Blog Noua Dreaptă

Dragi Camarazi,

Ne aflam in unul din cele mai sacre locuri ale romanismului: Padurea Tancabesti, locul in care in urma cu 72 de ani a fost asasinat Capitanul, Corneliu Zelea Codreanu, impreuna cu Nicadorii si Decemvirii.

Nu am sa va vorbesc despre istoria acestui trist eveniment, caci o cunoastem cu totii. Nici despre cine a fost Capitanul, caci cunoastem si acest lucru. In schimb, trebuie sa ne punem intrebarea: Cum ne raportam noi la invataturile Capitanului ? Doar urmand cea ce ne-a lasat el vom birui in lupta noastra si vom construi o Romanie Nationalista !

Ce trebuie sa facem? In primul rand sa avem credinta nelimitata ca vom invinge. Credinta o putem obtine doar prin rugaciune si prin lupta, prin efort si sacrificiu, prin unitate si camaraderie. Mai presus de toate trebuie sa il avem pe Dumnezeu in sufletele noastre si sa-i cerem ajutorul. Dusmanii nostrii sunt mai puternici decat noi, mai multi, si dispun de resurse mai multe. Insa credinta in Dumnezeu si dragostea fata de neam e tot de ce avem nevoie pentru a obtine victoria. Pana la urma asta e tot ce conteaza, nu banii sau alte resurse.

In al doilea rand, sa nu uitam ca ce a spus Corneliu Zelea Codreanu nu tine de trecut, prezent sau viitor, ci sunt niste lucruri eterne, care mereu vor fi valabile. Faptul ca traim alte timpuri sa nu ne fie o scuza pentru a nu deveni niste oameni noi, niste oameni mai buni, cu principii nationaliste si crestine solide. Read more

Dragi camarazi,

Urmasi ai legionarilor lui Corneliu Zelea Codreanu. Ma bucur nespus de mult ca am raspuns prezent chemarii camarazilor din Bucuresti ce an de an organizeaza acest mars comemorativ, ca un semn al neuitarii si respectului nostru fata de trecut. Ca in fiecare an suntem din ce in ce mai multi cei prezenti la aceasta comemorare. Este un lucru imbucurator ca astazi poti vedea oameni din diferite colturi ale tarii stransi uniti aici in acest loc sacru.

Multi dintre voi ma cunoasteti si stiti ca vin din judetul in care Legiunea a participat pentru prima data la alegerile parlamentare partiale din aprilie 1931, sub numele de “Gruparea Corneliu Zelea Codreanu”. Alegeri castigate prin votul marii majoritati ai locuitorilor judetului Neamt, astfel Corneliu Zelea Codreanu ajungand deputat in Parlamentul Romaniei. Citez dintr-un discurs tinut de catre conducatorul legiunii in parlamentul tarii:

“Eu sunt cel mai tanar dintre d-voastra, si reprezint o miscare tinereasca. M-am ridicat aici prin propriile mele puteri, fara ajutorul si sprijinul nimanui. Cred ca actualii conducatori ai Romaniei Mari se vor obosi sa ma asculte si pe mine, ca unul ce sunt exponent al generatiei tinere, generatie sbuciumata, generatie despre care s-au vorbit atatea, generatie martirizata, as putea spune: rastignita. Cred ca este bine ca Onorata Camera sa aiba putina bunavointa a ne asculta si pe noi, deoarece socotesc ca este bine ca astazi conducatorii sa stie care este sbuciumul, care sunt parerile, care este orientarea politica a generatiei care, cu voia sau fara voia d-voastra, trebuie sa va urmeze maine pe aceste banci. Read more

Astăzi, la împlinirea a 72 de ani de la moartea celui mai mare naționalist al neamului românesc, Corneliu Zelea Codreanu, regăsim societatea noastră într-o profundă criză materială, dublată de o alta și mai gravă, criza morală. Din păcate, cei mai mulți dintre români au uitat de ceea ce înseamnă solidaritate, de ce înseamnă repect, patriotism și raportare la valori autentice. Într-o vreme când maneaua, nesimțirea și asimilarea unor principii total străine de tradiția românească, urmarea exemplului de luptă al înaintașului nostru ideologic și al liderului Mișcării Legionare este mai mult decât necesară.

