Monthly Archives: April 2012
“PDL şi USL fură prin rotaţie”: Miting şi la Arad împotriva FMI şi a clasei politice actuale
Sursa: FrontPress
Urmând exemplul camarazilor bănăţeni care au organizat sâmbătă un marş împotriva clasei politice şi a “guvernului FMI”, filiala Noii Drepte din Arad a ieşit duminică pe străzile oraşului pentru a protesta faţă de situaţia în care a ajuns România după aproape 23 de ani de la căderea comunismului.
Cei circa 50 de naţionalişti au dorit să atragă atenţia arădenilor cu privire la colonialismul financiar practicat de marele capital internaţional şi de obedienţa politicienilor români în faţa creditorilor externi. Printre scandările preferate ale manifestanţilor au fost lozincile “PDL si USL fură prin rotaţie”, “Afară, afară cu Banca Mondială” şi “Jos Guvernul FMI”.
Acţiunea de stradă a fost precedată de o conferinţă de presă desfăşurată la Casa Sindicatelor, invitatul principal fiind liderul naţional al Noii Drepte, avocatul Tudor Ionescu.
Timişoara: Marş naţionalist împotriva “Guvernului FMI”
Sursa: FrontPress
Circa 150 de naţionalişti conform jandarmilor şi 200 după spusele organizatorilor au răspuns “prezent” sâmbătă după amiază la chemarea filialei din Timişoara a Noii Drepte şi au participat la marşul îndreptat împotriva întregii clase politice, considerate răspunzătoare pentru situaţia socio-economică actuală a României. Deasemenea acţiunea a fost îndreptată şi împotriva atitudinilor colonialiste manifestate de marele capital internaţional, reprezentat în special de FMI şi Banca Mondială.
Alături de camarazii lor bănăţeni au ţinut să fie şi reprezentanţi ai mai multor filiale din ţară ale Noii Drepte, precum Arad, Petroşani, Cluj, Bistriţa, Mures, Alba, Sibiu, Iaşi, Râmnicu Sărat, Braşov, Piatra Neamţ şi Bucureşti. Deasemenea pe malurile Begăi a ajuns şi o delegaţie din partea organizaţiei Acţiunea Sârbească din ţara vecină.
Coloana de manifestanţi a pornit din Parcul Regina Maria în jurul orelor 16.00 şi s-a îndreptat spre Catedrala Ortodoxă Mitropolitană din centrul oraşului. Traseul a inclus mai multe instituţii, precum Prefectura, Consiliul Judeţean şi Primăria Municipiului Timişoara.
Replică pentru slugoii de la Timpolis
Autor: Alexandru Sudițoiu
Recent am avut trista ocazie să descopăr un site de ştiri din Timişoara denumit Timpolis, un website care în ciuda numelui cu pretenţii culturale pe care-l poartă nu s-a dovedit a fi altceva decât o glumă proastă. Mi s-a dat să descopăr acest website prin ceva care mi-a format de la început opinia despre tot ce voi găsi pe pagina respectivă şi anume un articol legat de marşul pe care Mişcarea Noua Dreaptă îl va organiza Sâmbăta aceasta la Timişoara atât împotriva FMI-ului cât şi a întregii clase politice care a adus ţara în situaţia dezastruasă în care se află.
În articolul, extrem de dezgustător, postat pe pagina celor de la Timpolis se poate vedea tradiţionala propagandă a totalitarismului liberalo-comunisto-”democratic” ( fiindcă vorbim de un totalitarism împotriva oricărui lucru ce ar putea fi opus acestor concepţii moderniste ) atât prin însuşirea de cuvinte seci privitoare la Noua Dreaptă ( extremişti, periculoşi, etc. ) cât şi printr-un interviu acordat unui anume ”expert/specialist” în ”extremism de dreapta”, a cărui nume nu-l voi prezenta aici, care-şi dă şi el cu părerea despre riscul ridicării curentelor de ”extremă dreaptă” în toată Europa civilizată cât şi în România.
USL la guvernare. Și ce?
Autor: Cătălina Cornea
Astăzi majoritatea postărilor de pe facebook erau despre demiterea Guvernului Ungureanu. Reacţia mea a fost şi ce? Se va schimba cumva situaţia în România? Mulţi se bucură că nu mai e un guvern PDL-ist dar oare unul din partea USL-ului va fi mai bun?
