Blog Noua Dreaptă

In data de 13 septembrie 2011, zi in care s-au implinit 112 ani de la nasterea lui Corneliu Zelea Codreanu, filialele Noii Drepte din România si din Republica Moldova au organizat simpozioane aniversare si au desfasurat ample campanii de afisaj, avand ca scop promovarea adevarului istoric despre fondatorul Miscarii Legionare.

Noua Dreaptă Italia a comemorat pe liderul Miscarii Legionare duminica 18 septembrie a.c. la Rimini (Emilia-Romagna) printr-o slujba religioasa la Biserica Ortodoxa ”Sfântul Nicolae din Myra” din aceeasi localitate. Dupa slujba membrii si simpatizantii Noii Drepte Italia au continuat comemorarea, in cel mai nationalist mod, printr-o intalnire de lucru, pentru a discuta asupra actiunilor viitoare ale filialei.

La comemorare au participat şi reprezentanţi ai filialei locale Forza Nuova, organizatie care il care mentor pe fondatorul nationalismului crestin românesc, Corneliu Zelea Codreanu. Multumim camarazilor italieni pentru prezenta!

“Români, atunci când glasul şi dorinţa voastră vor proclama victoria, România va reînvia. Va înflori. Vor înflori în ea ca bujorii copiii voştri. Străinul o va respecta. Duşmanul se va teme. Soldaţi ai Legiunii Sfântului Mihail! Read more

Membrii Noii Drepte alături de vechiul legionar Ilie Tudor, fost deţinut politic şi autor al Cărţii “Un an lângă Căpitan”

În data de 14 septembrie 2011, in ziua marii sărbători creştine a Înălţării Sfintei Cruci, două delegaţii ale Mişcării Noua Dreaptă din Cluj şi Târgu Mureş au fost prezente la Aiud pentru a comemora victimele închisorilor comuniste, majoritatea deţinuţi politici legionari.

Naţionaliştii, alături de foşti deţinuţi politici, au participat la slujba de pomenire a martirilor ucişi de comunişti în închisoarea din Aiud, ţinută lângă Monumentul “Calvarul Aiudului”. A fost amplasat şi un stand al Magazinului Naţionalist.

Comuniştii au transformat închisoarea din Aiud într-un centru de exterminare a intelectualilor şi a preoţimii. 240 de generali români care au luptat pe frontul de est completează lista martirilor. Deţinuţii au fost supuşi la torturi şi la un tratament inuman, scopul torţionarilor find de a-i face să renunţe la credinţa în Hristos. Singurul lucru care i-a ţinut pe supravieţuitori în viaţă a fost credinţa în Dumnezeu şi rugăciunea.

Printre intelectualii care au trecut prin temniţa Aiudului se numără Petre Ţuţea, poetii Radu Gyr şi Vasile Voiculescu, filozoful Mircea Vulcãnescu, creatorul curentului gândirist Nichifor Crainic, la care se adugă Valeriu Gafencu, Pãrintele Dumitru Stãniloaie, Pãrintele Galeriu, Pãrintele Calciu-Dumitreasa, Pãrintele Iustin Pârvu, Pãrintele Bejan, Pãrintele Arsenie Papacioc, Pãrintele Daniil Tudor, Pãrintele Ion Lãcãtusu si multi, multi altii. Read more

Cu ocazia zilei de 13.09.2011, cand se implinesc 112 ani de la nasterea intemeietorului Miscarii Legionare – CORNELIU ZELEA CODREANU – Filialele Noii Drepte din Nordul Moldovei au organizat la Iasi o conferinta pe tema istorica.

La acest eveniment a participat, pe langa membrii Noii Drepte din Bacau, Iasi, Neamt, Suceava, si reputatul profesor universitar dr. Gheorghe Buzatu, alaturi de Corneliu Ciucanu, cercetator dr. in istoria Miscarii Legionare.

Rolul acestor doi invitati de seama a fost acela de a dezvalui celor prezenti, si nu numai, adevarata imagine a liderului Miscarii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu. De asemenea a fost evidentiata importanta pentru Romania a Miscarii Legionare in lumea politica interbelica. Read more

Autor: Alexandru Sudiţoiu-ND Hunedoara

Dragi camarazi, în această zi sfântă se împlinesc 112 ani de la naşterea lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mişcării Legionare şi omul trimis de către Arhanghelul Mihail cu un rol profetic de a trezi conştiinţa românească împotriva ciumei roşii ce venea de la răsărit. Asemeni lui Hristos Căpitanul nostru şi-a luat crucea în spate şi s-a străduit să cheme poporul la luptă, dar tot asemeni lui Hristos el nu a fost ascultat de toţi, iar cei care l-au ascultat, elita neamului românesc, au fost masacraţi alături de el de către conducătorii vremii şi ”poporul duşman lui Dumnezeu”, aşa cum scria Sfântul Aghatanghel în profeţia s-a despre Corneliu Zelea Codreanu şi Legiunea Arhanghelului Mihail ce se va ridică în ţara din Carpaţi, de la nord de Dunăre, ţara lupului.

