Daily Archives: 06/03/2011
Tinerilor de astăzi…
Autor: Florin Nicolae
Tinerilor de astazi le place sa se distreze cat mai mult cu putinta. Sa renege toate valorile morale, prin acest fapt sa respinga orice alta modalitate de a se simti bine decat “baile” prelungite in alcool, fumatul fara masura (adictie care e printre cele mai slabe, oricum), pierderea mintilor in felurite droguri, muzica de cea mai proasta calitate, care poate le starneste pana si lor dezgustul, si nu in cele din urma pierzania pricinuita de jocurile de noroc, poker, pariuri sportive si altele…
Tinerilor de astazi le place sa urasca…sa se urasca intre ei, sa isi urasca semenii, sa faca in asa fel incat sa se certe din toate subiectele posibile. Probabil nici unul dintre tinerii din ziua de azi nu pot concepe o societate fara batai, fara scandaluri, fara exagerari inutile. Pana si cei mai normali dintre noi s-au obisnuit cu aceste lucruri incat atunci cand le observa, acestea intra intr-o rutina care nu mai merita caracterizata pentru ca se intampla prea des.
De asemenea, tinerii prefera sa minta cat mai mult, sa exagereze orice fapt grait pentru a atrage atentia pe de o parte sau pentru a scapa cu “fata curata” pe de alta. Tinerilor de astazi…nu le mai place sa citeasca o carte buna, un roman, un volum de poezii… Filmele au inlocuit cartile invechite si pline de invataminte vitale. Filmele sunt mult mai accesibile, sunt mult mai usor de trecut in revista, nu necesita foarte multa concentrare si de aceea sunt preferate de toti. Nimeni nu contesta valoarea filmelor documantare. Acestea sunt de altfel cele mai valoroase dintre pelicule. Ceea ce nu stiu majoritatea tinerilor este faptul ca aceste minunate carti, hulite de ei, ascund secrete deosebite, de multe ori foarte importante in procesul de formare al unui om. Si acesta este un lucru foarte necesar tinerilor contemporani. Caci parintii nu-i mai pot struni de multe ori, iar unitatile de invatamant sunt adesea depasite.
Tinerilor de astazi…nu le mai place munca… Lenea este atotputernica in sufletele majoritatii tinerilor care ar prefera sa faca orice numai sa nu mearga la scoala generala, apoi la gimnaziu, apoi la liceu, sa nu mai vorbim de facultate. Sunt atat de multe exemple de persoane ale caror parinti detin averi impresionante si care prefera sa nu mai urmeze nici un curs superior al invatamantului deoarece au impresia ca acesta dauneaza in vreun fel sanatatii. NU! Din contra. Cartea, invatatura este lucrul cel mai de pret lasat de Dumnezeu oamenilor, aceasta facand diferentierea de simplele animale care uneori se pare ca gandesc mai mult decat convietuitorii oameni.
Noua Dreaptă Timişoara: Campanie împotriva etnobotanicelor
Organizaţia Noua Dreaptă a lansat, la nivel naţional, o amplă campanie împotriva consumului de droguri şi a magazinelor „de vise”. Au fost desfăşurate mai multe acţiuni în majoritatea marilor oraşe din ţară, acţiuni ce au constat în lipirea de afişe informative, publicarea pe adresele de internet proprii şi partenere a diverse articole pe această temă, colaborarea cu autorităţile competente, discuţii directe cu elevii din licee şi unele cadre didactice.
Posibilitatea de a achiziţiona exterm de facil „prafuri magice” şi alte buruieni, mai mult sau mai puţin sintetice, a atras foarte mulţi cumpărători din rândul tinerilor (naivi), petrecerile şi zilele plicticoase fiind presărate cu „vise”. Astfel, consumul de etnobotanice, care în rândul tinerilor români a ajuns la cote îngrijorătoare, conform statisticilor cât şi semnalelor de alarmă trase de presă, a fost motivul care a determinat această campanie la nivel naţional.