Nu văd nici un motiv de ce ar trebuie să ne bucurăm că a căzut guvernul. Nu susţin PDL-ul, doar că sunt sigură că USL-ul va face aceleaşi fapte şi acţiuni ce le-a făcut şi PDL-ul. Se vor schimba doar numele şi nimic altceva.
Mi se pare un circ ieftin tot ce se întâmplă pe scena politică din România. Jucându-se de-a opoziţia şi conducerea, politicienii uită de cetăţeni şi de interesul naţional. PDL-ul e partidul hoţilor şi trădătorilor la fel ca şi USL-ul. Nu văd nici o diferenţă între PDL şi USL. USL-ul nu ştie de ce reforme are nevoie România, nu ştie cum să conducă, tot ce ştiu e să trădeze cetăţenii şi interesul naţional, ceea ce a făcut şi PDL-ul.
Poate ajunge Clujul capitală culturală europeană?
Autor: Codrin Goia
De o vreme febra capitalei culturale europene a cuprins Clujul. De asta vorbesc autoritățile locale, de asta vorbesc diferite ONG-uri. Iar acum că urmează campania electorală probabil toți politicienii se vor întrece în a ne prezenta proiecte fantasmagorice care să transforme Clujul într-o capitală culturală.
Dar ce șanse are orașul nostru să obțină acest titlu? Fiind clujean, îmi doresc acest lucru, dar la cum tratează aleșii locali această chestiune lucrurile par destul de triste. Trăim într-un oraș poluat, cu foarte puține spații verzi, cu un trafic de coșmar, care s-a dezvoltat haotic, cu clădiri înghesuite și al cărui centru istoric a fost ”renovat” în batjocură. În asta au transformat oamenii politici locali capitala Ardealului.
Pentru un turist Clujul poate părea un oraș frumos, dar atunci când locuiești în el îți dai seama că mai are mult până să ajungă acolo. Nu avem nici o piață pietonală (piața muzeului e prea mică s-o mai pun la socoteală). Piața Avram Iancu și Piața Unirii sunt încă departe să fie transformate în zone dedicate doar pietonilor. Doar câteva străduțe mici au fost făcute pietonale. Bulevardul Eroilor, zona de promenadă din centru, e doar semi-pietonal iar la terasele de acolo e plin de bețivi și cerșetori care îi deranjează pe cei ce doresc să savureze o cafea sau o bere. Cerșetori găsim prin tot centrul și chiar în autobuze, poliția parcă îi ignoră. O plimbare în centrul Clujului nu mai este așa de plăcută.
Monumentele românești (Statuia lui Avram Iancu, Monumentul Memorandiștilor, grupul statuar Școala Ardeleană, statuia lui Mihai Viteazul, etc) sunt murdare și ruinate, autoritățile parcă au uitat de ele. Sau cumva acestea n-au nici o legătură cu cultura Clujului? Uite așa își tratează acest oraș valorile.
Cluj: Studentul Horaţiu Neagoe sculptează sufletul lemnului – Expoziţie tradiţională în Piaţa Muzeului
Sâmbătă, 23 Aprilie în intervalul 10:00 – 16:00, în Piaţa Muzeului din Cluj-Napoca a fost organizată o expoziţie de sculpturi tradiţionale româneşti din lemn. Realizatorul sculpturilor, un tânăr student clujean la Arhitectură– Horaţiu Neagoe, a realizat exponatele din lemn: fluieraşe, linguri, pipe, farfurii, pahare etc.
Scopul principal al evenimentului este promovarea culturii şi tradiţiilor din Ardeal. Expozţia a fost realizată sub patronajul organizaţiei Noua Dreaptă.
Scrisoare deschisă a Noii Drepte Italia către Academia Română din Roma
Noua Dreaptă filiala Italia, ca asociație cultural-politică alcătuită în marea sa parte din tineri studenți, se simte obligată să adreseze Academiei Române acestă scrisoare ca urmare a întreruperii unui serviciu public care ar trebui să garanteze accesul la cultură.
Importanța Academiei Române ca centru de spiritualitate românească și totodată de divulgare culturală în panorama capitalei italiene ne constrânge a ne exprima dezamăgirea față de felul în care este gestionată biblioteca din cadrul acestei instituții.
