Blog Noua Dreaptă

La inceputul lunii februarie a acestui an, jurnalista moldoveana Stela Popa si-a lansat la Bucuresti, la Editura Tritonic, volumul de debut, “100 de zile”, un roman a carui actiune se petrece in timpul tensiunilor politice de la Chisinau din primavara lui 2009.

Stela Popa este unul dintre reprezentanţii de vârf ai tinerei generaţii de jurnalişti de peste Prut, lucrand ca reporter şi prezentator TV, corespondent al unor televiziuni din România.

Prima parte a romanului 100 de zile o aduce in prim-plan pe Roberta Ciugureanu, o tânără din Transnistria, care vine la Chişinău împreună cu sora sa geamănă pentru a-şi realiza visele. Roberta absolvă facultatea de Jurnalism şi intră în lumea tumultoasă a presei. Roberta provine dintr-o familie de intelectuali de la ţară, chiar din satul de baştină al fostului preşedinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin – comuna Corjova. Ion Read more

Ce poate fi mai intrigant, inspaimantator si provocator decat o incursiune prin negura straveche a credintelor arhaice româneşti, printre siluetele stravezii si reci ale strigoilor si moroilor, probabil cele mai temute entitati din mitologia noastra? In acest articol, va invitam sa facem impreuna o intoarcere spre zonele crepusculare ale universului magico-religios din satul traditional romanesc. Dincolo de superstitii si irationalul fioros care invaluie controversatul subiect al strigoilor, trebuie sa va pregatiti de surprize de proportii. Cazuistica mortilor vii lasa larg deschise portile mitice prin care cutumele si riturile stramosilor prind viata intr-un mod cu totul si cu totul neasteptat. Bine ati venit in lumea duhurilor rele!

Strigoiul nu-i frate cu moroiul…

…dupa cum ati fi tentati sa credeti la prima vedere; cele doua denumiri trimitand, de fapt, la entitati malefice diferite. Si daca strigoiul nu-i e frate moroiului, moroiul, in schimb, pare mai apropiat statutului de odrasla, de copil al strigoiului, fara a-i fi urmas direct al acestuia. Iar cum “copii” trebuie lasati din politete inainte, voi insista putin asupra diferentelor dintre cele doua tipuri de duhuri malefice far’de odihna. Read more

A fost odata un taran sarac si cinstit, roman. (El putea fi deopotriva bulgar, bosniac, albanez, croat, slovac, sârb sau ucrainian, importante fiind – in acest caz – saracia si cinstea. De altfel, in variante, legenda circulă si in folclorul nou al amintitelor popoare).

In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua ţări, s-ar fi aflat o baroneasa înstărita, cu darnicie fara seaman, care s-ar fi numit Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia.

Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa şada şi, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus păsul:

“Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig.Doar atât iti cer”.

Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit: Read more

În satul Jâtcoviţa, comuna Golumbăţ, a avut loc  a patra ediţie a festivalului românesc “Joc românesc”. La început a fost slujit parastasul soldaţilor din acest sat, pieriţi în războaie pentru libertate.

Parastasul a fost slujit de către Părintele Boian Aleksandrovici, protopop al Daciei Ripensis, Părintele Blaj Mihai Octavian din Covasânţ (România) şi Părintele protosinghel Ştefan Lupşici din Banatul Sârbesc. În continuare Părintele protopop Boian a ţinut un cuvânt de învăţătură după ce a avut loc programul cultural folcloric la care au participat măi multe grupuri româneşti, din Serbia, România şi Bulgaria. Pe lângă câteva sute de români din zonă la aceasta manifestaţie au fost prezenţi şi lideri ai românilor din Serbia precum şi reprezentanţii Ambasadei României din Belgrad.