Nici Timişoara nu a putut lipsi de pe harta luptei pentru sănătatea morală şi fizică a tinerilor români. Mai multe echipe de militanţi naţionalişti au lipit afişe cu mesajele „NU drogurilor! ‘Visele’ costă: VIAŢA şi LIBERTATEA!” şi „NU drogurilor! Mai devreme sau mai târziu le afli preţul: viaţa şi libertatea!”. Au fost acoperite mai multe zone din oraş, dându-se importanţă mai ales locurilor din apropierea liceelor, tinerii neinformaţi fiind printre victimele predilecte ale „vânzătorilor de vise”.
Olăritul, un brand al României profunde
Chiar dacă oficial arta olăritului nu face parte din atât de mediatizatul “brand de ţară”, ceramica din vetrele noastre de tradiţie constituie unul dintre principalele elemente prin care turiştii străini reuşesc să identifice spaţiul românesc. Vasele de Baia Mare, de Horezu sau de Rădăuţi stârnesc în continuare emoţii printre vizitatorii standurilor de la târgurile de profil din străinătate. Explicaţia: lucrul făcut de mâna omului, respectul pentru autenticitate şi strădania de a menţine meşteşugul aşa cum era practicat el acum câteva sute de ani. Şi mai avem ceva ce olarii din alte zone ale Europei n-au reuşit să păstreze: legătura cu pământul din care se zămislesc vasele.
De zeci de ani, încă din manualele şcolare, aflăm că România este o ţară de invidiat. Avem locuri minunate de vizitat şi tradiţii pe care Europa le-a abandonat de multă vreme. Şi totuşi, în ciuda acestor avantaje, rămânem o ţară al cărei potenţial turistic nu este exploatat nici pe jumătate. E drept că nu ne putem mândri cu o infrastructură normală, că nu avem căi acceptabile de acces, aspecte esenţiale când vine vorba de dezvoltarea turismului. Avem goluri imense şi atunci când vine vorba de promovarea României peste hotare. De ani buni se întocmesc proiecte şi se cheltuie imens pe un concept intens mediatizat, “brandul de ţară”, ale căror rezultate, în mod practic, nu se văd. Nu e treaba noastră să analizăm dacă acest brand cuprinde elementele cu adevărat caracteristice nouă, românilor, prin care ne putem distinge şi particulariza în marea familie europeană. Dar, pentru ca turiştii străini să aibă temei în a alege România ca destinaţie turistică, poate că ar fi bine ca acesta să pună mai mult accent pe elemente ce ţin de structura noastră tradiţională: obiceiuri vechi, meşteşuguri, artă populară. Iar dacă mergem şi mai departe, poate că din acest faimos brand de ţară n-ar trebui să lipsească olăritul, o îndeletnicire care, în spaţiul european, tinde astăzi să părăsească liniile tradiţionale şi să împrumute tot mai mult din influenţele modernismului sau chiar să dispară.
Conform unei definiţii clasice, brandul nu e “ceea ce spui tu că eşti, ci ceea ce spun alţii despre tine”. Vasele olarilor noştri spun de multă vreme, peste hotare, povestea ţării din care provin şi nu e de mirare că prin acest meşteşug suntem
Religia în şcoală – între relativism şi Adevărul revelat
Recenta intrare în vigoare a noii legi a educaţiei naţionale a stârnit controverse gravitând îndeosebi în jurul legitimizării învăţământului religios din şcolile publice. Un ONG din ţara noastră a lansat o campanie menită să atragă atenţia asupra a ceea ei numesc “riscul de îndoctrinare a copiilor în şcolile publice”. Alternativa oferită este predarea “istoriei religiilor, şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult”.