Apreciind activitatea Academiei Române din Roma nu putem totuși să nu remarcăm dezinteresul administrației în ceea ce privește funcționarea oportună a bibliotecii din această instituție. De mai bine de 5 luni de zile lipsește un bibliotecar iar structura este ținută practic închisă în ciuda posibilității de a angaja, cel puțin temporan, un bursier sau a stabili, prin programare, un orar redus care să continue să garanteze accesul la cărți.
Colegii noștri studenţi, atât români cât și italieni, dorind să consulte anumite cărţi pentru lucrarea de licență au găsit ușa bibliotecii închisă deși conform site-ului Academiei Române aceasta ar fi trebuit să functioneze de la 29 februarie, aducând astfel prejudicii timpului celorlalți și demostrând lipsă de profesionalism.
Opriți abuzurile împotriva unioniștilor!
Un grup de membri ai filialei Noua Dreaptã Bucureşti a protestat vineri 13 aprilie a.c., în fata ambasadei Republicii Moldova, faţă de intensificarea fără precedent a atacurilor impotriva liderilor şi membrilor activi ai filialelor Noii Drepte din Basarabia, atât din partea serviciilor de securitate ale statului, cât şi din partea unor partide politice.
Astfel, reprezentanţii structurilor de forţă, au efectuat, in mod ilegal, vizite la domiciliul membrilor Mişcarii Naţional-Creştine Noua Dreaptă din Basarabia, supunându-i unei adevărate strategii a terorii, prin intimidarea lor şi harţuirea familiilor acestora. Prin exercitarea unor presiuni de sorginte stalinistă asupra conducerii unor instituţii de învăţământ, au fost exmatriculaţi o serie de membri ai Mişcării, iar liderul Filialei Ungheni a MNC-ND, Mihai Goian, a fost concediat abuziv din functia de controlor-revizor a SCFR.
Folosind strategiile de dezinformare de tip KGB, in presa din Republica Moldova au fost aruncate informaţii mincinoase privind activitatea MNC-ND şi conducerea acesteia, fiind create bloguri anonime cu scopul de a defaima imaginea organizaţiei şi a liderului MNC-ND Sergiu Laşcu.
În legătură cu noile atacuri la adresa Mișcării Național-Creștine Noua Dreaptă
Mişcarea Naţional-Creştină Noua Dreaptă, aduce la cunoştinţă tuturor membrilor şi simpatizanţilor, precum şi întregii societăţi civile din Republica Moldova, că asistam la o intensificare fără precedent a atacurilor impotriva conducerii şi membrilor activi ai MNC – ND, atât din partea serviciilor de securitate ale statului, cât şi din partea unor partide politice. Reprezentanţii structurilor de forţă, au efectuat, in mod ilegal, vizite la domiciliul membrilor Mişcării, supunându-i unei adevărate strategii a terorii, prin intimidarea lor şi harţuirea familiilor acestora, inclusiv telefonic. Prin exercitarea unor presiuni de sorginte stalinistă asupra conducerii unor instituţii de învăţământ, au fost exmatriculaţi o serie de membri ai Mişcării, iar liderul Filialei Ungheni a MNC-ND, Mihai Goian, a fost concediat abuziv din functia de controlor-revizor a SCFR. Folosind strategiile de dezinformare de tip KGB, in presa din Republica Moldova au fost aruncate informaţii mincinoase privind activitatea mişcării şi conducerea acesteia, fiind create bloguri anonime cu scopul de a defaima imaginea organizaţiei şi a liderului MNC-ND Sergiu Laşcu. Totodată, folosind mijloacele mass-media, pe data de 7 aprilie 2012 au fost plasate materiale neverificate, anonime, care conţin informaţii vadit mincinoase despre Mişcare şi liderul ei, şi care susţin că MNC –ND a fost creată de ideologul PCRM Mark Tkaciuk, iar preşedintele mişcării – Sergiu Laşcu a fost în 2002 membru şi unul din conducătorii partidului naţional bolşevic, în pofida faptului ca în perioada respectivă liderul Mişcării era elev de liceu.
