Autor: Iliuț Homei

În ultimul timp am întâlnit persoane, în special dintre tineri care, la întrebarea daca sunt mândri de faptul că sunt români sau ce părere au despre România, dădeau un răspuns scurt: nu, nu sunt mândru că sunt român…fiecare argumentând în felul lui. Acum, întrebarea mea este: ce i-a determinat pe aceşti oameni să fie aşa indiferenţi faţă de propria lor ţară şi de ce? Care sunt cauzele si cine se face vinovat de aceste lucruri? Nu o să incerc să aflu răspunsuri la aceste întrebări pentru ele se află în faţa fiecăruia dintre noi, în schimb o să încerc să pun problema mândriei de a fi român pe baza istoriei. Dacă acum nu avem cu ce ne mândri cu siguranţă istoria ne dă ocazia să mergem peste tot cu fruntea sus pentru că nu suntem mai prejos de nimeni. Dar pentru a putea fi mândrii de patria noastră trebuie să-i cunoaştem istoria. Trăim într-o ţară milenară şi totuşi mulţi nu sunt mândri de acest lucru, nu conştientizează pe ce pământ trăiesc. Oare noi, cei tineri, avem dreptul să spunem că nu suntem mândrii de ţara noastră? Categoric nu. De ce? Pentru că nu am făcut încă nimic pentru ea. Noi tinerii, pe băncile şcolii, am învăţat şi învăţăm “o versiune a istoriei” pentru ca mai târziu să descoperim că în realitate lucrurile s-au petrecut, mai mult sau mai puţin, altfel. Unele evenimente sunt omise chiar, din manualele şcolare precum şi din unele carţi de istorie, totul petrecându-se din “neglijenţa” unor persoane care îşi urmăresc interesele lor sau a unor grupări de diferite nuanţe, pe care le conduc. Nu sunt singurul care îi dau dreptate lui Napoleon când spune că “istoria este scrisă de învingători”. Revenind la istoria “oficială”, cum poţi spune că nu eşti mândru de ţara ta când ai o istorie încărcată de evenimente care au influenţat istoria altor popoare; când ai reprezentanţi ai ţării tale care au avut un cuvânt de spus oriunde au fost? Începând de la Burebista care a întemeiat statul dac, mai apoi Decebal urmat de stăpânirea romană, totul poate fi un prilej de mândrie pentru noi românii. Deşi nu poţi spune că e o mândrie faptul că dacii au fost cuceriţi de romani trebuie să acceptăm realitatea şi să recunoaştem că pe lângă teritoriul şi sângele dac pe care-l moştenim avem şi influenţe latine, deci rădăcinile noastre sunt dacice dar şi latine. Dar nu moştenim doar cele de la daci şi romani ci avem şi influenţe slave care se resimt mai ales în limba română care era în formare, slavii venind în zona noastra prin secolul al VI-lea. Dacii au fost cuceriţi, romanii s-au retras şi după lungi frământări poporul român începe să se diferenţeze de celelalte etnii, formându-se întru-n popor care îşi va cere drepturile, îşi va numi un conducător şi va lupta pentru drepturile şi idealurile sale.