PET-uri goale, şi de la resturi de conserve metalice, la alimente alterate, au fost atent strânse şi aruncate în zona special amenajată din acel punct turistic. După aceea, cei prezenţi s-au bucurat de un frumos foc de tabără, unde voia bună, camaraderia şi poveştile despre experienţele trăite pe munte au fost litere de lege. Deşi vremea nu a fost una excelentă, organizatorii speră ca aceste acţiuni să fie tot mai dese şi cu un număr din ce în ce mai mare de participanţi.
,,Vremea nu a fost foarte bună, mai ales seara… Cei interesaţi să vină aici ar fi fost mult mai mulţi, dar s-au speriat de vreme. Totuşi, numărul nostru a fost suficient pentru a strânge câteva zeci de saci de deşeuri,” a declarat Mihai Zamfir, reprezentantul Asociaţiei de Turism ,,Vremuri”.
Liderul Noii Drepte Cluj cere autorităţilor să investigheze vandalizarea monumentului de pe Cetăţuie
Sursa: Napocanews
Publicaţia NapocaNews dezvăluia la începutul lunii iunie a acestui an faptul că monumentul de pe Cetăţuie a fost vandalizat, fiind mâzgălit cu sloganul “I love Hitler”. Această vandalizare a fost sesizată autorităţilor locale şi prin intermediul site-ului domnuleprimar.ro, până la ora actuală nefiind luate măsuri pentru identificarea autorilor sau pentru ştergerea incripţiei.
Liderul Noii Drepte Cluj, Daniel Bran, a făcut un apel public către autorităţile locale şi organele de drept, pentru investigarea acestui act de vandalism şi reabilitarea monumentului. Mai mult, reprezentantul Noii Drepte se declară şocat de lipsa de reacţie a autorităţilor şi a comunităţii evreieşti din Cluj-Napoca şi bănuieşte că autorii ar fi membri unor organizaţii extremiste maghiare:
“Noi comemorăm deja de cativa ani in acea locatie tristul „Diktat de la Viena” prin care se ceda Nord-Vestul Ardealului Ungariei Hortyste. Acest diktat a fost impus de catre Germania nazista Romaniei. Nu credem că această inscripţie de pe Cetăţuie să fie făcută de vreun român, mai ales un nationalist, atâta vreme cât bunicii nostrii au fost persecutati si omorati in perioada de trista amintire 1940-1944 de catre ungurii hortysti datorita deciziei lui Hitler de a ceda Nord-Vestul Ardealului Ungariei. Să scrii un asemenea slogan tembel, în condiţiile istoriei zbuciumate a românilor din Transilvania, ni se pare o absurditate şi înclinăm să credem că autorii acestei inscripţii sunt membri ai diferitelor grupări neonaziste maghiare care activează în Cluj-Napoca.
Ilie Tudor-O viata inchinata Miscarii Legionare
In ciuda unei vieti agitate, presãratã cu multã suferintã, Ilie Tudor spune cã tocmai durerea este cea care îl face pe om sã ducã mai departe lupta în viatã. Mai mult decât atât, doljeanul de la Podari crede cã lungimea vietii este conditionatã de o mãsurã care trebuie sã existe în tot ceea ce faci. In fiecare Duminicã este nelipsit de la slujbã, cãci el este cel care conduce corul bisericii. Atunci când nu merge în sat, stã acasã, la masa de lucru, si pune pe hârtie amintiri. „Unii spun cã amintirile sunt dureroase. Eu am învãtat cã din cele ce am trãit sã nu iau decât partea bunã. Si apoi e bine stiut, orice clipã de suferintã ne duce mai aproape de Hristos”, îsi incepe povestea acela care a reusit sã înfrângã cel mai mare dusman al omului: propriile temeri. Nãscut si crescut la Podari, într’o familie modestã, dar temãtoare de Dumnezeu, Ilie Tudor a deprins de mic copil iubirea pentru muzicã. Dupã ce a absolvit scoala primarã din localitate, Ilie merge la Craiova, unde face scoala de cântãreti bisericesti. In acelasi timp urmeazã si un curs de bibliotecari.