La fel, fortele antiunioniste, ghidate de la răsărit, folosindu-se de unul din pionii sai, Iacob Lefter, care, împreună cu alţi provocatori, la comanda securităţii şi personal a lui Vladimir Ţurcanu, fost lider şi deputat al PCRM, au arborat pe 7 aprilie 2009 drapelul UE şi al României, au lansat declaraţii şi informaţii mincinoase pe portalul de ştiri union.md. Astfel, liderul Mişcării Sergiu Laşcu este acuzat că a fost împlicat în actiunile Securităţii din cladirea Preşedinţiei de la Chişinău, înclusiv în arborarea diversionistă a Tricolorului Românesc pe clădirea Preşedinţiei, fapte pentru care ar fi cercetat în acest dosar, alături de alte persoane. Aceste declaraţii nu au un alt scop decât defaimarea imaginii publice a liderului Mişcării, Sergiu Laşcu, mai ales că acesta nu figurează în dosar nici ca bănuit, nici ca martor.
De ce nu cred in politicienii de astazi
Autor: Ion Negoiaș
Hai că m-am plictisit cu „răul cel mai mic”. Îl tot alegem de 23 de ani și tot spre rău mergem. Clișeul ăsta dovedește că politica românească duce lipsa de „cel bun”. Și se trezesc mulți să spună că trebuie să-l alegem pe ăsta, pentru că ăsta e răul cel mai mic, și că în politică trebuie să faci compromisuri. Hai să vă spun cum văd eu treaba. „Brazii se frâng dar nu se îndoiesc.” Politicienii noștri au lipsă de moral cum am avut eu lipsă de calciu când eram mic. Cantități enorme. A înțeles cineva citatul? Brazii, noi, se rup – vor muri, pot muri, dar, nu se vor îndoi, nu se vor abate de la creșterea lor dreaptă, spre cer. Politicienii noștri, evident, nu sunt brazi. Sunt iedere parazite, în mare parte. Adică își fac sute de ramificații, sute de legături și te acoperă până îți iau lumina. Și așa se fomează politica românească. Atenție la asta. O rădăcină mare, numită doctrina bănuțului, doctrina interesului personal „vreau toareg pentru fiu-miu”, „vreau louis vuitton la prințesa mea”, „să joace nevasta mea”, „mici și bere la toți alegătorii”, „lecție de dans cu interlopii”. Bun. Din rădăcina asta răsar ramuri – partide -, aceste ramuri sunt dispersate, dar, după un timp sănătos de creștere, încep să se amestece cu celelalte ramuri. Din ramuri ies alte ramuri mai mici. Liderii partidelor. Și ei se încalcă. Vedeți dumneavoastră, năravul e același, că doar pleacă tot din rădăcina aia. Iar neamul, adică noi, umilii muncitori, plătitori de impozite, cei care produc hrana iederei, suntem acoperiți în totalitate. Nu mai vedem lumina Lui, nu mai vedem alt bun. Vedem numai răul mai mic – el pare singur acum, dar de-i urmărim firul, el s-a intersectat și pupat cu toți. Și o va face în continuare. De ce? Pentru că năravul e la rădăcină. Și uite așa se dezvoltă mecanismul politic românesc, în care, suntem nevoiți, vezi Doamne, să alegem răul mai mic. De ce să nu construim bunul absolut? Pentru că avem răul mai mic și doar pe el. Răul mai mic este de fapt același rău, din aceleași rădăcini.
De când moralul este monedă de schimb? Compromisul nu murdărește „curățabil” moralul – îl distruge ireversibil. Domnilor, moralul este moral. Moralul e creștinism, cinste, onoare, corectitudine și sinceritate. Moralul îl ai, sau nu îl ai și PUNCT. Nu e că, e, să, că, nu, că ce? E sau nu e. Nu-i monedă de schimb. Că să, compromis, că facem așa și o să fie bine, că lasă merge așa, că altfel e greu, că, că ce? Moralul îl ai sau nu îl ai și punct. El nu e monedă de schimb, el nu acceptă trădare. Moralul nu se spală, moralul nu se curăță. Moralul e sau nu e. „Brazii se frâng dar nu se îndoiesc.” Adică ori pici secerat la pământ, ori câștigi. Dacă te îndoiești, nu ești brad. Ești iederă.