A fost unul dintre puținii lideri politici români care a arătat prin exemplul personal că nimic nu se poate clădi fără sacrificii. A demonstrat, prin lupta sa de peste două decenii, că și românii pot fi uniți. A fost primul lider politic care a reușit să-i unească, în aceeași organizație, pe cei mai mari gânditori ai perioadei interbelice, fie că ne referim la Nae Ionescu, la Radu Gyr, la Eliade sau Cioran, la Țuțea sau Palade. Pe departe, numele enumerate mai sus sunt cele mai cunoscute în afara țării, fiind cei mai citiți filozofi și scriitori români în afara granițelor țării. Read more

Camarazi!!! Ne-am intalnit aici, langa Teiul lui Eminescu, pentru a serba cei 111 ani de la nasterea lui Corneliu Zelea Codreanu. Va intrebati probabil de ce il aniversam pe Corneliu Zelea Codreanu aici la bustul lui Mihai Eminescu? La intrebarea asta exista un raspuns logic, numai daca va ganditi cine conduce Romania din 1947, an cand, dupa abdicarea rusinoasa a Regelui Mihai, comunistii au pus mana pe putere. De peste 60 de ani Romania este condusa de catre comunisti si urmasii acestora. Urmasi care au preluat din mers mai vechile practici comuniste de musamalizare a adevarului celor intamplate in perioada interbelica. Acesti neocomunisti nu au venit calare pe tancurile sovietice in Romania asa cum procedasera parintii lor, ci calcand pe cadavrele celor peste 1.100 de tineri ucisi in evenimentele din decembrie 1989. Acesti neocommunisti nu urmaresc altceva decat uciderea sperantelor noastre.

Cea mai importanta lovitura data poporului roman inca din anii `50 a fost cea de falsificare a istoriei pe care bunicii nostri au construit-o. Stim cu totii ca atat Miscarea Legionara, cat si Corneliu Zelea Codreanu au fost in decursul anilor stigmatizati si blamati in fel si chip, inventandu-se carti de istorie mincinoase ce au avut ca efect spalarea creierelor romanilor. Carti care in timp si-au facut lucrarea diavoleasca, deturnand adevarul catre minciuna. Comunistii si urmasii acestora n-au niciun interes ca adevarul sa se afle si astfel, deocamdata, suntem nevoiti sa ne strangem aici la bustul lui Eminescu.

Pe Eminescu il consideram parintele spiritual al Capitanului si de ce nu, promotorul luptei nationale. Pentru ca, atat Mihai Eminescu cat si Corneliu Zelea Codreanu au luptat si au murit, culmea la aceeasi varsta, pentru cauza romanilor. Ei au avut un rol important in viata natiunii romane. Au aparut in peisajul romanesc cand era mai mare nevoie de ei si pot afirma, fara falsa modestie, ca acestia au fost trimisii lui Dumnezeu aici pe Pamantul Sfant al vechii Dacii. Iata de ce trebuie sa fim mandri ca suntem urmasii acestora si avem datoria de a continua munca celor doi mari corifei ai nationalismului romanesc. Sa vorbim cu oamenii de langa noi. Sa le aducem aminte ca sunt romani, ca sunt urmasii marilor nostri voievozi Mihai Viteazu si Stefan Cel Mare. Read more

Iata discursul pe care din pacate nu am apucat sa-l rostesc, din pricina ploii, la Bucuresti in data de 22 Mai 2010.

Dragi camarazi,

Ca intotdeauna de vreo cativa ani, iata-ne prezenti la manifestarile consacrate apararii valorilor crestine si a familiei traditionale. Stim cu totii ca Noua Dreapta, printre multele initiative civice, a luptat si va lupta pentru pastrarea si promovarea familiei traditionale romanesti, a familiei lasate de Dumnezeu pe acest Pamant. Nu am sa insist prea mult asupra faptului ca niste oameni bolnavi ce cred ca se afla la conducerea destinelor traitorilor de pe acest Pamant vor sa creeze viitoarea familie formata din persoane de acelasi sex, pentru ca stim cu totii ce urmaresc acestia. Stim ca vor sa construiasca viitorul planetei in care cuplurile barbat-barbat si femeie-femeie sa procreeze doar in eprubeta. Stim ca vor sa conceapa niste mici robotei care sa munceasca pentru ei. Daca aveti imaginatie…Priviti in viitor, inchipuiti-va o lume in care veti vedea doar familii formate din barbati ori femei. Face-ti un exercitiu de imaginatie si duceti-va in Romania de maine, priviti lumea viitorului, priviti populatia tarii noastre ce are radacini crestine, aflata undeva in viitor. Ce vedeti? Pe strazi circula cupluri de barbat-barbat si cupluri de femeie-femeie. Read more

Ruina unui moment istoric

Bucureşti, secolul al XIX-lea

„Un culoar adânc, cu bolţi, conduce la scara de lemn, plasată pe partea stângă. La etaj, holul larg distribuie uşile de access pre camere şi apartamente. Aici se află apartamentul numărul 5, cu o cameră mare de 36mp, în care se spune că a avut loc istorica dezbatere din noaptea de 23-24 ianuarie 1859.” – Constantin Bacalbaşa