Prima amintire despre Cãpitan
In anul 1937, bãiatul de atunci intrã pentru prima oarã în contact cu Miscarea Legionarã. „Fãcuserã niste prãvãlii ale lor, ale legionarilor. Recrutau tineri asa ca mine, din toatã tara, ca sã ne facã ucenici sau bãieti de prãvãlie. M-au luat si pe mine si asa m’am pomenit dus la Bucuresti”, îsi aduce aminte bãrbatul. Din acel loc, merge la Eforie Sud, unde urma sã aiba loc o întâlnire a Miscãrii. „Eram vreo 70 de copii din toatã tara, da’ multi din Oltenia, sã stii. Pe Cãpitan îl stiam de prin ziare, dar de întâlnit l-am întâlnit o datã, de Sfântul Ilie. Mã trimiseserã sã iau o lubenitã. Eu, mic de staturã, mã chinuiam cu papornita aia, când cineva din spate m-a întrebat dacã poate sã mã ajute. Am întors privirea si l-am vãzut pentru prima datã”, continuã nea Ilie povestirea. Vine apoi vremea rãzboiului: „Când am plecat pe front, doar ce mã casatorisem. A fost greu, îti dai seama, sã lasi sotia acasã si sã pleci”.
Boicotul taranesc al istoriei
Lumea ţărănească nu mai există, s-a spus. Ţăranii au dispărut. Un sociolog francez işi intitulează cartea cea mai importantă a carierei sale de savant, „Sfarşitul ţărănimii”. Un romancier siberian, Valentin Rasputin, face din tema despărţirii ţăranului de satul lui, subiectul unuia dintre cele mai tulburătoare romane ale veacului, cu titlul „Despărţirea de Matiora”. Romancierul total al lumii ţărăneşti, scriitorul Dinu Săraru, işi intitulează trilogia ţărănească simplu, „Nişte ţărani”.
Nişte ţărani traversează veacul, vădindu-se drept cei mai teribili martori şi mărturisitori ai acestui veac tulburat. Dacă ţăranii lui Dinu Săraru n-ar fi existat, dacă n-ar fi fost mutaţi de pana maestră a geniului său epic in rama celui mai tulburător povestariu, care-i păstrează vii ca să fie măsura veacului şi inţelepciunea lui, unde am căuta invăţăturile timpurilor acestora cu teroarea lor fără de asemănare?
Ne putem intreba, aşadar, dacă ţăranii au dispărut ori s-au mutat vremelnic, pe durata terorii, in idee, in romanul ţărănesc, in mit, in marele folclor, in fapta cumpănită, in sociologia poporană, in doctrinele ţărăniste ale veacului care-a apus, dar n-a pierit, in bucătăriile naţionale, in gesturile fiului de ţăran cand se imbracă ori se pregăteşte de plecări, in modul cum gandim şi cum simţim la vreme grea, in genere, in cultura substratului. Ţăranii pot fi intalniţi mai mult in cultură decat in satele risipite pe intinderile planetei, in marile arealuri ale geografiei planetare.
Ţiganii bănăţeni, „francejii“ şi „Prima fermă“
Localitatea Chevereşu Mare se află la câţiva kilometri de Timişoara spre Buziaş. Comuna este una „bogată” în cetăţeni de etnie rromă (tiganeasca). Din aproape 2.000 de localnici, 500 sunt de etnie rromă (tiganeasca). Majoritatea dintre aceştia sunt plecaţi în Franţa, iar restul în Italia şi Spania.
„Vin aici anual în luna august, apoi pleacă înapoi. Am făcut şi o comunitate a rromilor (tiganilor) de aici”, a spus expertul pe probleme de rromi (tigani) din cadrul primăriei, Dana Nasău. În această perioadă, mulţi dintre ţigani sunt veniţi temporar în România, unde îşi continuă şantierele la palatele care se ridică în localitate. Alţii au venit în urmă cu câţiva ani şi aici au rămas. Fraţii Neda Darius şi Florin au fost plecaţi în Franţa câţiva ani împreună cu sora şi cu mama.
