Blog Noua Dreaptă

Dacă tot ce ţi se întâmplă
Iţi apare ca un glonţ in tamplă
Fii naţionalist
Fii naţionalist.

Daca nu vrei minciuni sfruntate
Si straini ce te fura pe spate
Fii nationalist
Fii nationalist.

Daca iti iubesti tara, muntii si brazii
Si vrei sa-ti aperi cu orice pret fratii
Fii nationalist
Fii nationalist.

Pentru ca sangele ce curge nu curge in van
E sangele lui Decebal si al lui Traian
Fii nationalist
Fii nationalist.

Sursa: http://rugaortodoxa.blogspot.com/

Autor: Goran Razvan-ND Braşov

Basarabia…un nume simplu si banal pentru ponegritori. O pantagruelitate pentru românii cei români. Nu am cunoscut-o, dar o simt. Nu am văzut-o, dar o cunosc. Nu ne-am reunit, dar suntem uniti. Suntem uniti spiritual impotriva bestiilor denigratoare care, din tiranie si posesivitate agresivă, persistă in minciună, ură si falsitate.

Mama te vrea, Mama te-asteaptă de-aproape un secol, să-ti hrănească gura si să-ti coasă rănile adânci de trivialitatea timpului care, superior, nu se-ncumetă să te inapoieze. Acum este avar, hrănit de defăimători si slugi intolerante. Mai târziu iti va cere iertare. Cele trei culori îl vor obliga, Basarabie frumoasă!

Istoria a fost dură cu amândoi, aprigă si necrutătoare. Ne-a schimgiuit sufleteste si incă stăm drepti. Când vom deveni imuni la contestări, Prutul ne va strânge-n brate si va plânge fericit, chemând natura la o nuntă-n ca-n povesti. Sărbătoare infinită si imagini nemaiântalnite. Dragoste ireversibilia, poezii de-a lui Eminescu si Vieru vor fi puse pe muzică de orchestra monumentală a lui Nicolae Botgros, iar natiunea iti va scoate straiele de sărbătoare, uitate in Sifonierul dorintei de reîntregire. Sunt visuri care, acum imposibile, vor deveni cu putintă in deceniile ce vor veni. Cum zicea si Radu Gyr: „Adevaratele înfrângeri sunt renuntările la vis”.

Suntem prietenii cei mai buni de pe acest pământ „instrăinat”. Bucovina, sora ta, ne este martoră. Si ea, a suferit, frumoasa mea comoară, a fost călcată-n picioare de agresori nestăpâniti, necontrolati, cu inversunata dorintă de cotropire. In veci vom fi, nedespărtiti căci, sufletul nostru domneste învingator asupra demonilor indrăciti, cu ajutoul Măriei Sale. Read more

Un vechi proverb ne spune: miselul vrea marire.
E slab, dar vrea putere prin ura si-nvrajbire.
El vrea sa-si insuseasca pamant de la vecini,
Vrea asternut de nobil, cand s-a nascut in spini.
Acesta e poporul cel slab, cel mai misel
Revizionism vor unii-asemenea si el,
Pe scara neputintii doar se ridica-n sus
Poporul asta lacom, vecinul din Apus.

Raspundem, sus si tare, nedemnului popor
Ce-ntinde ghiara-i hida spre al nostru sfant ogor:
“Revizionism” inseamna sfarmarea lumii-ntregi…
Desi o stii prea bine nu vrei sa intelegi!
Vei mai putea, vreodata, sa treci peste hotara,
Sa mai ajungi puternic-sa ne ciuntesti din tara?
Mai crezi in fantezia de-a mai avea Ardealul?
Puterea vietii tale de mult coboara dealul…
Vrei iar sa fii puternic-vrei glorie mereu,
Vrei rasarit de soare-si tu apui din greu…

Cand stii ca nu se trece, sa nu-ndraznesti sa treci!
De vrei in lumea asta sa nu regreti pe veci.
Nimic nu se mai calca, nimic nu se mai sfarma
Decat in glas de tunuri si-n zanganit de arma.
Popor Maghiar!!! Ia seama! Doresti lucrul acesta!
Vrei sa ne vezi iar, poate, intrand in Budapesta?
Cunoastem bine drumul. Deci: te fereasca sfantul…
Sa sti ca te vom face tot una cu pamantul.