Prezentarea credinţei ca o ofertă dintr-un meniu religios este unul din semnele secularizării accelerate a societăţii noastre. În virtutea dorinţei de unitate şi pace, societatea nu mai doreşte urmărirea unui adevăr absolut, dar potenţial divizator, ci preferă relativizarea, care elimină însă orice conţinut relevant. Astfel, orice credinţă poate fi adevărată, pentru că adevărul afirmat de oricare dintre acestea încetează să fie universal, ci este relativizat şi particularizat, aplicabil numai celor care îl împărtăşesc. Este o soluţie paşnică dacă dorim să trăim cu marele compromis al renunţării la căutarea adevărului absolut.
Pentru umanist, religia este o batjocură adusă raţiunii umane
Problema fundamentală constă în modul diferit de percepere a ceea ce este numit “fenomen religios”. În umanism, religia nu este altceva decât imaginaţia omenească la lucru, explicând lumea în termeni supranaturali, denigrând prin aceasta inteligenţa omului. Pentru umanist, religia este o batjocură adusă raţiunii umane.
Pentru credincios însă, secular-umanismul, ca de altfel orice alt curent ateist, este o blasfemie adusă lui Dumnezeu pentru că argumentul umanist nu stă în picioare decât dacă Dumnezeu este scos din ecuaţie, iar credinţa este redusă la filosofie. Lucrul neînţeles de secularişti este că Biserica afirmă o credinţă care nu este o filosofie teoretică fără aplicabilitate
Codul Muncii modificat după indicaţiile FMI
Deputatul UDMR de Mureş, Kerekes Karoly, a declarat sâmbătă la o întâlnire cu reprezentanţii confederaţiilor sindicale din judeţ că modificările la Codul Muncii au fost făcute la cererea FMI.
Din informaţiile primite de la Guvern această modificare intervine acum, din cauză că Guvernul a promis FMI că vor face modificări la Codul Muncii pentru a flexibiliza piaţa muncii, relaţiile de muncă”, a declarat Kerekes. Politicianul maghiar a mai spus că în discuţiile avute cu premierul Emil Boc cu parlamentarii UDMR s-a pus problema consecinţelor pe care le vor avea aceste modificări.
„Când domnul premier a venit la grupurile parlamentare reunite ale UDMR am spus că trebuie asigurată şi pacea socială, dar nu numai. Angajaţii trebuie să aibă o anumită siguranţă pe piaţa muncii. Putem flexibiliza, dar în acelaşi timp să se menţină şi siguranţa lor. I-am spus şi domnului premier Emil Boc că nu era cazul să se adopte această lege prin asumarea răspunderii Guvernului, cu toate că şi în 2003 am fost acolo, când Codul Muncii al lui Marian Sârbu, din partea unui partid de stânga, a fost adoptat tot prin asumare”, a afirmat deputatul.
Ce drum are de străbătut un legionar în viata sa legionară
Viata legionară este frumoasă. Dar nu este frumoasă prin bogăţie, prin viată de petreceri şi lux, ci este frumoasă prin mulţimea primejdiilor pe care le oferă legionarului, frumoasă prin nobila camaraderie care leagă pe toţi legionarii din întreaga ţară într-o sfântă frăţie de luptă; înălţător de frumoasă prin bărbăteasca atitudine în faţa suferinţei.
Atunci când cineva intră în organizaţia legionară, trebuie să cunoască mai dinainte viata care-l aşteaptă, drumul pe care-l va străbate. Drumul acesta va trece prin muntele suferinţei, apoi prin pădurea cu fiare sălbatice şi prin mlaştina deznădejdii.
Muntele suferinţei
După ce un om s-a înrolat legionar, cu dorul de patrie în inima sa, nu-l aşteaptă masa întinsă, ci el trebuie să primească pe umerii săi jugul mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Luaţi jugul Meu asupra voastră”. Şi cărarea legionară începe să urce un munte pe care lumea l-a numit „muntele suferinţei”.