Politica naționalistă este altfel decât politica de astăzi. Dacă definiția politicii își are rădăcinele în politica de astăzi, politica naționalistă nu poate fi numită politică. Atât de diferită este. De ce? Pentru că se bazează pe „demodatul” moral, și merge pe linia ori e bine, ori nu e bine deloc. Politica naționalistă oferă ceea ce momentul acesta cere: nu analiști, nu specialiști, nu vrăjeală. Oameni corecți. România are nevoie în momentul de față de oameni cinstiți, oameni corecți. Oameni educați în spiritul corectitudinii. Naționalismul nu e aventură de-o vară, cum e pe la Crin Antonescu (referitor la declarațiile recente). Naționalismul nostru este stil de viață, educație, credință, dragoste. Este școală. Este sentiment. Vine din suflet. Te conduce. Te ghidează. Am vorbit despre asta de n ori. Și vă pot da n exemple.
Cavalerii Templieri : între adevăr şi mistificare
Autor: Alexandru Sudițoiu
Există o modă de privi orice ordin cavaleresc al evului mediu ca pe un ordin masonic, ca pe un grup de ocultişti dedicaţi idealurilor masonice şi anti-hristice. Majoritatea oamenilor când aud de templieri, ospitalieri, teutoni, dragonişti sau, ştiu eu, cavalerii Sf. Lazăr, se gândesc imediat la masonerie şi la forţele oculte opuse Creştinismului ignorând permanent faptul că pentru o astfel de gândire nu prea există argumente ci doar teorii abstracte căci aceşti cavaleri şi-au vărsat sângele pentru creştinătatea europeană şi nu pentru idealurile masonice. Dar dintre toate ordinele acest ordin al templierilor este cel mai des acuzat de a fi un fel de ”matcă” a masoneriei şi asta din două motive : acuzaţiile de erezie aduse de regele Filip al IV-lea al Franţei şi faptul că actual rit de York al masoneriei are o lojă de frunte denumită ”Ordinul Cavalerilor Templieri”.
Consider că aceste două ”argumente” nu sunt altceva decât o absurditate la fel cum consider că acuzaţiile la adresa ordinului MEDIEVAL al templierilor sunt o absurditate. Ordinul Cavalerilor Templieri ( cu numele complet de Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici ) a luat naştere în 1119 în Ierusalim la iniţiativa cavalerului şi nobilului francez Hugo de Payens. Acest ordin militar-călugăresc a fost menit să asigure protecţia pelerinilor care erau atacaţi în mod constant de către bandiţi în drumul lor spre Ţara Sfântă dar, odată cu asta, templierii au urmărit şi asigurarea unui rol mai amplu al laicilor prin formarea acestor cavaleri ”sfinţi” în viaţa bisericească ce deja era axată mult prea mult pe clerici, lăsându-le laicilor un rol minor de oi docile.
Ordinul a simţit o expansiune rapidă devenind cu timpul ordinul fanion al cruciadelor medievale. Templierii şi-au format o reputaţie eroică prin prisma faptului că se avânturau mereu primii în luptă şi se întorceau ultimii şi prin faptul că ei erau cei mai dedicaţi virtuţilor cavalereşti în timp ce alţi cavaleri erau mai degrabă tentaţi să le ignore şi să-i domine pe cei săraci, iar în acest sens există suficiente documente medievale care atestă faptul că oamenii îi vedeau pe templieri drept cei mai nobili dintre cavaleri chiar şi după procesul intentat de regele Franţei, Filip al IV-lea. Acesta i-a acuzat pe templieri de toate ereziile posibile : scuipatul pe cruce, sodomie, închinare la idoli, etc. Acuzaţii care sunt folosite şi astăzi la adresa templierilor care sunt, în mod greşit, asociaţi cu francmasoneria. Dar aceste acuzaţii sunt total iraţionale, total absurde. De ce ?
Programul nostru
Autor: Alexandru Sudițoiu
Văd persoane care de câte ori aud de Noua Dreaptă şi/sau de Partidul Naţionalist, viitoarea aripă politică a Noii Drepte, îşi găsesc să repete precum papagalii o singură întrebare pe care au pus-o înainte cu alte ocazii şi pe care o tot repetă, respectiv ”ce program economic, politic şi social aveţi ?”. O întrebare care în mod normal pare pertinentă dar care se tot repetă la nesfârşit în ciuda răspunsurilor clare şi răspicate pe care nu le oferă doar reprezentanţii Noii Drepte ci şi însuşi Corneliu Z. Codreanu în cartea sa ”Pentru Legionari”.