Tinerii, aflaţi în floarea vârstei şi sănătoşi tun, recunosc că au fost la cerşit zi de zi pe străzile din Lille. „Stăteam în faţa unei bulangerii (n.r. brutării), făceam 10, 20, 50 de euro pe zi. Cel mai mult am făcut 120 de euro într-o zi”, a mărturisit Florin Neda. Acesta spune că e mult mai profitabil să cerşeşti în Franţa decât să lucrezi în România. De asemenea, Florin Neda susţine că toţi ţiganii care îşi ridică palate au făcut bani din cerşit.
Românii din Oxford critică poliţia britanică pentru descrierea tiganilor ca români
Imigranţii români din Oxford au criticat poliţia din regiune, care afirma vineri, într-o publicaţie locală, că “femei românce” “îmbrăcate tradiţional, cu fuste lungi, cu părul lung şi având o constituţie fizică robustă” vin să cerşească în centrul oraşului, relatează Oxford Times în ediţia online, potrivit Mediafax.
Poliţia din Thames Valley avertiza vineri, într-un articol publicat de cotidianul Oxford Mail, că, în centrul oraşului vin bande de hoţi şi “femei românce” care cerşesc bani. Dar, un român care locuieşte la Oxford de peste 33 de ani, George Găzdeanu, a declarat că aceste afirmaţii sunt “incorecte”. “Cei despre care vorbeşte poliţia nu sunt români, ci sunt ţigani. Ei sunt complet diferiţi de români”, a subliniat el.
Găzdeanu, care locuieşte la Holt Weer Close, Cutteslowe, şi care munceşte în cadrul unei firme de construcţii, BHL Builders, a declarat că descrierea făcută de poliţie evidenţiază în mod clar această diferenţă între români şi romi (tigani). “Nimeni, în România, nu poartă acest fel de haine. Acestea sunt haine ţigăneşti, nu româneşti. (Afirmaţiile) sunt complet eronate. Ţiganii pot fi cetăţeni români, dar ei reprezintă o minoritate etnică. Şi noi avem probleme cu ei, în România, ca (şi) aici”, a continuat el.
Vor impozita ţigănia!
Premierul Emil Boc se laudă că va face ce n-a făcut nici un Guvern de până acum: îi va impozita pe manelişti. El a declarat la Iaşi că şi interpreţii de manele vor trebui să plătească impozit pe veniturile obţinute, la fel ca orice alt cetăţean.
Premierul n-a explicat însă foarte clar cum se vor evalua veniturile maneliştilor cărora li se toarnă bani în cap la nunţile ţigăneşti, probabil pentru că nici el însuşi nu ştie, şi a pasat problema la Ministerul Finanţelor, promiţând că se va rezolva până la sfârşitul lunii august. Boc a uitat însă că maneliştii s-au aflat printre cei mai influenţi agenţi electorali ai PDL şi ai preşedintelui Traian Băsescu. Florin Salam şi Roxana, prinţesa Ardealului, arestată ulterior pentru contrabandă cu ţigări, au făcut furori cu maneaua “Hai Băsescu la putere”, iar Radu Berceanu a împărţit în campania electorală CD-uri cu Nicu Paleru.
La începutul acestui an Jurnalul Naţional începea o campanie prin care atrăgea atenţia autorităţilor statului că, în iureşul impozitării pensiilor, desfiinţării alocaţiilor pentru copii, “a uitat” de câteva categorii sociale care nu-şi pot justifica averile fabuloase. Propuneam atunci să se impoziteze “ţigănia”, adică şmecherii cu palate şi maşini de lux care beneficiază de ajutoare sociale, maneliştii, vrăjitoarele, parlamentarii, procurorii, şefii de inspectorate judeţene de poliţie care şi-au ridicat vile şi învârt afaceri aiuritoare cu bani din salariul de bugetar.