Aureliean Harnagea (Poezie publicata in ziarul “Actiunea” din 1 decembrie 1936. cu ocazia aniversarii Unirii Ardealului si a marilor manifestari anti-revizioniste)

De la Nistru pân-la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân-la Mare
Vin muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte;
Sus la munte, jos pe vale,
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân- în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Read more

Autor: Mihai Tociu

Eu nu mi-aş fi dorit să avem nevoie de un aşa mare actor ca Jean Constantin.

Hai să fim cinstiţi cu noi înşine: oricât de comice au fost rolurile lui, câţi dintre noi se bucură la gândul că ar putea avea de-a face cu vreunul dintre personajele reale pe care maestrul le-a interpretat?

Da, ştiu contraargumentul: Izmail! Nu vă grăbiţi să spuneţi Izmail, până când nu aflaţi de la un turc adevărat cum s-a simţit când şi-a văzut rolul unui conaţional interpretat de un… altcineva.

Mie, de exemplu, nu mi-ar place ca rolul unui român, într-un film turcesc, să fie interpretat de un ţigan.

Bineînţeles că nu se pune în discuţie verificarea părinţilor şi bunicilor fiecărui interpret de roluri de români din filmele străine, dar aş avea o problemă cu cineva care a avut roluri notorii de ţigani şi a ajuns să fie astfel perceput în mentalul colectiv.

De exemplu, cum ar fi dacă actorul care l-a interpretat pe Borat ar juca rolul unui român, într-un film american excelent? Aşa cum acest Izmail a făcut o ţară întreagă să creadă că turcii cei mai turci sunt cei care au nasul lui Jean Constantin, la fel ar căpăta tot globul convingerea că românii adevăraţi sunt numai cei care seamănă cu ”Borat”. Ar fi de condamnat? Read more

Ţin minte mic când eram
Pe bunica ascultam.
Când în poală ea m-a pus
Şi vorbe dulci mi-a spus.
Mi-a cântat cântec de dor
Doina timocenilor:
Măi nepoate, floar’ de crin,
Cât pe lume vei trăi
Să te bată crucea mea
Dacă vei uita cândva
Limba noastră din bătrâni
Limba noastră de Români.

Sursa: Foaie Nationala

În acest amurg al mileniului II, când valorile artei tradiţionale a etniilor Europei s-au retras, treptat, în colecţiile muzeale, ori au îmbrăcat noi forme de expresie în atelierele artizanale, “ambasadorii” unei străvechi civilizaţii a bătrânului continent – românii – traversează Atlanticul. Ei sunt înveşmântaţi în spelendidele lor costume populare de sărbătoare, pe care le poartă cu distincţie. Ei se mândresc şi sunt pe deplin conştienţi de contribuţia, pe care au avut-o strămoşii lor, la crearea şi îmbogăţirea patrimoniului universal al umanităţii.

Căci, România este vatra uneia din cele mai vechi civilizaţii ale antichităţii clasice europene, cea traco-dacică, moştenitoare, la rândul ei, a încă şase milenii de civilizaţie agrară a neoliticului şi a epocii bronzului. Spaţiul carpato-danubiano-pontic a păstrat printre cele mai importante vestigii istorice, lingvistice şi etnografice ale romanităţii răsăritene.

Arta populară românească şi numeroasele meşteşuguri care conlucrează la crearea ansamblului vestimentar tradiţional şi-au tras seva din straturile celor 85 de secole de civilizaţie ţărănescă, fertilizate de-a lungul istoriei de influenţe benefice venite din arii culturale, decantând, în timp, coordonatele unei estetici proprii.