La început pare uşor de urcat. Ceva mai târziu, urcuşul devine mai greu, suferinţa mai mare. Cele dintâi broboane de sudoare încep să picure de pe fruntea legionarilor. Atunci, un duh necurat, strecurat printre legionarii care urcă, aruncă pentru prima dată întrebarea:
Basarabia: Ambasada Rusiei blocata!
Veteranii razboiului de pe Nistru ameninta angajatii Ambasadei Federatiei Ruse de la Chisinau ca vor bloca accesul pe teritoriul misiunii diplomatice si nu le vor permite nici sa intre, nici sa iasa din cladire.
In acest fel, combatantii solicita ca Ambasada rusa sa intervina pe langa autoritatile de la Tiraspol, pentru ca primarul de Corjova si consilierul local retinuti acum 2 zile sa fie eliberati.
Veteranii cer si Chisinaului sa intervina. Asociatia “Tiras-Tighina” a expediat, astazi, o declaratie Guvernului prin care ii sugereaza sa renegocieze Acordul de incheiere a pacii cu Federatia Rusa din iulie 1992.
“Dupa retragerea fortelor constitutionale din stanga Nistrului, in august 1992, timp de 19 ani conducerea Republicii Moldova nu a facut nimic pentru a stopa aceste actiuni sovine, imperialiste ale autoritatilor autoproclamate”, a spus Anatol Caraman, presedintele Asociatiei.
Protestele in fata Ambasadei ruse au inceput inca ieri, dupa ce pe 2 martie primarul din Corjova, Valeriu Mitul, si consilierul local, Iurie Cotofan, au fost retinuti de militia transnistreana.
Moartea grăbeşte interzicerea etnobotanicelor
Autorităţile se declară învinse de etnobotanice după trei ani de bâjbâieli şi încearcă să scape de plantele care produc vise ucigaşe. Pus în faţa unei realităţi dure, Guvernul vrea să interzică drogurile uşoare. Doar anul acesta s-au înregistrat şase sinucideri. Motivul: consumul de etnobotanice.
Încă de la apariţia pe piaţa liberă din România, în 2008, etnobotanicele au dat bătăi de cap autorităţilor. Nimeni însă nu a prevăzut consecinţele legalizării aşa-numitelor droguri uşoare şi mai ales rapiditatea cu care acestea şi-au făcut loc în viaţa tinerilor. Dacă în 2009 numărul celor ajunşi la spital după consumul de etnobotanice nu depăşea 1.100 de persoane, în 2010 numărul aproape s-a triplat, ajungând la aproximativ 2.900.
De altfel, anul trecut aveau să se înregistreze şi primele drame adevărate cauzate de aşa-numitele droguri uşoare : o crimă oribilă şi o tentativă de crimă, săvârşite pe fondul halucinaţiilor date de consumul etnobotanicelor. Public, nimei nu a recunoscut că motivul cauzator de moarte stătea chiar în consumul etnobotanicelor. În acest an, autorităţile s-au lovit de o altă realitate dură: „mirajul” etnobotanicelor s-a soldat cu şase sinucideri în lunile ianuarie şi februarie.