Nu intenţionez să mă limitez la o lecţie de istorie, lucru care s-a făcut destul cu diverse ocazii, fiindcă ştiu că majoritatea celor ce citesc acest articol cunosc suficient de bine personalitatea Căpitanului, în schimb prefer să scriu despre prezent şi despre viitor fiindcă ştiu că asta vroia şi Căpitanul. Naţionalismul său nu s-a limitat doar la câteva comemorări şi parastase pentru unele personalităţi ci din contră, el îşi arăta respectul pentru aceştia prin faptele sale din viaţa de zi cu zi şi prin acţiuni, prin urmarea modelului lor permanent de luptă fiindcă parastase putea să facă oricine, oricând. Dacă vreau pot să fac şi eu un parastas la biserică în fiecare Sâmbătă pentru toţi eroii neamului, nu ? Şi ce rezolvăm cu asta ?

Pentru noi, naţionaliştii români, ziua Căpitanului este una dintre cele mai importante zile ale acestui an. Astăzi ne aducem aminte de cei care au luptat înaintea noastră împotriva fiarei de la răsărit şi care au pierit pentru Dumnezeu, neam şi ţară. Lumea noastră a fost mereu o lume clădită pe dragoste şi muncă dar astăzi aceste două valori ale poporului român au devenit motive de batjocură datorită spălării pe creier prin care a trecut poporul român şi a urmărilor care au venit mai târziu prin intermediul ţiganizării şi a capitalismului occidental. Dar toţi trebuie să ştie că la un moment dragostea noastră pentru acest popor va birui, iar din cenuşa trecutul ne vom ridica în frunte cu memoria Căpitanului nostru, care ne stă drept model pentru eternitate.

Le scriu în primul rând adepţilor legionarismului care sunt, şi mereu vor trebuie să fie, luptători activi pentru cauza noastră. Cei mai nobili şi mai curajoşi luptători sau aflat mereu în minoritate faţă de leprele care au format în permanenţă majoritatea, deci dacă auziţi că sunteţi puţini nu vă temeţi şi mai presus de toate nu vă gândiţi că ar fi un lucru rău. Totuşi să ţineţi minte că pe viitor de la voi se va cere un mare sacrificiu, la fel cum s-a cerut şi de la Căpitan şi de la toţi corifeii naţionalismului interbelic, căci pentru noi nu este de ajuns să credem, ci trebuie să depunem un legământ sacru, acela de a lupta permanent, de a ne jertfi pentru acest neam. Read more

În ajunul zilei de 13 septembrie 2011, zi în care se împlinesc 112 ani de la naşterea fondatorului Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, naţionaliştii constănţeni au desfăşurat o amplă campanie de afişaj promovând personalitatea fondatorului şi liderul Legiunii Arhanghelului Mihail.

Mare vizionar, spirit catalizator şi ascet creştin, cu o energie şi dragoste imensã pentru Neamul Românesc, dispreţuitor de moarte, integru şi cumpãtat, Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu a fost şi a rãmas idolul poporului român, simbolul luptãtorului şi martirajului românesc, imbold la luptã şi jertfire pentru toate generatiile viitoare de români.

Tot cu această ocazie ND Constanţa a distribuit sute de manifeste cu apelul Noii Drepte către români, făcând cunoscute constănţenilor mai multe probleme cu care se confruntă România la ora actuală, dar şi soluţia la acestea: Noua Dreaptă şi viitoarea sa aripă politică Partidul Naţionalist. Read more

La fel ca în anii anteriori membrii Noii Drepte din Ardeal, dar şi din alte părţi ale ţării, au participat la manifestările de la Ţebea, leagănul românismului transilvãnean, pentru a îl comemora pe Avram Iancu şi pe liderii revoluţiei române din Transilvania de la 1848.

Tinerii naţionalişti au depus o coroană de Flori la mormântul Crăişorului Munţilor, care îşi doarme somnul de veci lângă Gorunul lui Horea. Avram Iancu va rămâne întotdeauna un simbol al luptei pentru libertate şi un exemplu pentru militanţii Noii Drepte.

Cu această ocazie au fost împărţite şi mii de manifeste de promovare a Noii Drepte şi a obiectivelor noastre. Ca de fiecare dată a fost amplasat şi un stand al Magazinului Naţionalist, singurul stand unde participanţii la festival au putut cumpăra tricouri cu Avram Iancu, cu mesajul “Mândru că sunt român”, cu mesajul “Basarabia Pământ Românesc” şi alte produse cu caracter identitar. O mulţime de români au vizitat standul Magazinului Naţionalist, nu doar pentru a cumpăra articole cu caracter naţional, dar şi pentru a se interesa de obiectivele organizaţiei.