În Bucureştiul secolului al XIX-lea exista un loc unde lumea bună venea pentru a lua masa sau pentru un schimb de idei la o cafea. Apartamentul cu numărul 5 era cel mai elegant şi cel mai spaţios. Acest loc, foarte atractiv pentru străini, era o oază de modernitate. Aici găseai, într-o atmosferă pariziană: politicieni, ziarişti şi oameni de cultură. Cam aşa arăta pe atunci Hotelul Concordia. Read more

Dragi camarazi, Astazi 20 Decembrie, ne aflam la 20 de ani de la Revolutia Romana din 1989 pentru a-i comemora pe cei 19 martiri ai Iasiului ucisi in diferite orase ale Romaniei. Acestia si-au sacrificat viata in acele zile tulburi pentru ca noi astazi sa fim liberi. Nu mai are rost sa insist asupra faptului ca in 1989 tarile din Europa se aflau intr-o schimbare de regim politic si ideologic. Dar in Romania, schimbarile acestea s-au facut mai greu din cauza unui regim tiranic condus de o dictatura rosie comunista. Marea intrebare dupa 20 de ani de asa zisa libertate este: De ce trebuia ca in Romania anului 1989 sa se verse sange? De aici se naste iar o intrebare: Sangele a peste 1.000 de oameni ne-a facut liberi? Oare suntem noi astazi dupa 20 de ani cu adevarat liberi? Sunt intrebari la care fiecare dintre noi, cei prezenti aici, avem cate un raspuns.

Dar sa ne reamintim cu totii ca in primul rand scanteia Revolutiei Romane a pornit de aici din Iasi, la 14 decembrie 1989. Inceputul Revolutiei la Iasi, inceput pentru care nici Moscova, nici Washingtonul, nici radioul, nici televiziunea nu erau pregatite; doar Institutiile Statului abilitate sa vegheze si care au ocupat Piata Unirii inainte ca revolutionarii sa se adune la parola clopotelor bisericilor. Si de aici primele arestari. Dar ce este mai interesant este ca, chiar la cateva luni de la revolutia televizata aceleasi institutii veghetoare le-au cerut in scris angajamente ca nu se vor afisa, ca nu vor iesi in fata. De ce oare, daca alti asa zis “revolutionari” se afisau cu ostentatie? Read more

Dragi camarazi, frati romani,

Anul 1940 reprezinta pentru romani cea mai neagra fila de istorie. In numai cateva luni am pierdut o treime din tara, dupa cedarea Bucovinei si a Basarabiei de Nord catre URSS (17 iunie), la 30 august pierdeam Ardealul prin odiosul Dictat de la Viena, ca numai dupa circa o saptamana, pe 7 septembrie, sa cedam si Cadrilaterul bulgarilor.

Dintre toate, cea mai intiparita in memoria romanilor va ramane cedarea Ardealului, ca urmare a crimelor faptuite de armata horthysta, sprijinita de o buna parte a etnicilor maghiari localnici. In doar 11 zile, criminalii unguri au ucis aproximativ 1.000 de romani. Masacrele au inceput in 7 septembrie, cand in localitatea bihoreana Mihai Bravu horthystii au ucis 22 de romani si au continuat pana pe 18 septembrie, cand 58 de romani au fost decapitati in centrul orasului Gheorgheni, judetul Harghita.

Insa cel mai afectat de teroarea horthysta a fost judetul Salaj, unde au fost masacrati 477 de romani. Cele mai lovite de soarta au fost localitatile Ip, cu 157 de martiri, si Traznea, cu 87. Singura vina a acestor oameni a fost ca s-au nascut romani. Voi cita in continuare pe singurul supravietuitor al masacrului de la Ip: Read more

Cuvântul “rom” nu are practic nicio legãturã cu tiganii. Ideologii lor pretind cã “rom” înseamnã, în limba lor, “om”. Dar “om” nu este un etnonim, un nume de etnie, deci nu existã nici o ratiune sã fie folosit. Decât una subversivã si diversionistã, de compromitere deliberatã a României, prin asocierea tiganilor cu românii, a substituirii lor si, în final, a creãrii impresiei cã românii sunt, de fapt, tigani.

