In jur de 80 de membrii ai Noii Drepte au protestat in data de 6 octombrie 2012 la Arad impotriva extremismului maghiar si a comemorarii publice a celor 13 generali ai armatei imperiale austriece executati în 1849. Acestia se fac vinovati de moartea a 40.000 de romani transilvaneni. La comemorarea generalilor a participat, alaturi de extremistii maghiari, si primarul Aradului, PDL-istul Gheroghe Falca. 

De la ora 13:30, membrii Noii Drepte au ținut un parastas pentru romanii ucisi la revolutia din 1848 de catre armata maghiara. La ora 15:00 Nationalistii au pornit un mars din fata Catedralei Noi, pe Bulevardul Revolutiei, scandand ”Harghita, Covasna, pamant romanesc!”, ”Criminalii de razboi, nu-i comemorati la noi!”, ”Limba romana, unica stapana!”, ”Romania Mare in vechile hotare”, etc. In fata coloanei a fost desfasurat un banner cu mesajul “Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”. Membrii Noii Drepte au mai purtat cu mandrie unul dintre cele mai mari drapele tricolor, lung de 20 de metri si lat de 14, dar si steagurile organizatiei.

Participantii s-au oprit in Piata Avram Iancu. Acolo au fost rostite cateva scurte cuvantari, a fost intonat imnul Romaniei si a fost condamnata manifestarea sovina organizata de UDMR. Noua Dreapta considera ca astfel de evenimete xenofobe sunt o insulta la adresa romanilor si a Romaniei si condamna autoritatile care permit ca o asemenea comemorare sa aiba loc intr-un oras romanesc.

Dreptul la mars a fost castigat in instanta, dupa ce primaria municipiului Arad a refuzat sa autorizeze  manifestarea, facand astfel pe plac extremistilor maghiari. Primarul Gheorghe Falca nu s-a multumit doar sa sprijine manifestarea extremistilor unguri in mod indirect. Acesta a participat personal la comemorarea celor care la 1848 au ucis zeci de mii romani, alaturi de sute de extremisti veniti din Ungaria si care afisau in mod provocator harta Ungariei mari.

Cei 13 au fost ofiteri ai armatei imperiale, avand taberele militare pe teritoriul Ungariei in momentul izbucnirii Revolutiei pasoptiste la data de 15 martie 1848. Ei au fost executati pentru ca s-au alaturat miscarii revolutionare a lui Lajos Kossuth, sustinand pretentiile maghiare de independenta fata de Austria, incalcandu-si astfel juramantul de fidelitate fata de Casa de Habsburg. O parte dintre ei au fost maghiari, trei au fost austrieci, iar cate unul dintre executati a fost de nationalitate germana, sarba si croata.

 Ofensiva celor 13, aflati sub comanda generalului polonez Jozef Bem, s-a soldat cu ocuparea temporara a Transilvaniei, intre lunile ianuarie-martie 1849, de catre revolutionarii maghiari. In aceasta perioada au avut loc asasinate si masacre coordonate impotriva romanilor. In plus, mai multe sate au fost distruse prin incediere (intre cateva zeci si pana la 300, dupa unele surse).

Ar mai fi de mentionat ca atrocitatile antiromanesti, punerea greoaie in practica a legii privitoare la desfiintarea iobagiei in Transilvania, refuzul guvernului revolutionar ungar de a acorda libertati nationale romanilor si votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus la dezbinarea fortelor revolutionare romane si ungare si la ridicarea taranimii la lupta pentru rezolvarea problemei sociale si a celei nationale. Avram Iancu, la numai 25 de ani, a devenit conducatorul ostii taranesti antirevolutionare. In fruntea acestei osti si in colaborare cu autoritatile militare austriece a organizat apararea in Muntii Apuseni si a respins numeroasele atacuri ale trupelor revolutionare maghiare, superioare ca numar si ca armament, castigandu-si renumele de “craiul muntilor”.

Biroul de Presa al Noii Drepte