Toţi vorbesc de un program politic dar ignoră complet lucrul cel mai important şi anume omul care pe viitor ar trebui să aplice un astfel de program, omul care oricând se poate prezenta cu x programe geniale dar pe care le poate lăsa în trecut odată ajuns la putere sau pe care pur şi simplu nu le poate aplica unele fiind utopice sau individul neavând competenţa necesară să le aplice. Fără un om nou, un om mânat de virtuţi eroice şi de onoare, orice program politic sau economic este de prisos. Fie că vorbim de distributism, fie că vorbim de corporatism, fie că vorbim de capitalism sau socialism, orice astfel de program este de prisos atunci când nu există oameni care să aplice programul folosit în propaganda electorală.
De aceea primul şi cel mai curat ”program” cu care aş zice că noi, ca şi naţionalişti creştini şi continuatori ai liniei legionare, ne putem prezenta este acela al omului nou. Aşa cum spunea şi Corneliu Z. Codreanu ”ţara această nu piere din lipsă de programe ci din lipsă de oameni”. Înaintea oricărui program politic, istoria a demonstrat-o, trebuie să stea omul. Trăim într-o societate întoarsă pe dos, o societate anormală, înainte de orice noi trebuie să ne formăm pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru pentru a putea aplica orice program politic am scoate din minte. Pentru programe există timp din momentul în care se ajunge la guvernare, dar pentru oameni nu, căci din prima zi de guvernare un politician va fi expus corupţiei, mişeliei, într-un cuvânt politicianismului.
Păreri despre 7 aprilie
Autor: Cătălina Cornea
Trei ani de la un eveniment care a schimbat pentru totdeauna istoria Basarabiei. Am fost acolo împreună cu alţi tineri ce doreau schimbarea. Au ieşit la protest din proprie iniţiativă, au ieşit cu o speranţă şi o dorinţă de libertate. Nici pâna în ziua de azi nu se cunoaşte adevărul. Ne alimentează doar cu declaraţii şi presupuneri.
Au apărut articole în ziare, pe bloguri, au apărut documentare. dar ce este adevărat şi ce este doar o presupunere? Chiar astăzi am citit un articol ce avea ca sursă un documentar făcut de un grup de oameni ce îşi ascund identitatea. Poate fi o sursă veridică acest documentar?
După 7 aprilie 2009 e acuzat Sergiu Laşcu, liderul Mişcării Naţional Creştine Noua Dreaptă, că ar fi colaborat cu securitatea rusă. Unicul argument e că tatăl său e președintele sindicatului angajaților din MAI.
Ce ar putea face naționaliștii pentru economia României?
Autor: Codrin Goia
În primul rând țin să menționez că scriu acest articol din punctul de vedere al unei persoane care nu are studii economice, deci orice acuzație că nu am soluții reale sau că nu tratez lucrurile într-un mod profesonist va fi inutilă, nu susțin că ideile mele pe această temă sunt adevărul absolut. În al doilea rând, sunt de părere că omul contează, nu programul. Probabil toate partidele au niște programe economice extraordinare. Dar câți din membrii lor chiar au intenția să le pună în practică? Atât timp cât politicienii fură din banii publici orice program e bun de nimic.
Cum tot a apărut zvonul că Partidul Naționalist nu ar avea soluții economice reale, mă văd nevoit să îmi exprim părerea. Având în vedere că Partidul Naționalist e încă în curs de înregistrare, ar fi prea devreme să fie prezentat un program economic. Și dacă PN ar prezenta cel mai bun program din lume, acesta ar fi tot o vorbă ieftină, deoarece e nevoie de oameni de calitate care să-l pună în practică. După atâția ani de minciuni, sunt sătul de programe, de vorbe, de idei, de planuri de dezvoltare și alte povești de adormit copii. Vreau fapte! Am ajuns să analizăm politica după standardele impuse de partide, nu după observarea caracterului persoanelor pe care le votăm.