De asemenea, cuvântul “tigan” nu are nimic peiorativ în el; notiunea, în sine, e nevinovatã. În schimb, comportamentul funciarmente criminogen al multor tigani si refuzul lor încãpãtânat de a-si schimba modul antisocial de viatã, sunt cele care le conferã caracteristica peiorativã. Asa cum le-am mai propus, pot sã-si zicã si frrancezi sau gerrmani (desigur cu doi de r ca sã nu se confunde cu popoarele respective!), sau în alt fel, denumirea – oricare ar fi ea – nu va schimba cu nimic atitudinea celorlalti fatã de ei, dacã nu se schimbã ei însisi, civilizându-se. În fond, de 19 ani tiganii îsi zic, cu impertinentã, romi/rromi. Au dobândit mai mult prestigiu, a avut vreun efect aproprierea acestei vocabulei în afarã de a-i irita pe români din cauza confuziei insinuate? Au fãcut vreun progres în integrarea lor în România sau în Italia, Franta, Spania, Anglia sau Germania? Nu! De peste tot, tiganii au fost repudiati la fel ca înainte, iar în ultimii ani, din Italia, cu si mai mare energie, si în mod întemeiat.

În plus – si acesta este nodul problemei, termenul rom este inacceptabil, atât în limba românã, cât si în circuitul international, deoarece prin asemãnarea sa cu etnonimul român genereazã în mod inevitabil confuzia cu numele de român si constituie un atentat la imaginea României în lume. Ne vedem deci nevoiti sã conchidem cã eforturile artificiale care se fac pentru instalarea cuvântului rom în mintea oamenilor este un gest anti-românesc, care trebuie înteles ca atare si combãtut cu toatã energia. Ne adresãm în acest scop cu prioritate mass mediei din Italia, cerând jurnalistilor de buna credintã sã înceteze a mai folosi cuvântul rom, atât de nepotrivit, introdus în limbajul presei si al administratiei italiene printr-o strategie anti-româneascã atât de strãvezie, pe care avem dreptul si datoria sã n-o mai tolerãm.

Fireste, nu le putem cere functionarilor din ambasadele noastre de la Roma, Londra, Paris sau Madrid sã contracareze aceste agresiuni axiologice, devenite notorii: ei sunt prea ocupati sã-si facã micile târguieli personale ca sã se mai ocupe de activitatea pentru care au fost trimisi acolo si pentru care îi plãtim. Read more

“Dragi camarazi,

În această zi îl comemoram pe înaltul nostru domn, Ştefan cel Mare şi Sfânt. Despre viaţă şi importanta marelui domnitor am putea vorbi zile întregi sau chiar săptămâni…însă vă prezint cea mai bună caracterizare a sa este făcută de istoricul Nicolae Iorga: “Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină şi mai curată icoană a sufletului său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite şi viteaz fără cruzime, straşnic în mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea şi de mai sus.”

Ştefan cel Mare şi Sfânt este conducatorul de stat desăvârşit, cel care are credinţă în Dumnezeu, cel care are iubire pentru neamul său până la jertfă şi cel care este demn în numele neamului său. Să nu uităm că Ştefan cel Mare a primit o rană de la o săgeată duşmană otrăvită în timp ce-şi apăra ţara, rană pe care a purtat-o toată viaţa şi din cauza căreia a şi murit. Credeţi că este simplu să porţi în trupul tău o rană care scoate puroi şi te doare tot timpul şi te face să şchiopătezi atunci când vrei să mergi drept? El a purtat-o cu demnitate, cu fruntea sus. Read more

Dragi prieteni, camarazi,

După cum bine ştim, comemoram astăzi 120 de ani de la asasinarea poetului national Mihai Eminescu. Acest eveniment nu putea să treacă neobservat de membrii organizaţiei Noua Dreapta care ca de fiecare dată răspunde “Prezent” când vine vorba de eroii poporului roman.

Deşi au trecut 120 de ani de la trecerea în nefiinţă a romanului absolut, destul de puţini ştiu astăzi adevărul despre moartea sa. Exista prin fel şi fel de cărţi diferite variante care prezintă cauzele morţii lui Eminescu, care sunt după părerea mea penibile cum ar fi faptul că ar fi avut sifilis, că ar fi avut probleme psihice sau că i-ar fi dat Titu Maiorescu cu o piatră în cap…. Să vă prezint în mare o altă fată decât cea pe care o ştim cu toţii despre Eminescu/

În România acelor vremuri ,Eminescu îşi asuma ca pe o profesiune de credinţă lupta pentru România, amendând atât liberalii cât şi conservatorii pentru politica de cedare în interesul marelui capital în chestiuni arzătoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos dar şi cu rigoare, scria cu o forţă devastatoare. Maiorescu notează – “Eminescu s-a făcut simţit de cum a intrat în redacţie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logică şi verba”. “Stăpân pe limba neaoşa” şi cu o “neobişnuită căldură sufletească”, Eminescu însufleţea dezbaterea publică şi totodată izbea necruţător “iresponsabilităţile factorilor politici, afacerismele, demagogia şi logoreea păturii superpuse”. Pe scurt, un ziarist de marca, o voce puternică, un spirit radical şi incomod. Mihai Eminescu avea o funcţie publică foarte importantă ca redactor-şef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator.

Read more