Militanţii Noii Drepte au adus şi cel mai mare tricolor de la Ţebea, cu care au mărşăluit printre miile de oameni prezenţi la manifestare, cântând cântece patriotice şi scandând: “Trăiască duhul lui Iancu\Trăiască moţul între moţi\ Câmpia libertăţii spune\ Că Avram Iancu suntem toţi”, “Harghita, Covasna Pământ Românesc”, “Noi suntem români, aici pe veci stăpâni”, “Unitate Naţională, etc, în aplauzele românilor. Read more

Membri ai Asociaţiei Noua Dreaptă Brasov au fost prezenţi, sâmbătă 10 septembrie, la statuia Crăişorului munţilor pentru comemorarea împlinirii a 139 de ani de la trecerea la cele veşnice a marelui erou naţional Avram Iancu.

Purtând steaguri tricolore şi ale Asociaţiei Noua Dreaptă, participanţii au depus o coroană cu tricolor la bustul dârzului şi neînfricatului luptător pentru drepturile politice, sociale şi naţionale ale poporului român.

Indubitabil, amintirea lui Avram Iancu trezeşte şi azi sentimente şi puternice emoţii oricărui român responsabil, mai ales dacă ne reamintim „Ultima voinţă” a dârzului luptător:

„Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea ; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să Read more

Sursa: Ionuţ Ţene-NapocaNews

Într-una din serile trecute, pe la orele 22.00, aud mai multe apeluri pe telefonul mobil de la un număr necunoscut. Omul insista cu apelul aşa că am răspuns într-un final, deşi de obicei nu apăs pe tasta deschide, dacă nu recunosc numărul de telefon. Surpriza a fost plăcută, ca la celălalt capăt al firului am auzit vocea celebrului istoric Marius Oprea, cunoscut ca şi „vânătorul de securişti”. M-am bucurat mult să-i aud vocea prietenului meu, omul care l-a dezhumat pe eroicul partizan anticomunist Teodor Şusman din Răchiţele. L-am simţit trist, un „om sfârşit” vorba lui Giovanni Papini. Marius Oprea simţea nevoia să se confeseze în ceas de noapte din cimitirul nebunilor de la Închisoarea Tg. Ocna. Era de câteva zile la fosta închisoare din anii 50, de lângă Bacău, în căutarea trupului martirului anticomunist Valeriu Gafencu. În anii 80, închisoarea Tg. Ocna a fost spital de nebuni şi apoi, prin anii 90, a redevenit închisoare. Istoricul Marius Oprea îmi tot povestea despre ce halucinant este să sapi în groapa comună cu morţii nebuni ai spitalului. La un moment dat la săpături a găsit şi trei deţinuţi politici aruncaţi de către gardienii comunişti în maldărul cu cadavre cu faţa în jos, ei neavând nici măcar o înmormântare creştină. Au murit în chinuri şi îngropaţi în anonimat, în gropa comună. Marius Oprea îmi tot repeta întruna la telefon: – Ionuţ e halucinant! Îl durea până în rărunchi modul în care au sfârşit deţinuţii politici anticomunişti. Mai era trist şi faptul că a văzut inopinat un conflict în sânul bisericii noastre, cum călugării de la Mănăstirea Petru Vodă veniţi să-l ajute să găsească ciolanele sfinte au fost izgoniţi, după câteva zile, de juristul Patriarhiei Ortodoxe, care nu i-a mai lăsat să sape în căutarea eroilor morţi ai neamului românesc. Călugării au fost nevoiţi să privească de după gard, cu lacrimi în ochi, cum echipa istoricului săpa să descopere moaştele Sfântului Închisorilor. Marius Oprea era întristat şi pentru că primea telefoane perfid îngrijorate dintr-o capitală a Axei lui Băsescu, ca nu cumva să descopere ciolanele sfinte ale lui Valeriu Gafencu, care a făcut parte dintr-o mişcare care nu este corectă politic azi. Să nu mai vorbim de securiştii, cocoţaţi pe toate gardurile dimprejur, ai lui George Maior, acest Moruzov al serviciilor speciale de la Bucureşti. De trepăduşii ăştia nu-i este frică lui Marius Oprea sunt sigur de asta şi nici mie. Adevăraţii gardieni ai siguranţei naţionale nu sunt, din păcate, în fruntea SRI. Îl simţeam pe Marius Oprea cum dorea să se confeseze. Am discutat multe, lucururi private, care nu se dau publicităţii. Atunci în ceas de noapte, în preajma ciolanelor sfinţite de martiriu ale deţinuţilor politici am simţit un mare istoric, care dorea să se descarce sufleteşte ca de la un creştin la creştin, ca de la un român la român, ca de la o inimă ca primăvara, la o inimă verde. Vorba lui George Bara: – Ionuţ, la cine doreai să se confeseze „vânătorul de securişti”, la Patriciu, la Antonescu, la Tăriceanu, la Băsescu, la Voiculescu, la Ponta, la Tismăneanu? Înţeleg ăştia ce înseamnă valorile înveşnicite ale neamului?