Sursa: Timoc Press

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a găzduit conferinţa “Worrying about Europe’s historic nations” susţinută de Paul Gottfried. Gottfried este profesor universitar doctor la Departamentul de Ştiinţe Politice, Elisabethtown College, Statele Unite şi cel mai cunoscut critic american al neoconservatorismului, multiculturalismului şi elitelor manageriale ale statului. Este autor a numeroase cărţi, articole şi studii despre istoria intelectualităţii, paleoconservatorism, istoriografie veche şi teorie politică, publicate în mai multe limbi.

Descendent al unei familii evreieşti de cultură germană din Budapesta, educat la Yale şi la Yeshiva University, Paul Gottfried e un reputat istoric al mişcării conservatoare, bucurându-se de-a lungul vieţii de prietenia lui Richard Nixon, Pat Buchanan, John Lukacs, Christopher Lasch şi Murray Rothbard. Beneficiar al unei burse Guggenheim, profesorul Gottfried a publicat zece cărţi şi sute de articole, în reviste de specialitate şi în presă americană şi din Europa. Prof. Paul Gottfried este autorul lucrării “Mişcarea conservatoare”, apărută în toamna anului trecut la Editura Logos, în traducerea lui Dragoş Moldoveanu şi sub îngrijirea lui Mircea Platon.

Pe lângă multe alte observaţii şi întrebări esenţiale şi urgente, Paul Gottfried ne aminteşte că nu trebuie să-i permitem perspectivei economice să devină dominantă. Spre deosebire însă de alţi pretinşi conservatori, care ne spun, aşa cum o face Roger Scruton de pildă, că “bunurile spirituale sunt corupte sau distruse de încercarea de a le cumpăra, iar dacă ele au un preţ, acesta este măsurat de jertfă şi abnegaţie, pe Gottfried îl putem lua în serios. Nu pentru că ar spune mai bine aceleaşi lucruri, ci pentru că, spre deosebire de un Scruton, Gottfried nu a participat la parcelarea şi brandificarea nici unei culturi (Scruton, după cum se ştie, este membru al Consiliului Academic al Institutului de Studii Populare, sprijinind, din această poziţie, proiectul neoconservator/neoliberal de purificare identitară a românilor”, arată Gheorghe Fedorovici pe blog-ul personal. Read more

In timpul Saptamanii Luminate, Administratia Patriarhala se gandea la binele parohiilor si manastirilor, care sufera din cauza problemelor financiare. Luni se dadea ucazul prin care se purcede la scoaterea revistelor Lumea Credintei si Lumea Monahilor din pangarele bisericilor, vinovate de aceasta situatie grava. Deci nu ziarul Lumina, un ziar indigest dar care este bagat cu forta pe gatul parohiilor si manastirilor din Romania este cauza, ci doua reviste care se se sustin singure, doua initiative ale laicatului crestin-ortodox.Unanim recunoscute ca fiind extrem de obiective – considerate prea precaute chiar in opinia unor credinciosi mai combativi, ca sa ma exprim eufemistic – revistele mentionate nu fac decat sa informeze si, acolo unde pot, sa zideasca sufletele celor ce le citesc.

Nu birurile directe sau indirecte, de care se plang preotii de parohii fara sa fie auziti decat de bunul Dumnezeu, dintre care unele merg la sustinerea trustului Basilica, ci initiativele private cu pricina sunt cauza “poblemelor de ordin financiar” din parohii si implicit din B.O.R. Cum pot doua reviste unde au fost publicati cei mai mari duhovnici ai acestei tari, ganditori crestini sau simpli credinciosi, unde au fost povestite minuni si s-au combatut erezii bigote sau zelotiste, care ne prezinta inclusiv starea ortodoxiei in lume – chestiuni pe care media secularizata le desfide sau le ocoleste daca nu au doza de senzationalism si/sau de potential scandal – reviste care, dupa vanzarea din pangare, lasa un procent semnificativ din pret acelor parohii sau manastiri, deci care contribuie, subliniez, contribuie, adauga la banul parohiei si a manastirii, si nu iau, cum pot acestea sa creeze probleme financiare? Sa fie un mister sau cel mai pur cinism cu putinta? Despre binecuvantarea Patriarhiei nu cred ca are rost sa mai vorbim. Sub patriarhatul vesnicului de pomenire P.F. Teoctist, atatia ani de zile, revistele au fost prezente la pangare. Deci au avut girul si binecuvantarea Patriarhiei. De ce nu o mai au acum? Au fost publicate articole care sa fi lezat ortodoxia? Daca da, atunci sa fie aratate. Daca nu, atunci inseamna ca este doar un pretext, tot atat de relevant ca si problema financiara a parohiilor. Read more