Un prim pas spre dezvoltarea economică a României (proces care din păcate va dura ani de zile având în vedere ce au făcut politicienii post-decembriști cu economia țării) este exploatarea resurselor ce le avem la ora actuală. Iar primul lucru ce îmi vine în minte e terenul agricol, din care 15% e deja deținut de investitorii străini. Însă producătorii autohtoni, în mare parte, lipsiți de sprijinul statului și chiar de informarea necesară desfășurării unei afaceri au ajuns să practice o agricultură de subzistență sau să își vândă pământurile. Soluția ar fi încurajarea înființării unor asociații de propietari, după model distributist, în mediul rural, care să-și pună pământul în comun și să cultive doar câteva specii de plante și să crească doar câteva specii de animale. Asta ar duce la dispariția agriculturii de subzistență și la creșterea producției agricole, precum și la redresarea industriei alimentare. Agricultura României ar putea susține o populație mult mai mare decât numărul de locuitori ai țării, cu toate acestea industria noastră alimentară depinde de produsele importate din afară. Încurajarea acestor asociații sătești necesită bani alocați de stat și informarea cetățenilor din mediul rural asupra acestei posibilități. Cum toți angajații vor deține o parte din acțiuni, aceștia vor fi interesați să muncească cât mai eficient, ei câștigând în funcție de cât produc, neavând un salariu stabil. Acest sistem poate fi aplicat și la întreprinderile mici și mijloci din mediul urban. Exemple practice și eficiente ale propietății private puse la comun întâlnim la un nivel micro-economic în occident.
Noua Dreaptă Italia continuă campania antimanele
Noua Dreaptă continuă campania de apărare a culturii românești și de atenționare a compatrioților noștri asupra amenințării morale reprezentate de manele. Ca români şi ca asociaţie cultural-politică nu putem sta indiferenţi atunci când unii conaţionali fac de râs toată comunitatea noastră din Italia.
Ne referim, printre altele, la ceea ce se întâmplă zilnic în zona Anagnina din Roma, unde nici 0,1% din membrii comunității românești din Roma, sub egida asociației ”Roma-nia”, se întâlnesc periodic în mijlocul autogării și totodată stației de metrou pentru a demara petreceri în aer liber cu manele și cu băuturi alcoolice, într-un spațiu dăruit de primăria Romei, cunoscut și oficializat în toată capitala italiană ca punct de întâlnire a comunității românești din Italia.
Dreapta și stânga în România secolului 21
Autor: Codrin Goia
De la revoluția franceză și până în prezent doctrinele partidelor și mișcărilor politice sunt clasificate după aceste două orientări: stânga și dreapta. Eșichierul politic parcă e ceva bătut în cuie, asemeni legii gravitației, ori cineva e de stânga ori e de dreapta. Dar cât de actuale mai sunt aceste două concepte? Deși recunosc că mă folosesc și eu de acești termeni uneori, în mod greșit desigur, aceste direcții politice sunt depășite. Ele nu sunt moarte de azi sau de ieri, ci de zeci de ani, cel târziu din perioada interbelică. Cu toate acestea omenirea tot se orienteză după stânga și dreapta în politică.
În perioada interbelică, Vasile Marin, un membru al elitei legionare, scria într-un articol: ”Dar noi nu putem fi nici la dreapta, nici la stânga, pentru bunul motiv că Mişcarea noastră îmbrăţişează întregul plan al vieţii naţionale, nediferenţiată în structura ei; Mişcarea noastră organizează, în aceeaşi măsură, atât autoritatea, cât şi libertatea”. În același text el demonstrează, analizând politica partidelor aflate la guvernare din Italia, Franța și URSS, că stânga și dreapta nu mai sunt atât de clare precum le prezintă teoria, ele find depășite de realitate.
Iar până în secolul 21 ideile de ”stânga” și de ”dreapta” s-au amestecat atât de tare încât nu mai putem vorbi de un eșichier politic atât de simplu. Ele poate existau prin secolul 19 dar acum au dispărut complet. Există totuși multe partide care se definesc ca de dreapta sau de stânga, pentru că au preluat probabil mai mult dintr-o parte decât din cealaltă. Dar puțin mă interesează astfel de detalii. Avem în prezent ideologii care nu pot fi plasate pe eșicherul politic devenit atât de demodat. Național-bolșevismul (diferit de național-comunism) este o dotrină apărută în Rusia care dorește să combine naționalismul cu bolșevismul, două lucruri total opuse. Ce fel de idelogie este aceasta? De centru? În nici un caz, e total diferită de orice concept clasic. Utopică sau nu, ea există. Avem și alte exemple de doctrine care par făcute la beție: național-anarhismul sau naționalismul gay.