Read more

Astazi, 7 septembrie 2011, s-au incheiat sapaturile de scoatere la lumina a osemintelor marturisitorului Valeriu Gafencu. Pe perioada celor 3 zile de lucru a fost sapata o groapa de 6 m X 2 m, de o adancime de 1,80 m in care au fost gasite 11 morminte. Din cele 11, arheologii de la Institutul de investigare a crimelor comunismului in Romania au tras concluzia ca 4 apartin fostilor detinuti politic deoarece trupurile detinutilor au fost aruncate in gropi fara a fi puse in sicrie, unul dintre ele chiar cu fata in jos. Restul de trupuri erau in sicrie de PFL si apartineau bolnavilor din Spitalul de boli psihice din cadrul penitenciarului Targu Ocna. Osemintele celor patru detinuti politic au fost scose din pamant si puse in saci, care vor fi pastrati in biserica din cadrul cimitirului pana anul viitor cand vor fi prelevate si celelalte parti ale osemintelor descoperite anul acesta.

Trebuie precizat ca pe aria spaturilor a fost gasit doar un trup intreg dintre cele ale detinutilor, celelate fiind descoperite partial, restul corpului ramand sub pamant deoarece depasea aria sapaturilor. Tocmai din acest motiv, anul viitor se vor continua sapaturile spre a recupera si celealte parti ale corpurilor si a fi ingropate cum se cuvine, dupa randuiala ortodoxa. La sfarsit, inainte de a fi scoase din pamant osemintele, a fost oficiat un parastas de catre preotul paroh al bisericii cu hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena aflata in Parohia Poieni, pe strada Crizantemelor.

In legatura cu moastele Sfantului Marturisitor Valeriu Gafencu, a fost cautata cruciulita care se spune ca i-ar fi fost pusa in gura de catre colegii sai, dar nu fost gasita la niciunul din cele doua cranii dezgropate de sub pamant. O alta metoda de a afla daca vreuna din moastele gasite apartine sfantului Valeriu este testul ADN, prin compararea cu cel al surorii sale. Read more

În timpul partidei Moldova-Ungaria, încheiată din păcate cu scorul de 2-0 pentru oaspeţi, mai mulţi suporteri basarabeni au afişat bannere cu Avram Iancu, Crăişorul Munţilor, conducătorul revoluţiei române de la 1848 din Transilvania. Avram Iancu rămâne pentru poporul român şi un simbol al luptei pentru libertate şi împotriva şovinismului unguresc.

Pe lângă drapelele celor două state româneşti, România şi Republica Moldova, suporterii basarabeni au afişat şi un banner cu mesajul: “Am fost despărţiţi de orori şi războaie dar spiritul strămoşilor din noi nu moare”.

În schimb suporterii unguri au dat dovadă de şovinism afişând steagul Ungariei mari, sub care au suferit sute de mii de români transilvăneni şi au scandat “ţiganii, ţiganii” către românii aflaţi în tribune. Încă o dată fanii Read more

Autor: Alexandru Sudiţoiu-ND Hunedoara

Istoria este cea mai umană stiinţă existentă şi în ea se găseşte gloria, cultura şi identitatea unui neam. În istorie se găseşte mereu un motiv de mândrie şi un model de urmat atunci când prezentul duce lipsă de aşa ceva, motiv pentru care marele poet Mihai Eminescu afirmă la un moment dat că ’’patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară’’. În cazul neamului nostru istoria reprezintă mai mult decât un simplu studiu asupra trecutului, îmbinând acest trecut glorios cu o sumedenie de legende minunate care-i conferă o aură mistică , dar şi cu un spectacol rar întâlnit în istoria universală şi anume formarea unui neam cu dublă ascendenţă : dacă şi romană, care în ciuda tuturor cotropirilor a păstrat intacte trăsăturile rasei latine, apărând cu arma drepturile geografice pe care, în faţa atâtor imperii, ni le dă coroana de lauri a marelui Traian şi sacrificiul sublim al regelui dac, Decebal.

Toate aceste lucruri ne oferă o istorie măreaţă plină de fapte de vitejie şi martiriu, plină de modele demne de urmat, încât dacă aş putea călători în timp şi spaţiu ,cu greu aş putea alege ce personalitate să întâlnesc. De la marele profet geto-dac Zamolxe la regii antici Burebista şi Decebal, de la aceşti regi la Gelu, Glad şi Menumorut, de la ei la voievozii care au apărat cu spada nu doar această ţară ci şi întreaga creştinătate, de la aceştia la eroii revoluţionari Tudor Vladimirescu şi Avram Iancu, ajungând în cele din urmă la eroii primului război mondial, la corifeii naţionalismului interbelic, la cei ce sau jertfit în al doilea război mondial împotriva bolşevismului, iar mai apoi la martirii din închisorile comuniste şi la eroii care au format rezistenţa armată anti-comunistă din munţi, fiind pregătiţi să moară pentru cele trei cuvinte sfinte : Dumnezeu, neam şi ţară. Cu greu aş putea alege unul dintre toţi aceşti eroi şi martiri dar în final consider că persoana pe care aş dori să oîntâlnesc cel mai mult este Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mişcării Legionare şi continuatorul serenisim al curentului naţional-creştin început de Mihai Eminescu. Un om care s-a ridicat la nivelul cerinţelor unei Europe noi, bazată pe cele mai înalte considerente morale şi spirituale, care a fost respectat de cele mai mari figuri ale vremii sale, nu doar din România ci din toată Europa, oameni de o mare calitate morală şi spirituală precum Mircea Eliade, Constantin Noica, Dumitru Stăniloae, Leon Degrelle, Julius Evola şi alţii. Un om care impresiona prin simpla lui prezenţă datorită unei puteri lăuntrice cu mult superioară contemporanilor săi.