Extrem de divers, costumul celor 90 de zone etnografice cuprinse în provinciile istorice româneşti: Maramureş, Bucovina, Moldova, Basarabia, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Crişana, ce înconjoară, de jur împrejur, inima ţării, Transilvania, se prezintă unitar şi inconfundabil cu veşmântul etniilor vecine sau conlocuitoare: secuii, germanii, maghiarii, turco-tătarii, armenii, evreii, sârbii, lipovenii, bulgarii, ucrainenii, ţiganii. Reducerea la geometric a imaginii obiectelor din mediul înconjurător a dat naştere unei tradiţii estetice, unei maniere originale de a percepe natura şi a o exprima în tipare plastice inedite. Decorul, discret, este amplasat cu un rafinat simţ al măsurii, în câmpuri ornamentale bine delimitate, care subliniază liniile croiului – bazat pe principiul tăieturii în foi drepte – dar şi pe cele ale corpului omenesc căruia îi conferă un aspect sculptural, de mare distincţie. Read more

Institutul “Fraţii Golescu” pt relaţii cu românii din străinătate, vă invită pe data de 12 aprilie 2010 ora 18:00, la Clubul Ţăranului din cadrul Muzeului Ţăranului Român, pentru a participa la vernisajul expoziţiei de fotografii a d-lor DORIN LOZOVANU şi EMIL TIRCOMNICU : Valea Dunării (Bulgaria) – între Timoc, Vidin şi Silistra.

În nordul Bulgariei există două comunităţi româneşti, care se diferenţiază etnografic. În regiunea dintre Vidin şi Timoc, în zona bulgărească, localizaţi compact în 31 de sate şi un oraş, Bregova, punctul de graniţă cu Serbia, inclusiv în oraşul Vidin (numit de români Dii) trăiesc românii timoceni.

Din estimările asociaţiilor româneşti, numărul acestora ar fi fost de 125.000-130.000, iar în întreaga Bulgarie 300.000. Cifrele nu mai sunt actuale întrucât peste 50% din populaţia rurală din regiunea nordică a Bulgariei a emigrat în străinătate sau a plecat către marile oraşe din Bulgaria. De la Lom către Silistra, în regiunile Montana, Vraţa, Pleven, Lovech, Veliko Târnovo, Ruse şi Silistra, cu preponderenţă în Vraţa, Plevna şi Veliko Târnovo, se află aproape 100 de sate locuite, în proporţii diferite, de la 10 % la 80 %, de populaţie având origine română. La recensământul din anul 1905 au fost recenzaţi 89847 români, iar în anul 1910 – 96502. Conform recensământului din anul 1920 existau 75065 români, iar în anul 1926 – 83746. În recensămintele oficiale actuale din Bulgaria populaţie românească apare divizată în două categorii distincte – vlahi şi români, iar numărul acestora în 2001 era consemnat la 10566 de „vlasi” şi 1088 de români. Read more

În data de 28 aprilie 2010 vom comemora împlinirea a 35 de ani de la trecerea la cele veşnice a marelui poet şi luptător naţionalist Radu D. Gyr, cărturar de mare nobleţe sufletească, cel care a lăsat posterităţii o operă poetică de valoare unică. În acest sens, lansez o întrecere a celor ce ştiu a mînui versul. În concurs sunt acceptate lucrări (versuri) cu orice fel de rimă si prozodie. Moto-ul care va însoţi fiece lucrare:

“Sfinţit de cruci pe care nu le-am vrut/si de-nvieri pe care nu le-as cere,/nu stiu, Tu te cobori la mine-n lut,/sau eu mă urc spre raiul Tau bând fiere?” Read more

Cum vin nourii…
de Ion C. Bobu

Cum vin nourii gramada
Si cum corbii croncanesc
Ati venit dusmani la prada
Pe sfant pamant romanesc.

Astazi iarasi stati la panda
Sa ne cotropiti din nou.
Ca romanu-i fire blanda,
Dar, sa stiti, ca-i si erou.