Specificul românesc din Ardeal
Sursa: Ionuţ Ţene-NapocaNews
Există un specific ardelean? E o întrebare dificilă la care încearcă să răspundă numeroşi intelectuali cu pretenţii elitiste din Transilvania. Ei merg „pe mâna” unei viziuni regionaliste care se poartă ca modă în Europa. Dar, cum se ştie de la Eminescu orice modă este trecătoare, „vreme trece, vreme vine./ Toate-s vechi şi nouă toate…” De cele mai multe ori paradigma se pune greşit din punctul de vedere a unei specificităţi ardelene autonome şi nu ca parte a unei identităţi mai largi, româneşti. Premisa este exacerbarea unei identităţi regionale rupte de contextul unei comunităţi culturale de tip naţional. Ce poate însemna Transilvania din punct de vedere cultural fără Vechiul Regat? O întrebare care nu merită răspunsul, deoarece cultura română se prezintă ca un spectru cu bogate irizări spirituale specifice ce îşi pierd valoarea şi frumuseţea luate în parte, adică rupte de spiritul de comuniune al spaţiului danubiano pontic. E în spiritul timpului (zeitgeist) să promovăm regionalismul, să exacerbăm individualităţile locale, dar la o analiză pertinentă nu le putem despărţi definitiv de vechile individualităţi arhetipale care le au creat şi dezvoltat în construcţia ideologică a comunităţilor naţionale. E adevărat Transilvania are o îndelungată şi singulară istorie a ei, aşa cum o are şi Ţara Românească şi Moldova. Există un model cultural intra carpatic şi unul extra carpatic, dar ele nu sunt independente, ci complementare. Aceste complementarităţi culturale specifice trebuie cultivate, dar nu autonomizate, pentru că astfel îşi pierd identitatea, rădăcinile spirituale care le fac atractive şi originale. Specificitatea fără complementaritate nu are valoare culturală ontogenetică. Arhetipul românesc secular este tocmai spiritul unităţii care i a animat pe locuitorii celor trei provincii istorice: Transilvania, Ţara Românească şi Moldova.
Înainte de formarea naţiunii române moderne în secolul al XIX lea, acest spirit al unităţii s-a evidenţiat mai ales prin religie, în speţă ortodoxia a fost liantul care a dat conţinut identitar românilor ce au trăit sub diverse stăpâniri sau influenţe străine. Chiar Unirea lui Mihai Viteazul de la 1600 a fost văzută, mai ales de românii ardeleni, ca o emancipare religioasă faţă de religiile recepte, catolică şi reformată. Domnitorul muntean a înfiinţat o mitropolie ortodoxă de Alba Iulia fiind astfel conştient de rolul ortodoxiei ca factor unificator al Ţărilor Române, cu o populaţie majoritară de rit bizantin. A devenit clar, pentru cercetătorii de azi, că Unirea religioasă de la 1698, a fost o încercare de emancipare religioasă a românilor din Transilvania de a depăşi starea de toleraţi impusă de clasele dominante prin actele constituţionale medievale, Aprobate şi Compilate. Paradoxal, deşi austriecii au dorit ca unirea religioasă să întărească Biserica catolică, care avea statut de religie de stat în Austria, în dauna reformaţilor unguri, noua Biserică greco-catolică a fost percepută de români ca o perpetuare, prin ritul liturgic bizantin, a identităţii lor religioase şi de ce nu naţionale. De aceea, nu întâmplător Inochentie Micu Klein a acţionat ca episcop greco-catolic în apărarea şi afirmarea drepturilor românilor din Ardeal, la începutul secolului al XVIII lea, în cunoştinţă de cauză ca ideolog al naţiunii române moderne, conştient de românitatea populaţiei de pe ambele versante ale Carpaţilor. El avea precedentele intelectuale, privind unitatea neamului românesc, de la cronicarii moldoveni Grigore Ureche şi, mai ales, Miron Costin, care ştim, că a fixat teoretic originea noastră latină „de la Râm” (Roma). Era o viziune
Gaddafi: Bin Laden va veni până la uşile voastre dacă mă răsturnaţi de la putere. Europa va fi invadată
Bin Laden va veni până la uşile voastre dacă mă răsturnaţi de la putere, Europa va fi luată cu asalt de mii de imigranţi, nici nu veţi mai avea oameni să-i aresteze. Aşa i-a ameninţat Muammar Gaddafi pe occidentali. De 19 zile, Libia este zdruncinată de revolte. Duminică dimineaţă, în centrul capitalei Tripoli s-au auzit tiruri de mitralieră, iar opt soldaţi britanici din trupele speciale au fost luaţi prizonieri, potrivit presei londoneze.