Acum cu siguranţă se pune întrebarea ’’de ce ?’’. Ei bine, Corneliu Zelea Codreanu a fost primul român care a intuit adevăratele probleme ale acestui neam şi a văzut că singura soluţie constă în formarea unui om nou cu aptitudini eroice, a unei elite naţionaliste şi creştine care să cunoască un singur limbaj : acela al faptei şi nu al oratoriei lungi bazate pe promisiuni deşarte şi ipocrizie. Asta pentru că problema principală a românilor sunt românii însăşi. Criza cea mai grea prin care trecem este una morală şi spirituală, iar abia apoi una economică şi politică. Astăzi putem afirma că a avut dreptate, atât prin profeţiile sale în cea ce priveşte comunismul cât şi prin obiectivele sale care poate au fost prea mari pentru liderii vremii sale. Dar idealul său a fost îndeplinit prin simpla existenţă a unor persoane precum Ion Gavrilă Ogoranu, Valeriu Gafencu ( cunoscut şi ca sfântul închisorilor ), dar mai ales a ’’celor doi tineri viteji’’, cum îi denumea prof. Nicolae Iorga pe eroii căzuţi în războiul civil din Spania şi anume Ion Moţa şi Vasile Marin, cât şi a tuturor celor care au pătimit în închisori şi munţi ascultând îndemnul primit atât de la Mântuitor cât şi de la Corneliu Zelea Codreanu, acela ca fiecare să contribuie la mântuirea neamului luându-şi crucea şi pătimind pentru această mântuire. Pe lângă aceste motive se mai adaugă şi faptul că cei mai mari intelectuali români care au făcut parte din acea generaţie l-au urmat, dimpreună cu tineretul ţării, pe Corneliu Codreanu, Emil Cioran afirmând că ’’înainte de Corneliu Codreanu România era doar un deşert, o sahară nepopulată’’.

Read more

În data de 13 August 2011 militanţii Noii Drepte din Petroşani au organizat o acţiune de renovare a cimitirului eroilor căzuţi în primul război mondial pentru neam şi ţară.

Singurul cimitir al eroilor din Valea Jiului a fost abandonat până acum de primărie şi nimeni nu l-a mai îngrijit. Membrii asociaţiei Noua Dreaptă găsind mormintele eroilor derăpănate şi culorile drapelului naţional şterse de pe monumentul lor, au renovat cimitirul, vopsind din nou culorile tricolore şi laurii care simbolizează gloria celor căzuţi pentru patrie, dând cu var monumentul eroilor şi fiecare cruce în parte şi îndreptând, aşa cum se poate, crucile dărăpănate de la fiecare mormânt în parte. Camarazii din Petroşani vor continua în viitor renovarea cimitirului.

Biroul de Presă al Noii Drepte

Read more

Măgoaja, 14 august 2011, în satul natal al lui Pintea Viteazul, pentru prima oară de la moartea marelui erou, numele său a fost cinstit chiar acolo, in satul lui natal.

Coincidenta a făcut ca toate oficialitațile din zona să fie plecate la alte evenimente astfel încât această manifestare a scăpat nepolitizată.

Evenimentul principal, sfințirea bustului lui Pintea iar mai apoi depunerea de coroane a fost un moment foarte emoționat pentru cei prezenți mai ales ca, la final, cantecele micilor muzicieni au surprins și amplificat sentimentul general al mulțimii.

Un vis implinit pentru Augustin Georgiu care de când avea 13 ani încearca să le readucă aminte oamenilor despre Pintea Grigore Viteazul  si legatura lui cu satul Măgoaja.

„N-aveam nici 14 ani când am sculptat bustul lui Pintea din piatră, i-am făcut soclu și l-am pus acolo in fața casei de cultură, acum după 20 de ani am reușit să adun oamenii pentru a-i aduce un omagiu lui Pintea” ne-a declarat dl. Augustin Georgiu cu lacrimi in ochi. Read more

Amintirea micului nobil român este perpetuată în numeroase legende şi balade din Ţara Lăpuşului. Una dintre cele mai importante personalităţi militare ale românilor din Nordul Principatului Transilvaniei din zorii epocii moderne a fost Grigore Pintea, cunoscut mai mult sub numele de Pintea Haiducul. Micul nobil român s-a dovedit unul dintre militarii destoinici ai epocii sale. Iar amintirea lui este reflectată în numeroase legende şi balade care l-au transformat într-un personaj de basm. În legende, Pintea Haiducul este spaima nobililor haini şi prietenul oamenilor sărmani.