Au trecut hoarde barbare
Peste-acest popor roman
Dar sa stiti ca-i trecatoare
Apa, pietrele raman.

Stam aici de mii de ani
Nu ne-a spulberat furtuna,
Nu ne temem de dusmani,
Dar vrem pace totdeauna.

Catre poeti
de Ion C. Bobu

Se prabusesc imperii de criza sau dezmat,
Insa un neam e vesnic sub soare si sub cer,
Cand el din carti isi face puternice cetati
Si fiecare clipa sau ceas are un Homer.

Si azi poeti de seama cu suflet de roman Read more

Traducerea cantecului-

Pe o ramura de mar

Sta un albu porumbel,
Du-ma la iubitul meu
Zise o fata
Ce se-nchina la cer.
Adu-mi tu pana la stana
Inalt, tanar, ciobanel
Zi-i ca-l astept, si ma gandesc la el
Si nu stiu ce sa fac.

Nu am nici frate si nici sora
Straina sunt pe lume
Si ai mei in sat
Nu stiu cum sa faca, sa ma logodeasca.

Ca e lasat de Dumnezeu
Omu bun si omu rau,

Eu imi vreau ciobanelul
Cu parul negru
Si de-asta ma inchin la cer.

În 21 martie 2010, ora 20.00, va avea loc la Centrul de Cultură din Petrovaţ in organizarea Institutului Cultural Român, prin Direcţia Români din Afara Ţării, concertul extraordinar de muzică populară românească susţinut de Maria Ciobanu şi orchestra „Pescăruş” (dirijor Petrică Pană), cu un repertoriu semnificativ pentru zona Olteniei şi de o puternică rezonanţă pentru românii de pe ambele maluri ale Dunării.

Evenimentul continuă tradiţia de a invita în Timoc artişti români cunoscuţi şi urmează îndelung aplaudatului recital susţinut lui Tudor Gheorghe, la Bor, la sfârşitul anului 2009. Evenimentul este organizat în parteneriat cu Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia.

La eveniment participa si Ambasada Romaniei la Belgrad

În aceeaşi perioadă, la Centrul Cultural din Bor se vor proiecta filmele documentare Sinele şi celălalt. Balkan love story, realizat de Ionuţ Piţurescu şi Timoc. Lumea de dincolo, regizor Marius Olteanu, filme documentare realizate în anul 2009 în cadrul programului Mediateca românilor din Timoc. Read more

Te–am asteptat cu sete Capitane,
Sa’nvii în noi strabunele simtiri,
Caci ne–am pierdut si limba si credinta,
Sub biciul crunt al fostei stapâniri.

O, vino la noi Capitane,
Ne zbatem în truda si–amar,
Pierdut–am si limba si lege,
O, vino, re’naltã–un altar.

Din sufletele noastre chinuite,
De miselia–atâtor tradatori,
Tu singur ne mai spulberi deznadejdea
Si–alini în noi tristeti de Nicadori. Read more

Unul dintre fondatorii Asociaţiei Culturale Avram Iancu a rostit o poezie în cadrul celei de-a II-a ediţii a Marşului Memorial Avram Iancu, eveniment organizat la Cluj-Napoca de organizaţia Noua Dreaptă..

Când duşmanii iau amploare,

Ca şi Iancu cu pistoale.

Se mişcă lumea că nu-i bătută-n cuie

Să fie stat de veghe peste-al nost Ardeal.

Iancule tu esti un dram,

Un drag din dragul cel mai drag

George Mranişte Moţ

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele si da-mi albetele”.

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui. Read more

Revoluţionarul Ioan Chiş, primul om care a urcat pe balconul Operei, în data de 20 decembrie 1989, a comandat o statuie al filosofului Petre Ţuţea. Acesta va fi dezvelită în grădina lui.