Corespondenţii străini spun că tirurile de duminică dimineaţă au fost cele mai puternice auzite în oraş de la declanşarea revoltei din Libia. Televiziunea oficială susţine că a fost vorba de salve de bucurie, deoarece trupele loiale lui Gaddafi ar fi recucerit oraşele Ras Lanuf şi Tobruk, din estul ţării.
Presa londoneză scrie că forţele rebele ar fi luat prizonieri opt soldaţi britanici din trupele speciale. Aceştia însoţeau un diplomat care urma să contacteze conducerea rebelilor din estul ţării. Sâmbătă, cele mai puternice confruntări au avut loc în oraşul Zawiyah, la
Şantaj: Cu ce se ocupă masonii români! Consilierul ANAF, Adrian Nicolae Gavrilă, a cerut 200.000 de euro unui frate din masonerie
Apar noi informaţii despre consilierul ANAF, Adrian Niculae Gavrilă, arestat recent într-un dosar de corupţie. Un fost coleg de lojă masonică a povestit, în exclusivitate pentru Realitatea TV, cum funcţionarul a încercat să şantajeze cu 200.000 de euro un investitor străin pe care îl cunoscuse la întrunirile lojei. La întâlnirea cu pricina, Gavrilă ar fi fost însoţit de avocatul Marius Stăncescu, alături de care este anchetat.
Adrian Nicolae Gavrilă a încercat să şantajeze cu 200.000 de euro un investitor străin pe care îl cunoscuse la întrunirile lojei masonice. Un consilier ANAF cerut 200.000 de euro unui frate din loja masonică / FOTO: observatordebacau.ro. Consilierul ANAF, Adrian Nicolae Gavrilă, a intrat în masonerie în urmă cu cinci ani.
“Adrian Nicolae Gavrilă a fost dat afară din lojă fix, de mine, în urma cu doi ani, pentru că în 2009, înainte de alegerile prezidenţiale, m-a rugat să-l pun în legatură cu unul dintre fraţii din lojă care ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei corporaţii din România. Am stabilit o întâlnire în trei, s-a prezentat la acea întâlnire şi cu avocatul Stăncescu, cu care am văzut că fost arestat, şi a încercat să aplice un fel de şantaj asupra directorului de corporaţie, spunându-i că firma are probleme şi că el o poate rezova, întrucât el lucra la ANAF, iar firma era arondată direcţiei lui în privinţa controalelor. Nu s-a cedat şantajului, a pretins de atunci că cea mai mare sumă ar fi fost direcţionată către Sorin Blejnar. Gavrilă ceruse un
O nouă carte prezintă ura rasială a lui Lincoln
După ce au circulat mai multe zvonuri conform cărora Abraham Lincoln a fost rasist, iată că o nouă carte despre viaţa fostului preşedinte al Statelor Unite vine cu dovezi că Lincoln îi ura pe negri.
Odată cu sărbătorirea, la 4 martie, a 150 de ani de la punerea în funcţie a lui Abraham Lincoln, autorul american George Mason a scos la vânzare cartea „Colonizarea după emancipare”, care încearcă să facă lumină în cazul urei rasiale de care se presupune că a dat dovată Lincoln. Volumul este bazat pe documente noi descoperite de către Philip Magness şi Sebastian Page la Arhivele Naţionale Britanice din Londra şi Arhivele Naţionale ale Statelor Unite. „Aceste documente arată că viaţa lui Lincoln era mult mai interesantă şi nasc noi controverse rasile”, a spus Magness.
Conform documentelor prezentate în carte, fostul preşedinte american a preferat să colonizeze zona centrală a Americii cu negri, decât să-i mute pe forţat pe aceştia. „Pentru dragostea de rasă ar trebui să sacrificaţi o parte din prezentul vostru comfortabil şi să daţi dovadă de respect precum fac şi albii. America Centrală este o locaţie perfectă pentru negri deoarece există asemănări între clima de aici şi cea nativă lor”, a spus Lincoln.