Sursa: Napocanews

Blestemul preotului şi scuipatul poetului

În rîpa unde l-am căutat pe Teodor Şuşman, am primit din prima zi o vizită: preotul Teodor Boc, vărul primar al premierului Emil Boc. Încă din drumul spre Răchiţele, m-a ţinut o jumătate de oră la telefon, încercînd să îmi explice că fac o mare greşeală, că fac dintr-un bandit un erou. I-am spus că îmi fac datoria faţă de urmaşii mortului, care m-au solicitat să le redau osemintele bunicului lor. Nu s-a sfiit să-mi spună că aprinde lumînări în altar şi ne blestemă pe toţi, pentru că ne umplem mîinile cu sînge.

Ajunşi la Răchiţele, am bătut la multe porţi închise. Ne-au trebuit două ore ca să facem rost de un hîrleţ: popa Boc fusese din casă în casă şi i-a ameninţat cu afurisenia pe toţi cei care vor încerca să ne ajute. Totuşi, slavă Domnului, nu toţi s-au speriat. Aşa că, după două zile, am găsit totuşi în acea rîpă, la rădăcina unui butuc de paltin bătrîn, osemintele lui Şuşman. De îndată ce oasele au ieşit la iveală, a apărut în rîpă un individ pletos şi cu părul răvăşit, vociferînd, blestemîndu-ne şi el. S-a apropiat de groapă şi a scuipat peste mort. Îl cheamă Teofil Răchiţeanu şi este poet, membru al Uniunii Scriitorilor, „om al satului”. Read more

În satul romanesc Jâtcovita comuna Golumbat, din Timoc, a avut loc ieri 10 iulie a patra editie festivalului românesc “Joc românesc”, transmite Romanian Global News. Manifestarea ain ceput cu slujirea parastasului soldatilor din acest sat pieriti în razboaie pentru libertate. Parastasul a fost slujit de câtre Parintele Boian Aleksandrovici protopop al Daciei Ripensis, Parintele Blaj Mihai Octavian din Covasânt (România) si Parintele protosinghel Stefan Lupsici din Banat.În continuare Parintele protopop Boian a tinut un cuvânt de învatatura dupa ce a început programul cultural folcloric la care au participat mai multe grupuri românesti, din Serbia, România si Bulgaria. Pe lânga câteva sute de români din zona la aceasta manifestatie a fost prezenti si lideri românilor din Serbia precum si reprezentanti Ambasadei României din Belgrad.

Sursa: Romanian Global News

Cati dintre noi isi mai aduc aminte faimoasele tururi ale Romaniei facute cu masina inainte de 1989? Este adevarat ca regimul politic al vremii nu lasa loc altor alternative, dar aceasta optiune nu era deloc una plictistoare.

Omul sfinteste locul

Chiar daca avem impresia ca stim totul despre tara in care ne-am nascut, putem fi lesne contrazisi. Pamantul acesta isi are inca tainele lui, coltisoarele lui secrete care asteapta sa fie descoperite, fotografiate, explorate.