El se luptă cu cătanele, pe care le învinge întotdeauna în luptă dreaptă şi este răpus doar cu ajutorul vicleniei. În realitate, însă, lucrurile sunt mult mai nuanţate. Grigore Pintea era el însuşi un nobil, care s-a bucurat de toate avantajele pe care le presupunea apartenenţa la această categorie socială.
De-a lungul vieţii sale zbuciumate, el a ajuns să comande cătanele cu care s-a şi războit mai apoi. Iar la capitolul viclenie, folosită pentru înfrângerea duşmanilor, Grigore Pintea a excelat, după cum arată documentele păstrate din epocă.

Cine este personajul istoric

Grigore Pintea s-a născut în anul 1670, într-o mică familie nobiliară românească, în localitatea Măgoaja, din fostul comitat al Clujului. Însă cea mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o în Ţara Lăpuşului. Documentele istorice arată că Grigore Pintea era un om instruit, care cunoştea mai multe limbi străine. De asemenea, în Read more

În perioada 10-28 iulie, în localitatea Saharna, unde mii de ani în urmă se aflau cetățile strămoșilor noștri daci, au fost desfășurate săpături arhiologice.

Dorind să contribuie la descoperirea istoriei neamului, militanții Mișcării Național-Creștine Noua Dreaptă au participat ca voluntari la aceste săpături.

Este imposibil de redat toate sentimentele ce te învăluie când atingi lucrurile care au aparținut strămoșilor noștri și când atingi trecutul neamului.

Biroul de Presă al Mişcării Naţional Creştine Noua Dreaptă

Read more

Războiul Sfânt pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord a lăsat în sufletele neamului o rană adâncă care doare și astăzi, iar pământul patriei noastre este împânzit cu mormintele eroilor. Unul din aceste locuri se află în nordul Basarabiei, în satul Horodiște.

În ciuda tuturor încercărilor regimului sovietic de a şterge de pe fața pământului cimitirul Eroilor Români căzuți pentru Libertatea Basarabiei, oamenii din sat nu au permis acest lucru, păstrând mormintele lor. Astăzi, însă, cimitirul se află într-o stare rea și are nevoie de o restaurare completă. Pentru a aduce un aport pentru păstrarea cimitirului, militanţii Mișcării Național – Creștine Noua Dreaptă au organizat, în data de 21 iulie, o curățire și restabilire a cimitirului, în măsura posibilităților.

Neamul nostru va fi viu și de neînvins atât timp, cât noi vom păstra legătura între trecut și prezent, pentru a transmite generațiilor care vin steagurile triumfale ale Românilor.

Biroul de Presă al Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă

Read more

Sâmbătă, 16 iulie, membrii şi simpatizanţii Noii Drepte dar şi foşti deţinuţi politici s-au întâlnit lângă monumentul ridicat în memoria luptătorilor din Rezistenţa Anticomunistă din Banat, de la Pădurea Verde din Timişoara, pentru a-i comemora pe eroii luptei anticomuniste care s-au sacrificat pentru credinţa creştină şi neamul românesc. A fost organizată o slujbă comemorativă şi au fost depuse coroane.

Ziua de 16 iulie este una de doliu în Banat deoarece în aceeaşi zi a anului 1949 cei cinci luptători anticomunişti din Grupul legionarului Spiru Blănaru au fost executaţi la Pădurea Verde, în frunte cu acesta.

Gestul lor, acela de a renunţa la confortul vieţii cotidiene şi la calea compromisului călduţ, în favoarea luptei aprige, cu arma în mână, împotriva bolşevismului şi ocupaţiei sovietice, constituie o lumină rămasă vie în sufletele tinerilor naţionalişti de astăzi. Astfel se poate spune că jertfa nu a fost zadarnică, seminţele luptei pentru dreptate încolţind în sufletele noilor generaţii şi cu siguanţă acestea vor prinde rădăcini puternice în România de mâine!

Pe de altă parte, nu putem să nu semnalăm nepăsarea autorităţilor faţă de sacrificiul unor oameni, care orice ar fi, rămân pe vecie repere istorice de dârzenie şi onoare. Nici un reprezentant al autorităţilor locale nu a fost prezent iar monumentul dedicat acestor eroi, ridicat la iniţiativa Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România Read more

La Pădurea Verde a fost sfinţit, în anul 2000, monumentul ridicat în memoria luptătorilor din Rezistenţa anticomunistă din Banat. În plus, întâmplările petrecute în perioada 1945-1989 au determinat Asociaţia foştilor deţinuţi politici din Timiş să aleagă ziua de 16 iulie ca zi a rezistenţei anticomuniste.

Iniţiativă a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (A.F.D.P.R.), filiala Timiş, monumentul a fost construit pentru a ne aduce aminte de trecutul poporului nostru din perioada 1945-1989 şi de cei sacrificaţi în acea perioadă. La ceremonie au participat preşedintele A.F.D.P.R. Timiş, regretatul Teofil Botlung, mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, preoţi, viceprimarul Timişoarei, Adrian Orza, membri ai asociaţiei şi rude ale celor ce au pierit în timpul puterii comuniste. Victimelor care au murit în acest loc le-au fost acordate, post-mortem, de către Consiliul Local al Municipiului Timişoara, câte un certificat cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului, înmânat rudelor acestora.