Ioan Chiş, primul revoluţionar din balconul Operei

Ioan Chiş, unul din artizanii revoluţiei de la Timişoara, fost vice-preşedinte al Frontului Democrat, fondat în ilegalitate în foaierul Teatrului Naţional, deţine o grădină la intrarea în oraş, pe Calea Aradului. Chiş se ocupă de grădinărit încă din primii ani de după Revoluţie, după ce a renunţat să se mai lupte cu morile de vânt ale politicii post-decembriste.

Printre morcovi, pătrunjel şi leuştean va răsări şi bustul filosofului Petre Ţuţea, despre care revoluţionarul spune că îi este mentor. „Cum se împacă cultura cu grădinăritul? Nu se poate una fără alta. Din lipsa culturii mulţi ţărani nu mai lucrează pământul. Aici, Ţuţea o să fie în mediu natural”, a declarat Ioan Chiş.

Artiştii renumiţi au strâmbat din nas

Statuia va fi inaugurată la începutul acestei primăverii, cel mai probabil în ziua în care se sărbătoresc sfinţii Petru şi Pavel. „Îmi place cum a ieşit. A fost realizat de doi studenţi. Am fost la numeroşi artişti celebri, care au tratat problema cu aroganţă, de parcă noua generaţie nu ar fi în stare. Spuneau că nu poate face oricine. Iată că se poate”, a mai declarat revoluţionarul. Read more

Satul Izvoarele din judeţul Constanţa nu iese din tiparele tradiţionale ale satelor dobrogene de pe buza Dunării, din zona celebrelor mănăstiri Dervent şi Peştera Sfântului Andrei. Şi totuşi, în acest sat, aproape uitat de lume, există o misterioasă biserică, cu pereţii făcuţi din împletitură de nuiele, bulgărită şi lipită cu pământ, „un relict din epocile cele mai vechi ale acestor locuri“ care, „împreună cu cele din satele vecine Satu Nou şi Strunga, formează un grup restrâns, cu totul aparte în arhitectura sacrală de lemn din România şi din Europa“, cum spune arhitectul Vlad Calboreanu, iniţiativei căruia i se datorează consevarea ei.

MăreşteBiserica din localitatea Izvoarele – numită cândva Pârjoaia, sau PrejoaiaMai multe fotografii
Despre această biserică nu se poate vorbi în date certe. Nu se cunoaşte cine a ridicat-o, nici cărei comunităţi creştine i-a aparţinut, nici alte lucruri care să o poată încadra exact într-o anumită epocă. Toate sunt relative. O corabie a Domnului, ancorată la cerul Dobrogei, în care, de secole, se zideşte neîncetat cetatea cea mare a credinţei mântuirii, în sufletul creştinilor de pe malul drept al Dunării, aici, unde Apostolul Andrei însuşi, împreună cu ucenicii săi, apoi, peste secole, alţi sfinţi ai acestor meleaguri au propovăduit adevărul Evangheliei lui Iisus Hristos. Existenţa ei astăzi se datorează arhitectului Vlad Calboreanu, prin strădania căruia edificiul ajuns în paragină a renăscut din dragoste şi credinţă, spre înălţarea credincioşilor. Read more

“The New York Times”, cel mai prestigios ziar din Statele Unite ale Americii, a publicat, la data de 30 noiembrie 2009 in sectiunea Science un articol despre expoziţia “A Lost European Culture, Pulled From Obscurity”, articol semnat de John Noble Wilford.

Expozitia, deschisa publicului larg pana in data de 25 aprilie 2010, este gazduita de catre Institute for the Study of the Ancient World de la Universitatea din New York.

Expozitia gazduieste, prin altele, exponate de o valoare inestimabila apartinand culturii Cucuteni, care atesta faptul ca civilizatia a inceput la poalele Muntilor Carpati, cu mult inaintea civilizatiei grecesti sau a celei romane.