Una dintre cele mai cunoscute si populare destinatii culturale si turistice din Romania este Bucovina. De foarte mult timp, acest loc a inspirat adevarate pelerinaje culturale. Chiar daca anual aceste locuri primesc foarte multi vizitatori, manastirile nu au consimtit sa-si dezvaluie secretele nici macar in fata curiozitatii specialistilor. Unul dintre cel mai mare mistere ramane formula culorilor folosite in picturile peretilor manastirilor: rosul-brun al manastirii Moldovita, celebrul albastru de Voronet, verdele manastirii Arbore sau rosul-ocru al Humorului. Read more

Cea de a IV-a editie a tradiţionalei manifestării culturale internaţionale Festivalul de Folclor „Joc Romanesc” va avea loc pe data de 10 şi 11 iulie 2010, în localitatea Jitcovita (Žitkovica) din comuna (plasa) Golumbat (Golubac), Serbia de Răsărit, transmite Lucian Marina din Serbia, pentru Romanian Global News.

Organizatorii principali ai acestei prestigioase manifestări internaţionale, patronate de Consiliul Naţional al Românilor din Serbia, sunt Iniţiativa Culturală a Românilor din Serbia de Răsărit şi Societatea de Limba Română din Voivodina – Republica Serbia care, de aproape jumătate de secol desfăşoară o activitate rodnică acţionând ca o Academie de Ştiinţe a Românilor din Serbia, respectiv Comunitatea Locală Jitcoviţa cu inimoşii săi locuitori, – români care-şi păstrează cu sfinţenie tradiţiile.

Pe lângă programul propriu-zis al prestigioasei manifestări cu caracter internaţional, se organizează şi reuniuni sportive, gastronomice, etnologice, etnografice, cultural-ştiinţifice şi religioase. Read more

de Mircea Eliade

Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.

Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd. Read more

Am întâlnit la Alba-Iulia, la 1 Decembrie 2008, la festivităţile prilejuite de aniversarea a 90-a de la Marea Unire, pe Nicu Pluşchis, liderul actual al românilor din Kazahstan. Acolo, după vernisarea expoziţiei jubiliare „90 de imagini a 90 de urme româneşti din jurul României, la 90 de ani de la Marea Unire” şi după lansarea albumului „Românii din jurul României în imagini”, acesta mi-a reproşat că nu i-am vizitat şi pe ei, românii din Kazahstan, că poate adunam suficiente materiale pentru un compartiment despre viaţa românilor din această ţară asiatică. De la acea manifestare a trecut mai bine de un an şi jumătate, ca să pot onora, în sfârşit, invitaţia Societăţii culturale a românilor din Kazahstan „Dacia”, aflându-mă acolo în perioada dintre 26 mai şi 3 iunie curent. Din primele zile, m-am convins că majoritatea românilor cu care am contactat acolo nu şi-au pierdut nici firea, nici limba românească, nici chiar multe din obiceiurile deprinse de la părinţii lor… Totuşi, cu anii, dorul de Patria lor istorică a devenit mai puternic, pentru alinarea căruia nu există alt leac în lume decât revenirea acasă. Dacă nu pentru totdeauna, măcar atunci când nu mai poţi de dor… Nu întâmplător românii kazahi şi-au numit Ansamblul lor folcloric „Dorul”…

Pe 31 mai, de Ziua comemorării victimelor staliniste în Kazahstan, am depus cu toţii, în frunte cu ambasadorul României la Astana, Emil Rapcea, coroane de flori la Monumentul din Spassk (40 km de la Karaganda), ridicat în memoria prizonierilor români de război şi civili care au murit în detenţie în lagărele staliniste din centrul Kazahstanului între 1941 şi 1953. Acolo am reuşit să întâlnesc mai mulţi români de înaltă probă, precum este liderul lor Nicu Pluşchis, născut de un tată lituanian şi o mamă româncă, basarabeancă din neamul Muntenilor călărăşeni. Read more

O strada din zona centrala a orasului Buzau va purta numele marelui poet din Republica Moldova Grigore Vieru, potrivit unei decizii adoptate joi de consilierii locali din acest municipiu.