Miscarea Legionara nu a fost o miscare antisemita
Fragmente preluate din cartea “Crestinismul Miscãrii Legionare” de Flor Strejnicu
1. Capitanul salveaza de la inec un evreu. “Nu conteaza ca e evreu si va rog sa retineti pentru totdeauna ca nu impotriva evreilor ca atare trebuie sa se indrepte lupta necrutatoare a unui legionar autentic, ci contra celor ce fac rau Romaniei si Bisericii crestine” (Revista “Cuvantul Romanesc”, septembrie 1994, Hamilton-Ontario)
2. Un tren inzapezit in care se afla si Capitanul este alimentat cu paine si branza pentru evrei, neavand permisiunea religiei lor sa manance slanina. Ordinul era al Capitanului care era in tren. (Filon Verca, revista “Carpatii”, august 1983)
3. Capitanul ia atitudine impotriva unui ofiter care se purtase “grosolan si necivilizat cu niste evrei”. (Nistor Chioreanu, “Morminte vii”, Ed. Institutului European, 1992, pag.82)
4. Capitanul invita la Casa Verde pe rabinul David Safran, cu care are o convorbire plina de respect reciproc. (D.Safran, “Karl Marx antisemit”, Ierusalim, 1979)
5. Capitanul initiaza un pact de neagresiune in alegerile din 1937 intre Partidul Totul Pentru Tara, Partidul Liberal, Partidul National-Taranesc, Partidul Evreiesc si gruparea Argetoianu. (Kurt W. Treptow / Gh. Buzatu, “Procesul lui Corneliu Codreanu”, Iasi, S.C.Dosoftei, 1994)
Foamea şi setea de dreptate
„În numele grupării din care fac parte, cer ca alături de ancheta pe care este normal să o facă autorităţile în drept să se facă şi o anchetă parlamentară (…). Cer acest lucru pentru că mă îndoiesc de exactitatea afirmaţiunilor făcute de domnul ministru de interne; mă îndoiesc pentru un motiv bine determinat. La 24 ianuarie, atunci când studenţimea română, naţionalistă şi creştină, mergea să depună o cruce la mormântul eroului necunoscut, Siguranţa statului a dat informaţia într-o foaie din capitală că acea acţiune a fost pusă la cale şi subvenţionată de Moscova. Dacă tot aşa de verosimilă este şi informaţia pe care dumneavoastră o aveţi şi în afacerea de la Griviţa, atunci înţeleg foarte bine câtă dreptate aveţi ca să luaţi măsuri de asemenea natură, ca cele pe care le-aţi luat ieri şi azi. În al doilea rând, ţin să afirm că mie, ca şi tuturor oamenilor de bun simţ din această ţară, nu ne este frică de comunism sau de bolşevism. Nouă ne este frică de altceva, de faptul că oamenii de la acele ateliere nu au ce mânca; le este foame. Unii dintre acei muncitori au 1.100 de lei pe lună şi au 5, 6, 7 copii. Având cinci, şase, şapte copii, acea leafă nu le ajunge nici măcar pentru pâinea de toate zilele. Mie, în al doilea rând, mi-e frică şi de altceva: de setea de dreptate. Atunci, dumneavoastră veţi trebui să satisfaceţi aceste două: foamea şi setea de dreptate şi va fi ordine deplină în această ţară.”
(„Monitorul Oficial”, Şedinţa Adunării Deputaţilor din 16 februarie 1933, Corneliu Zelea Codreanu)
Sursa: Foaie Nationala
Am dat Europei cu 2,35 miliarde € mai mult decât am primit
În trei ani şi jumătate, România a absorbit doar 10% din banii europeni alocaţi prin instrumentele structurale şi 12% din cei pentru agricultură, dar a contribuit la bugetul UE cu 2,35 miliarde euro mai mult.
Sursa: AGERPRESDe la aderare şi până în prezent, România a contribuit la bugetul UE, în calitate de stat membru, cu suma totală de 4,53 miliarde de euro, ultima plată fiind efectuată pe 2 august 2010.
În schimb, proiectele europene au “absorbit” doar 2,18 miliarde de euro (971 milioane de euro din fonduri structurale şi 1,2 miliarde de euro din cele pentru agricultură), dezvăluie revista “Capital”. Cu alte cuvinte, am vărsat la bugetul Uniunii Europene mai mulţi bani decât am fost capabili să încasăm prin programele care ne-au fost dedicate.