Monumentul, ridicat pe o colină, este reprezentat de o cruce, simbol al jertfei umane, iar la bază se află o placă comemorativă, inscripţionată cu textul: “Şi aici ca pretutindeni în ţară, în vremea pustiirii sovietice comuniste, au fost ucişi fii ai poporului român, luptători pentru apărarea fiinţei naţionale. Cinstiţi-le dăruirea şi jertfa, rodind-o în mâine”.

Acest monument de aducere aminte a vremurilor tragice ale poporului nostru a fost gândit nu doar pentru a-i cinsti pe cei care au fost ucişi sau martirizaţi, ci şi pentru a nu uita trecutul, încât el să nu se mai repete niciodată. Monumentul este un simbol al libertăţii noastre, dobândită prin vărsare de sânge, care ne obligă acum să nu mai minţim, să nu mai slujim unei puteri care este pusă nu în slujba poporului român, ci împotriva acestuia. Preşedintele de atunci al A.F.D.P.R. Timiş a motivat ridicarea acestui monument ca fiind “un însemn pe care îl transmitem, în forma cea mai modestă, către viitor, pentru a nu intra într-un nou mileniu al opresiunii cuvântului şi gândului” (“Atolire… Atolire… Atolire”, foaie editată de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din Timişoara, supliment al cotidianului “Timişoara”, 20 iulie 2000, p. 3). Read more

Una dintre cele mai importante sărbători populare din Ţara Moţilor a avut loc duminică, la Crucea Iancului din comuna clujeană Mărişel. Moţii de adună în fiecare an la hotarul dintre Mărişel şi Beliş pentru a-i comemora pe eroii căzuţi în Revoluţia de la 1848.

De altfel, în timpul revoluţiei, o armată de “amazoane” din Ţara Moţilor, condusă de Pelaghia Roşu din Mărişel, a apărat spatele armatei conduse de Avram Iancu de un atac prin surprindere al unei oştiri maghiare. De atunci, în conştiinţa localnicilor, Pelaghia Roşu a rămas drept un simbol al eroismului, asemănător cu figura Anei Ipătescu din Revoluţia de la 1848 din Bucureşti.

Un prilej de socializare

Dincolo de comemorarea istorică, pentru moţi, serbarea de la Crucea Iancului este şi un bun prilej de socializare. “Ei încheie înţelegeri pentru cositul care începe în aceste zile şi îşi târguiesc obiectele necesare în gospodărie ori îşi fac provizii cu alimentele aduse de la câmpie”, spune Viorel Pleşa, preşedintele Asociaţiei Pelaghia, care promovează turismul în Mărişel. Read more

Sursa: Napocanews

În anii 2000, primarul de atunci al Clujului, Gheorghe Funar, refuza in mod constant sa aplice prevederile legale din Ordonanta de Urgenta din 14 martie a.c. privind interzicerea organizatiilor extremiste, a simbolurilor, care erau votate de parlament ca şi criterii obligatorii în vederea intrării României în NATO şi UE.

Primarul Clujului, Gheorghe Funar, refuza in mod constant sa aplice prevederile legale din Ordonanta de Urgenta din 14 martie a.c. privind interzicerea organizatiilor extremiste, a simbolurilor fasciste si a cultului celor care se fac vinovati de crime impotriva umanitatii. Funar a instalat la vremea respectivă in Consiliul Local (CL) Cluj tabloul maresalului Ion Antonescu. Acesta era situat in partea dreapta, in spatele scaunului primarului. Precizam ca, la initiativa lui Funar, CL Cluj, intr-o sedinta din legislatura precedenta, a votat un proiect al primarului prin care cea mai mare artera din cartierul Manastur, unde locuiesc peste 100.000 de oameni, printre care si familia Funar, a primit numele maresalului Ion Antonescu. Primarul Clujului il considera pe Antonescu un “martir al neamului” si unul din eroii Romaniei in al doilea razboi mondial si a exclus, in repetate randuri, posibilitatea de a aplica legislatia in vigoare. Read more

În data de 6 iulie, Filialele Mișcării Național-Creștine Noua Dreapta și a Partidului Național Român din oraşul Hâncești au organizat o manifestare comemorativă în memoria celui de-al II-lea val de deportări din 1949. La acest eveniment au participat peste o sută de oameni, majoritatea lor fiind foști deportați dar și generația tânără pentru care suferințile neamului nu sunt doar o altă pagină din istorie. Deasemenea, au fost alături, de cei care au suferit de pe urmă ocupării forțate a Basarabiei de către barbarii comuniști, o delegație din cadrul Mișcării din municipiul Chișinău în frunte cu liderul organizației Sergiu Lașcu și Șefa organizației de Femei (Cetățui) Stella Popa.