“Este o strada mica, dar bine pozitionata in partea centrala a orasului si care uneste doua artere cu semnificatie istorica, Bulevardul Unirii, denumire data in cinstea Unirii de la 1859, si Galeriile de Arta”, a declarat primarul Constantin Boscodeala. Read more

de Mihai Eminescu

Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.

Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să inainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.

Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.

E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.

Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare. Read more

Asociaţia pentru Memorie Identitară „Carpaţii” anunţă că situaţia casei prinţului Zizi Cantacuzino-Grănicerul, din str. Gutenberg nr. 3, a ajuns într-un punct de risc maxim. Ne rezervăm dreptul de a considera că principalii vinovaţi pentru această situaţie sunt Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi respectiv instituţiile teritoriale ale acestuia. Adică, exact cei care au obligaţia legală de a proteja şi conserva patrimoniul cultural naţional.

Concret, în dimineaţa de vineri 18 iunie 2010, au reînceput lucrările de demolare la casa Cantacuzino, după ce, în urmă cu cîteva săptămâni, distrugerea abuzivă a faţadelor imobilului a generat un scandal mediatic, precum şi implicarea societăţii civile. Read more

“El s-ar spaimanta vazand cum a fost sa se realizeze pe pamantul nostru libertate si lumina”, scria Mihai Eminescu despre Balcescu in “Timpul”, pe 24 noiembrie 1877. Dar el? El ce ar fi trebuit sa faca vazand “parlamente de papusi neroade”, fiind si el “sarac si parasit”? Incercand sa raspunda la aceasta intrebare tot mai multi cercetatori vorbesc de sacrificiul lui Eminescu, nu de moartea lui. Dar cine l-a sacrificat? Invidiosii? Cei care nu mai puteau accepta ca publicistul Eminescu sa formeze cu geniul sau opinia publica din Romania? Theodor Codreanu spune: Eminescu a fost sacrificat anume de acestea. Nicolae Georgescu spune: Noi ni l-am sacrificat pe Eminescu. In lumina noilor date se poate da si alta ipoteza: Eminescu s-a sacrificat pe sine insusi.

Acum, la trecerea atitor ani devine tot mai evident ca pasiunea pentru poezie s-a consumat in cazul Eminescu pe la 27 de ani. Incet-incet se afirma Eminescu publicistul ?i la 33 de ani (1883) el era cu siguranta unul din cei mai mari publicisti ai lumii (sic!). Tocmai atunci tirajul gazetelor crestea rapid, iar publicistii deveneau in intreaga lume nu numai oamenii care informau, ci si acei care formau opinia publica si influentau nemijlocit rezultatul alegerilor multipartide, adica, in fond, imparteau fotoliile din varfurile piramidelorpolitice, sociale, economice. La 1883 creste vertiginos si in Romania atat tirajul ziarelor, cat si influenta lor asupa electoratului. Nu e locul aici sa aratam ce, cit, cum si cu ce scop a scris Eminescu in presa vremii. Dar, cu siguranta, de la un timp el incepuse sa incurce in modul cel mai serios celor care trageau pe atunci sforile politicii nu numai la Bucuresti, dar si in citeva capitale importante ale Europei, cum ar fi Sanct-Petersburgul, Viena, Berlinul, Parisul. Interesul geo-politic sau geo-economic al acelor capitale, promovat si de politicieni, si de serviciile secrete, si de oamenii de afaceri erau atacate cu subtilitate, cu batae lunga in sufletul omenesc, si de catre romanul Mihai Eminescu (”Mizeria vietii noastre publice” este chiar mai actuala azi ca la data scrierii). Personalitatea lui urieseasca nu putea fi influentata, scrisul lui de geniu nu putea fi redactat sau cenzurat. Eminescu nu putea scrie, ca multi alti contemporani, la comanda. Fraza lui nu continea numai informatie la zi sau atac la partid si persoana, ci mai era construita in mod adanc, filosofico-poetic (”vezi macar in “Icoane vechi si icoane noua” formidabilul inceput la partea a III-a ? “Precum viata consista din miscare, asa si adevarul social, oglinda realitatii, este de-a pururea in miscare. Ceea ce azi e adevarat, maine e indoelnic, si pe roata acestei lumi nu suie si coboara numai sortile omenesti, ci si ideile”) . Ea rezona cu zona subtila a sufletului si provoca schimbari in structura mentalului colectiv pe care nu le putea provoca nici un politician al vremii. Si nici un alt ziarist sau scriitor roman de atunci. Fiind in unda cu problemele de moment ale oamenilor scrisul publicistic al lui Eminescu modela tocmai de aceea starile cele mai profunde ale oamenilor. Si ramane, dupa opinia noastra, cel mai important manual al ziaristului roman. Read more