“Inaintea gloriei care a fost Grecia si Roma, inainte chiar de primele orase ale Mesopotaniei sau a templelor de-a lungul Nilului, au trait in valea de jos a Dunarii si la poalele Balcanilor oameni care au fost primii in arta, tehnologie si comert la mare distanta. Read more

Sursa: Eternul Maramureş

Pintilei Bileţchi, intelectual de etnie română din zona Cernăuţi, a fost învăţător la Şcoala din Apşa de Jos – Transcarpatia între 1952 şi 1954, prima şcoală medie cu predare în limba română din dreapta Tisei. În cei doi ani petrecuţi printre marmaţienii din Ucraina, Pintilei Bileţchi a reuşit să -şi finalizeze studiile superioare (ulterior a fost profesor de matematică) dar a şi rezonat cu aceştia, mai ales cu cei a căror familii au fost despărţite peste noapte de noile frontiere.

Deşi a petrecut o scurtă perioadă din viaţă în Maramureşul Ucrainean, după care s-a întors în Bucovina natală, a păstrat legătura cu foştii colegi şi elevi, şi a revenit periodic aici, unde se simţea ca acasă printre conaţionali. Probabil că acesta e motivul care l-a impulsionat să scrie poezia Numai Tisa ne desparte, apărută în nr. 3/2009 al Revistei APŞA, la solicitarea marmaţienilor din dreapta Tisei şi cu bunăvoinţa cenzurii locale.
Read more

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.
Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;
Din Satmar pâna ’n Sacele
Numai vaduri ca acèle.

Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ’ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.
Dela Turnu ’n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s’aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca –
Sarac în tara saraca!
Cine a indragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.

Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ’ntreaga, noaptea ’ntreaga,
Doar s’a ’ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!
Tu te ’nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s’aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ’n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!

AmonGraf va invită la Concert!

Rectificare : Concertul va avea loc în data de 23 decembrie

În spiritul Crăciunului, în spiritul tradiţional creştin, românii sărbătoresc bucuria Naşterii Domnului. Doi tineri care sunt vârfurile generaţiei lor în promovarea folclorului autentic, oferă publicului transilvan un concert de excepţie.

Roxana Reche şi Alexandru Pal vă cheamă în oraşul Unirii, în Catedrala Catolică la concertul : Voi, zuori de ziuă.

Concertul este o premieră prin îmbinarea în cântec a candorii cântecului popular românesc exprimat în colinde, ale sonorităţilor celeste ale naiului şi atmosfera divină a catedralei prin instrumentul propriu – orga.

Catedrala Romano – Catolică Sfântul Mihail – Alba Iulia a fost construită între anii 1246 – 1291 şi este cel mai valoros monument de arhitectură medievală din Transilvania, cu aceeaşi vârstă a celebrei Catedrale Notre Dame din Paris. Read more

Plînge un bucium sorbit de uitare.
O rană deschisă mai sîngeră încă,
Prin uşa chiliei cioplită în stîncă
Se-nalţă o rugă, o lacrimă doare.

O linişte rece. O linişte seacă
Doar rugă şi bucium, iar cerul suspină…
Înghit orizonturi şi făr’ să revină
În stoluri răzleţe, bucuriile pleacă.

Sub pietrele reci, tot mai mut ni-i pămîntul
Miros de tămâie din străfunduri se-nalţă,
Nerostit, stins în piept, rămîne cuvântul
Pe glezne cătuşe, Basarabia-ncalţă. Read more

Sursa: Napocanews

Institutul Fraţii Golescu pt. relaţii cu românii din străinatate vă invita pe data de 2 noiembrie 2009 ora 18:00 la Clubul Ţăranului din cadrul Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti pentru a participa la vernisajul expoziţiei de fotografii a d-lui. Gheorghe Marina : “Maramureşul din dreapta Tisei”.