Acțiune a fost deschisă cu un marș comemorativ după care a urmat un parastas pentru sufletele tuturor victimelor regimului comunist. Apoi a urmat un minut de reculegere și discursurile liderilor de organizații precum și a victimelor ocupației sovietice care au reamintit calvarul trait de ei.

Biroul de Presă al Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă

Read more

Mii de oameni, printre care şi membrii ai Mişcării Naţional-Creştine Noua Dreaptă,  s-au adunat în 12 iunie, în scuarul Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău pentru a cinsti memoria celor ce au fost deportaţi de către regimul barbar de ocupaţie sovietică în Siberia şi Kazahstan. În această zi, cu 70 de ani în urmă, călăii comunişti au efectuat prima operaţiune de deportare a zeci de mii de oameni din Basarabia şi Bucovina de Nord. Nici geniraţiile ce au trecut prin calvarul deportărilor, nici generaţia tânără nu poate uita aceste crime contra umanităţii. Iar astăzi, când fiara roşie încă mai ridică capul şi face încercări de a călca cu picioarele sale de porci tot ce este sfânt şi încearcă să şteargă din minţile oamenilor crimile comunismului, noi, tineri şi bătrâni, ţărani şi orăşeni, femei şi bărbaţi, avem menirea de a lupta şi a înfrânge ciuma roşie, ca să dispară pentru totdeauna orice urmă a acestei fiare.

După manifestaţia din scuarul Teatrului de Operă şi Balet, unde au luat cuvântul foştii deportaţi, dar şi prim-ministrul Vlad Filat, Mihai Ghimpu şi Primarul General al mun. Chişinău Dorin Chirtoacă, toţi cei adunaţi au mers într-un marş al tăcerii şi durerii spre gara feroviară, de unde au fost trimise spre Siberia primele vagoane pentru vite pline de oameni… Read more

Iancu Jianu a trăit 55 de ani, timp în care a avut o viaţă plină de aventuri. A fost condamnat la ocnă, de unde a evadat, la moarte, de care a scăpat printr-o căsătorie conform unor reguli din acele vremuri, şi-a pierdut şi şi-a regăsit averea şi moşiile. A jefuit boierii din ţară, dar şi poştalionul domnitorului Caragea. Cu toate astea, într-un mod aproape incredibil, Iancu a murit de moarte bună.

Iancu Jianu s-a născut în anul 1787 la Caracal, fiind fiul lui Costache Jianu, boier stăpân al mai multor moşii din Ţara Românească, conform site-ului EnciclopediaRomâniei.ro.

Datele istorice arată că a avut mai multe surori şi fraţi, numele acestora din urmă fiind Mihai, Amza şi Dumitrache. Iancu a învăţat carte, ca şi fraţii săi, la Biserica Domnească din localitatea natală.

De la tatăl său a moştenit trei moşii: Fălcoi, Zvorsca şi Racoviţa Romanaţului. Fraţii şi surorile sale au moştenit alte moşii şi bunuri ale părinţilor, având cu toţii o stare materială bună.

“În anul 1810, din cauze rămase neelucidate, Iancu Jianu îl ucide pe arendaşul moşiei Brâncoveni. Din acest moment şi până în anul 1817, Jianu va haiduci în Muntenia cu ajutorul cetei sale de haiduci”, se arată în EnciclopediaRomâniei.ro.

În anul 1812, Iancu Jianu şi oamenii lui sunt prinşi de autorităţi şi întemniţaţi la Caracal. De aici au fost duşi la Craiova, apoi la Bucureşti, pentru a fi judecaţi de divanul boierilor. Au fost condamnaţi la şase luni de închisoare la ocna de la Telega. Faima lui Jianu a explodat după ce acesta a evadat din ocnă şi a continuat să jefuiască boierii din ţară. Şi asta nu a fost tot, una dintre cele mai îndrăzneţe şi bogate lovituri a dat-o în anul 1815, când a atacat şi a jefuit poştalionul domnitorului, luând din acesta o mare sumă de bani.

Acest jaf l-a determinat pe domnitorul Caragea să îşi îndrepte mânia spre fraţii lui Jianu, pe care i-a obligat să plătească pagubele făcute de Iancu în timpul jafurilor, inclusiv paguba făcută prin furtul banilor din poştalionul domnesc. În anii 1813-1814 Jianu a haiducit în judeţul Gorj, prădând boieri, preoţi şi slujbaşi ai domnitorului, români şi greci, fără deosebire.

În anul 1814 Jianu este din nou prins de autorităţi şi dus la Bucureşti, în faţa lui vodă, care însă îl iartă după ce a sechestrat averea lui Iancu şi după ce fratele acestuia, Amza, a plătit o sumă de bani care să acopere pagubele făcute de haiduc. I s-au restituit de către vodă şi moşiile sechestrate, cu condiţia ca Jianu să plătească pagubele făcute în anii de haiducie şi pentru care păgubiţii deschiseseră o serie de procese împotriva fostului boier, mai scrie EnciclopediaRomâniei.ro.

Read more