81. Eu am afirmat odată într-un salon, că Platon este miscarea spiritului înlăuntru eternitătii. Cînd gîndim, toti sîntem platonicieni. Dacă eu încerc să gîndesc universul, trebuie să mut Biblia în universul înghetat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fata esentelor.

82. Fată de măretia lui Hristos, Platon e un personaj măruntel si cuviincios. Pe Platon poti să-l scuturi si constati că arhetipurile lui sînt filozofice, dar dacă muti arhetipurile acstea în în religia lui Hristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru că la el divinitatea e un simplu ”demiurg”, ceea ce în greceste înseamnă ”meserias”.

83. Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.

84. La întrebările fundamentale ”de ce?” si ”în ce scop?” aporetica rurală românească răspunde: ”d-aia”. A venit odată un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge si asa! Trebuie să scăpăm de acest ”mege si asa”; că ”merge si asa” înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricînd si nu orice.

85. La puscărie am demonstrat vreme de două ore că istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor e egală cu zero. Că doar voievozii nu s-au bătut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

86. Cum văd participarea românilor de acum la mîntuirea lor? – Simplu. Ducîndu-se la biserică. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta să nu-i lase cu gura căscată si tot ce spune un popă de la Cucuietii din Deal să considere adevăr ritualic.
Read more

41. În fata lui Dumnezeu nu există genii, Dumezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni.

42. Dumnezeu a făcut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însărcinat să cunoască lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. – Originea primordială a capacitătii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logică; originea mistică a gîndirii logice.

43. Aparitia unui mare gînditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdărit si se spală. Gîndirea este o ‘’spălare” a creierului. Asta mă face cîteodată să cred că gîndirea nu e din creier si că acest creier e numai un sediu… De ce gîndirea nu e produsă de creier, care e numai un sediu? Fiindcă n-o produc toate creierele. Dacă inteligenta ar fi produsul creierului, atunci între Goethe si nea Ghită n-ar mai fi nici o diferentă.

44. Am auzit odată un profesor de la Politehnică; am avut impresia că asist la un balet de ursi. Dacă într-un salon, într-un colt, unul fumează si tace, ăla e inginer… Inginerul e practic, savantul nu e practic. Cînd i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, că s-a mai găsit o aplicatie, el a spus: care e, mă? Uite care… – Ca să vezi, nici nu m-am gîndit!

45. Inteligenta, oricît de mare nu e suficientă pentru a te curăta de prejudecăti. Cu cît inteligenta e mai mare, cu atît prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat s-o justifici. Read more

1. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

2. Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.

3. Acum, mai la bătrînete, pot să spun că fără Dumnezeu si fără nemurire nu există adevăr.

4. O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor.

5. Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteste mort, iar celălalt e viu si între un viu si un mort nu există nici o legătură. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.

7. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba. Read more

Sursa: Napocanews

Uniunea Vatra Românească Cluj a organizat ieri o conferinţă cu tema: “Recrudescenţa revizionismului ungar”, eveniment în cadrul căruia a conferenţiat prof.dr. Dan Brudaşcu.

