Autor: Daniel Pintea

În data de 28 septembrie FMI a făcut cea de-a șasea evaluare a acordului cu România, în august a avut loc ultima întrunire dintre reprezentanții acestei odioase instituții și „reprezentanții” poporului român. Evident presa controlată politic a vorbit despre „negocieri”, reprezentanții noștri ce să mai negocieze când FMI a cerut, printre altele, lansarea licitației publice pentru o parte din acțiunile Transgaz, privatizarea Oltchim și creșterea prețurilor la gaze pentru consumatorii casnici și industriali. Ce este enervant este faptul că presa vorbește despre „negocieri”, nu există niciun fel de negocieri, ele sunt „directive”, principiul este simplu: „dacă nu faci cum și ce vrem noi, nu primești niciun ban”, desigur acest lucru este o absurditate când o putere străină dictează guvernanților unei țări ce și cum să acționeze, realizând un veritabil șantaj. Desigur, atât pe termen scurt cât și pe termen lung tot noi vom avea de plătit pentru incompetența administrativă a acelorași oameni care se perindează prin politică, economie, cultură, etc, care sunt veritabilul cancer al societății românești.

Toate bune și frumoase, dacă lăsăm deoparte faptul că pe unde au trecut cei de la FMI au lăsat numai dezastru și colaps economic, vezi cazul Argentinei, mai lăsăm deoparte faptul că noi nu am fost întrebați dacă dorim să facem acest credit la nivel de Națiune, având ca urmare directă faptul că urmașii noștri se vor naște cu o datorie din cuantumul căruia ei nu au beneficiat fiindcă banii s-au folosit nu spre investiții ci spre plata pensiilor, ajutoarelor sociale, salariilor bugetarilor etc. Desigur că aceste persoane nu au nicio vină, pensionarii achităndu-și la vremea lor contribuțiile la fondul de pensii, bugetarii în marea lor parte își fac datoria, iar marea parte de ajutați social sunt în imposibilitatea de a se susține singuri. Urmașii noștri se vor naște cu datorii către o instituție financiară care nu le-a adus niciun beneficu. Interesantă chestiune. De asemenea, noi continuăm să acumulăm datorii, să primim încă niște bani, dar pe viitor când va trebui să începem să achităm această datorie, eu nu știu de unde vom avea acele fonduri, mai mult ca sigur că va trebui să mai „privatizăm” și alte servicii și resurse. Cum s-a întâmplat absurditatea vânzării zăcămintelor de gaze și petrol către austriecii de la OMV, numai în țările bananiere se întâmplă ca statul să își vândă resursele strategice unei companii a unui alt stat.

Legat de privatizări, nu trebuie să fii un expert în economie să observi că din anii de început ai privatizării acestea s-au facut în condiții extrem de dubioase implicând niște personaje și mai dubioase, acelea ce fac parte din cancerul societății despre care ziceam cu câteva randuri mai sus. În primul rând, aceste societăți după 1990 au intrat în datorii, din cauza mai multor factori: management defectuos, trecerea de la economia de stat la cea de piață și alți factori. Dar se vede cu ochiul liber că s-a dorit distrugerea și vânzarea pe bani de nimic. Spre exemplu combinatul din Baia Mare s-a vândut cu jumătate din valoarea terenului pe care se afla, iar numai din vânzarea de fier vechi au făcut un profit uriaș, după care s-a intrat în insolvență din cauza datoriilor pe care le avea. Acesta nu este singurul caz, majoritatea „coloșilor industriali”, cum au fost numiți, au avut aceeași soartă, s-au vândut pe bani de nimic, i-au ținut încă pe muncitori 2-3 ani de zile, cu restanțe salariale uriașe, în acest timp s-a vândut tot ce era de vândut pentru realizarea unui profit uriaș în termen scurt. Aceasta a dus la apariția unui gol în capacitatea de producție a României, dar și la un număr uriaș de șomeri în aceste zone care s-au dezvoltat datorită marii industrii. Acum vedem urmările acestui dezastru, zeci și chiar sute de mii de oameni fără un loc de muncă, nevoiți să emigreze în alte țări să lucreze ca necalificați pe salarii mici, orașe mari foste centre industriale sau miniere fără niciun viitor pentru tineret, unde toată lumea prestează servicii la toată lumea și nu mai produce nimic. Dan Diaconescu a vrut să cumpere Oltchim-ul, cu un discurs ultra populist și fără să înțeleagă prea multe despre situația complicată a întreprinderii, sunt curios cum se va soluționa și această ultimă mare privatizare și mă uit cu spaimă spre viitoarea privatizare a CFR și a sistemului de sănătate.

Articol apărut în Nr. 1 al noii ediții a revistei ”Noua Dreaptă”