Expoziţia este prima dintr-un ciclu mai amplu căruia noi îi spunem Românii din vecinătatea imediată. Mai precis, încercăm o prezentare fotografică a românilor megieşi: Maramureşul acum, urmat de Bucovina, Ţinutul Herţei, Basarabia, Sudul Bugeacului, Valea Timocului si sperăm, Valea Vidinului, Voievodina si ceva mai la răsărit, Transnistria. Avem în vedere apoi românii din Podolia, Estul Bugului, Caucazul de Nord, Banatul unguresc si zona Debreţin, dar, toate la vremea lor…

Să începem cu Maramureşul din dreapta Tisei sau Maramureşul istoric, cum i se mai spune; în general vorbind nu a aparţinut de România, dar până în primele două decenii ale secolului XX a fost un trup cu Maramureşul de astăzi, conţinând fiinţa Maramureşului voievodal. Prin cesiunea care a urmat imploziei U.R.S.S. a ajuns în componenţa Ucrainei, regiunea Transcarpatia, după ce mai înainte trecuse prin Ungaria, defuncta Cehoslovacie Read more

Plecat-au mugurii de brad,
In Alpi,in Apenini sau Pririnei,
Iar brazii cei batrani toti cad,
Si faima Tarii dupa ei.

Pamantul nostru nu mai plange,
Dupa lupta,steag. . . dupa eroi,
Dupa fier scaldat in sange,
Caci am ramas doar noi . . .

Nu mai plang ai nostri frati,
Ci stau intinsi toti in noroi,
Luptand cu umbre de soldati,
Caci am ramas doar noi . . .

Ei nu mai cauta libertate,
Pe pagini negre de razboi,
Ori scumpe ceasuri de dreptate,
Caci am ramas doar noi . . .

Acum pe Crucea Biruintei lor
Sta sters , mereu udat de ploi,
O mantie de uitare,vesnic Tricolor,
S-acopera ce-am uitat doar noi. .

Autor: Laurian Buleandra-Noua Dreapta Ramnicu Sarat

Este cunoscut faptul că Eugen Petrescu are o dragoste deosebită faţă de istoria locurilor natale din arealul Vâlcii. După monumentala lucrare Vâlcea-Ţara lupilor getici sau ţinutul vâlcilor, acest neobosit istoric cu acribie şi talent de editor s-a aplecat asupra promovării în imagini a centrelor şi vetrelor păstrătoare de cultură ,limbă,şi religie ortodoxă din judeţul Vâlcea.Astfel a publicat Mănăstirile şi Schiturile din judeţul Vâlcea-album spiritual,apărut la Editura Petrescu,Râmnicul Vâlcea,2008, cu o binecuvântare semnată de Episcopul Râmnicului Î.P.S.Gherasim Cristea, care scrie:”Iubiţi credincioşi,/Cu mare bucurie sufletească dau autorului, domnul Eugen Petrescu, cunoscut şi apreciat cercetător vâlcean, binecuvântarea arhierească pentru publicarea lucrării intitulată “Mănăstirile şi Schjiturile din Judeţul Vâlcea-album spiritual”.Cartea este dedicată”În amintirea marilor ziditori de credinţă şi de neam, ctitori ai cetăţilor ortodoxiei româneşti”.Deoarece aşa cum spunea Emil Cioran:Sentimentul religios este prin esenţă nerevoluţionar, iar omul profund religios a fost totdeauna reacţionar, la care adaug eu este păstrător de tradiţii, istorie şi dragoste de neam.

În Cuvânt înainte Arhimandritul Dr.Vartolomeu ANDRONI, Stareţul Mănăstirii Cozia suplinia:Albumul acesta, este un exemplu de dăruire şi de împlinire creştinească, o realizare de suflet prin care domnul Eugen Petrescu face încă o dată dovada unei moşteniri sănătoase din punct de vedere cultural, uman şi spiritual.” În continuare autorul acestui minunat album expune în Introducere scopul întreprinderi sale,subliniind:Preyenta ediţie,a I-a simplă în date şi imagini, deschde drumul credincioşilor către sfintele aşezăminte monahale, către istoria acestor mândre şi măreţe cetăţi ale ortodoxiei româneşti, ridicate de-alungul vremi Read more