Dacă în 1920 existau existau în Ungaria circa 65.000 de români nemaghiarizati doar în zona de graniţă cu România, în 2001 s-au declarat romani 10.800 de persoane pe întreg teritoriul Ungariei, asta datorită unei politici diabolice de desnaţionalizare care se manifesta şi din interiorul ţării noastre.

Potrivit d-lui Brudaşcu, inclusiv liceul românesc “Nicolae Bălcescu” din Ghiula (Ungaria) este românesc doar cu numele deoarece se preda româna în regim de limbă străină, cu trei ore de predare pe săptămână. Dacă nu se intervine pentru sprijinirea românilor în Ungaria, nu va mai exista picior de român în Ungaria. Toate acestea se întâmplă în timp ce în România tocmai s-a aprobat predarea geografiei şi istoriei naţionale în limba maghiară. “Istoria şi geografia noastră se studiază în limba maghiară; în nicio ţară din lume nu se întamplă aşa. În Ungaria până şi limba Română se studiază în ungureşte”, a declarat acesta. Read more

Pentru a rezista vremurilor vitrege, Basarabia are nevoie de hrana: de hrana spirituala si intelectuala.Orice litera latina, orice cuvânt românesc este primit asemenea unui dar ceresc pe malul stâng al Prutului, orice carte româneasca este o binecuvântare pentru generatiile de mâine.

Daca nu esti indiferent fata de fratii tai de peste Prut, daca îti mai pasa de viitorul Tarii, doneaza O CARTE PENTRU BASARABIA! Reprezentantii locali ai Noii Drepte pot fi contactati aici.

Fie o carte de povesti, un abecedar, o carte de literatura clasica, un manual de istorie sau o carte crestina in limba romana, o carte pentru Basarabia azi, este o investitie sigura într-o Românie de mâine, mare si puternica!

Basarabia crede în tine!

Evreii speră în reabilitarea lui Friedrich Nietzsche, autorul Anticristului, pe care îl consideră un „mare gînditor”. Reabilitarea s-ar datora scandalului iscat de ecologişti şi oameni de cultură pe motivul declanşării lucrărilor de extragere a zăcămintelor de cărbune descoperite recent în zona aflării mormîntului controversatului gînditor.

Autorul articolului de pe www.jewish.ru afirmă că Nietzsche este un mare nedreptăţit şi că faima de părinte al nazismului i-a fost fabricată pe nedrept de interpreţii eronaţi ai operei sale. Principalul vinovat de reputaţia proastă a lui Nietzsche este declarată sora acestuia, Elisabeth, adeptă înflăcărată a fascismului, care a pus lucrările fratelui său la îndemîna conducătorilor Reichului. Nietzsche însuşi o declară pe sora sa: „gîscă antisemită plină de ură”. Ruperea prieteniei cu Wagner este pusă şi ea pe seama vederilor antisemite ale compozitorului.

Articole semnate de autori evrei care încearcă reabilitarea istorică a lui Nietzsche împînzesc internetul. Cred că este suficient să spunem că pe aceeaşi linie se află şi Enciclopedia Evreiască, oferindu-i autorului Anticristului un spaţiu impresionant. Totuşi, toate sursele cercetate de noi folosesc în sprijinul lui Nietzsche acelaşi puţine citate care, pentru cineva care cunoaşte opera gînditorului, sînt irelevante.

Read more

Casa prinţului Cantacuzino din strada Gutenberg 3, fosta Casă Verde, a fost distrusă, în acest week-end, după ce Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a cerut prefectului Capitalei să sisteze lucrările de demolare a imobilului, aflat în procedură de clasare ca monument istoric, Poliţia declanşând o anchetă, relatează Mediafax.

Asociţia pentru memorie identitară “Carpaţii” a comunicat, luni, că atât în noaptea de vineri spre sâmbătă, cât şi duminică, indivizi au distrus cu baroasele şi alte unelte toate elementele decorative şi artistice de pe faţadele clădirii din strada Gutenberg numărul 3, fosta reşedinţă a prinţului Gheorghe Cantacuzinio-”Grănicerul”.