Liderul ND Neamț, Mihai Țuburlui, va candida ca independent pentru un post de cosilier local în Piatra Neamț
După ce autoritățile au tot amânat înregistrarea Partidului Naționalist, cu scopul de a nu fi prezent pe scena politică la alegerile locale ce vor avea loc în iunie, singura soluție a naționaliștilor români rămân candidații independenți. La Piatra Neamț, liderul filialei locale a Noii Drepte, Mihai Țuburlui, și-a declarat intenția de a candida pentru funcția de consilier local. Mai jos sunt propriile sale cuvinte:
Nu e o gluma. Astazi mi-am anuntat intentia de a candida independent, sustinut de Organizatia Noua Dreapta pe listele de consilieri locali al orasului Piatra Neamt. Am adunat deja primele semnaturi de la vecinii de pe strada mea. Deocamdata am 48 de sustinatori, stransi atunci cand am iesit de la biserica. E un inceput. Toata lumea m-a incurajat si m-a intrebat nedumerita daca chiar vorbesc serios, stiindu-ma o persoana destul de glumeata. Le-am spus ca a venit vremea patriotilor si ca neimplicarea noastra in viata politica, inseamna destrabalare si huzur pentru fostii nomenclaturisti-comunisti care de 22 de ani se indoapa cu nesat din banul public. Nu putem sa stam impasibili si sa asistam neputinciosi la matrapazlacurile si mizeriile facute de o gasca interlopa ce an de an ne cocoseaza cu datorii. Problema locuitorilor din Piatra Neamt e ca suntem orasul cu cele mai multe datorii in banci facute de autoritatile publice locale. Numai administratia Gheorghe Stefan a indatorat orasul in cele doua mandate cu peste 60 milioane de euro. Chiar zilele trecute consiliul local a mai aprobat un nou imprumut (tun) din banci in valoare de 6 milioane de euro, bani pentru cofinantarea unor proiecte europene(sic). Cand vine vorba de investitii, slugile primarului ne mint ca totul se face cu bani europeni, pretext numai bun de aruncat in fata, nestiutorilor. Pentru un om ca mine care stie tot ce se misca in acest oras, aceasta gluma nu tine.
De aceea sunt hotarat sa intru in ringul de lupta. Vreau sa dau de pamant cu toti mafiotii orasului Piatra Neamt si sa-i trimit acolo unde le este locul, dupa gratii. Ne ajung 22 de ani de haos, hotie si coruptie.
România sau Dacia?
Autor: Alexandru Sudițoiu
Istoria ne-a prezentat mereu trei teorii legate de originea neamului nostru, aceea a dacismului, a latinismului şi a unirii dintre strămoşii noştri geto-daci şi romani. De ceva vreme aceste teorii nasc o serie de ”conflicte” privitoare la etnogeneza noastră ca popor, ca naţiune, o serie de conflicte care în mod inevitabil duc la o nouă întrebare şi anume dacă noi chiar avem dreptul să folosim numele de România în locul celui de Dacia. O mulţime de oameni vin cu această idee, fantasmagorică dealtfel, de a schimba denumirea României în Dacia. De aceea în acest articol nu intenţionez să analizez cele trei teorii privitoare la etnogeneza neamului nostru, lucruri despre care eu însumi sunt indecis şi despre care nu mă pot exprima, ci vreau să afirm cât mai clar faptul că numele ţării noastre, România, nu poate şi nu trebuie schimbat indiferent de care teorie ar fi reală.
Susţinătorii schimbării denumirii de România în Dacia trebuie să fie conştienţi de faptul că această denumire a fost asumată în primul rând de strămoşii noştri şi că prin ea am fost şi suntem cunoscuţi în lume. O încercare de schimbare a denumirii ţării noastre nu doar că ar prezenta o mulţime de dificultăţi de ordin politic dar ar călca în picioare numele ţării pentru care toţi eroii noştri au pierit în timpul istoriei noastre glorioase şi milenare. Nu vreau să fiu înţeles greşit, sunt foarte mândru de strămoşii noştri geto-daci, de sacrificiul sublim al marelui rege dac Decebal, dar asta nu înseamnă că trebuie să revenim la o denumire care a fost folosită doar în perioada antichităţii şi care ne-ar separa foarte mult de lupta şi de jertfa strămoşilor noştri care nu şi-au ales această denumire din pură întâmplare sau doar ca să pară ei mai tari.























