O echipă de “demolatori” a lucrat continuu, instalând schele şi distrugând elementele decorative ale faţadelor clădirii (frontonul din strada Gutenberg, feroneria de fontă forjată deosebit de valoroasă de la aceeaşi intrare, stucaturi, capitelurile coloanelor, ancadramentele ferestrelor etc). Mai mult, demolatorii au sustras valoroasele feronerii, uşile din fontă forjată şi balustradele scării de marmură din vestibul – fapte care agravează infracţiunea de distrugere, câtă vreme obiectele aparţineau unei clădiri protejate, arată sursa citată. Read more

Asupra unor populaţii din Carpaţii Nordici planează misterul originii lor. Ele se deosebesc prin fizionomie, prin trăsături sufleteşti, port, obiceiuri, tradiţii sau arhitectură de masa slavă în care vieţuiesc. Unii cercetători au emis păreri, mai mult sau mai puţin argumentate, cum că aceste populaţii ar fi urmaşe ale triburilor dacilor liberi. Dincolo de păreri, opinii sau ipoteze, un lucru este cert: o vastă zonă din Carpaţii Nordici şi-a rânduit existenţa în urmă cu 500 de ani conform dreptului valah având şi un episcop propriu.

Printre locuitorii Carpaţilor Nordici, astăzi pot fi remarcate cinci grupuri principale de populaţii diferite de cea slavă: huţulii, boikii, lemkii, goralii şi rusinii. Ei locuiesc, în principal, pe ramificaţiile Munţilor Beschizi, în zone care se întind pe teritoriile Ucrainei, Poloniei şi Slovaciei, precum şi în părţile muntoase din nordul ţării noastre. Numele acestor populaţii sunt de fapt porecle pe care şi le-au dat unii altora care, în timp, s-au transformat în supranume.

“Huţul” înseamnă “cel care se năpusteşte din munţi către locuitorii din vale”. Uneori, termenul avea sensul de “om care ucide”.

Ţinutul huţul începe din Bucovina noastră, cuprinde părţi din regiunea Cernăuţi, între localitatea Putila şi râul Ceremuş, ajunge apoi în Huţulşcina, din sudul regiunii Ivano Frankivsk, terminându-se la Dilove din Ucraina de astăzi. Read more

de Mircea Eliade

Apusenii se nasc în catolicism. Răsăritenii ajung la ortodoxie. E nevoie de o serie întreagă de experienţe sufleteşti pentru a căpăta acea stare de spirit care este ortodoxia. Conştiinţa, funcţionînd pe toate planurile şi cu toate ramificaţiile ,îşi găseşte firesc echilibrul în ortodoxie. Nu trebuie sa precipităm “convertirea”. Ea se va împlini, aşa cum înfloresc pomii – cînd sufletul se va fi îmbogăţit îndeajuns, suferind îndeajuns.

Ortodoxia e, pentru noi, Creştinismul autentic, care trebuie actualizat în proaspete şi calde fapte sufleteşti. Trebuie să fim creştini – pentru a găsi un sens vieţii, sens care să întreaca simpla umanitate, şi să cuprindă din acel suc al metafizicii, care singur ne orientează. Creştinismul ne luminează o axă centrală în Univers şi în noi înşine.

Acele conştiinţe care trăiesc efectiv o viaţă sufletească – nu pot îndepărta altfel sentimentul tragic al existenţei decît prin creştinism. În dreapta şi în stînga – nu e decît gol. Alunecăm în gol, şi sfîrşim roşi de disperare, chinuiţi de o problematică filosofică greşit pusă, sau oprindu-ne pe poziţii sceptice, sau evadînd într-un păgînism senzual care nu poate dărui nici încai uitarea. Read more