Blog Noua Dreaptă

Autor: E.C

În data de 5 martie, senatorul Dan Şova a facut urmatoarele afirmatii: “pe teritoriul României nici un evreu nu a avut de suferit si asta se datoreaza lui Antonescu”; “la Pogromul din Iasi au murit 24 de evrei”; “armata germana este responsabila pentru evenimentele din Iasi”, in cadrul emisiunii TV “Oameni şi oameni”, pe postul The Money Channel.
După o asemenea declaraţie, Dan Şova nu mai este purtătorul de cuvânt al PSD-ului şi va fi trmis la Washungton pentru a se documenta mai bine despre Holocaust. Victor Ponta, preşedintele PSD, a declarant următoarele: “A făcut o mare gafă. Am exprimat punctul de vedere al PSD, care este în totală contradicţie cu ceea ce a zis Dan Şova şi mi-am cerut scuze în numele PSD si el şi-a cerut scuze. Şi cred că trebuie să plătească pentru gafa pe care a făcut-o. L-am anunţat de azi că nu mai activează ca purtător de cuvânt al PSD până nu pleacă la Muzeul Holocaustului de la Washington, să vadă cu ochii lui ceea ce am văzut şi eu şi ce s-a întâmplat în România cu evreii care au fost omorâţi şi în România şi în Transnistria, şi mai departe. Şi după ce se întoarce sunt convins că putem întelege cu toţii că sunt evenimente istorice pe care trebuie să le cunoaştem şi să le recunoaştem. În rest, singura scuză pe care o are este că nu a avut nici un fel de intenţie, pur şi simplu a dat un răspuns stupid la o întrebare şi cred că deja plăteşte pentru asta”, a declarat Victor Ponta, potrivit Agerpres.
Reacţiile nu s-au lăsat mult aşteptate şi Români CRISS şi Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea AntiSemitismului în România au depus miercuri plângere penală împotriva senatorului Dan Sova, pentru afirmaţiile acestuia cu privire la Holocaust. În plângerea penală, depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se susţine că a fost incâlcat articolul 6 din OUG 31/2002 privind interzicerea negării Holocaustului, care se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi, potrivit HotNews. Read more

Autor: Alexandru Sudițoiu

De cele mai multe ori dragostea este înţeleasă cu totul greşit, ca o atracţie sexuală sau ceva de moment pentru profit, pentru plăcere, dar aceste teorii despre dragoste sunt complet eronate fiindcă atunci când un om vede într-o persoană doar sex sau bani aceea nu este dragoste, ci patimă, prin dorinţa de a avea scurte plăceri şi satisfacţii trupeşti şi ignorarea unor lucruri mult mai importante de care omul are nevoie pentru a se completa. Dragostea, în sensul adevărat al cuvântului, nu este nici dragostea siropoasă din telenovele, nici pofta nebună după sex din orgiile sexuale prezentate la televizor, ci sentimentul curat pe care un om îl are faţă de o persoană anume atunci când se gândeşte la persoana respectivă, când o ajută şi când este atras de caracterul acelei persoane.

Această concepţie eronată despre dragoste, reprezentativă pentru materialismul lumii moderne, o întâlnim foarte des dar totuşi nu se pot aduce argumente reale pentru a descrie aşa ceva drept dragoste sau pentru a promova aceste patimi ca pe nişte lucruri bune, din contră, ele duc doar la individualism, la urmărirea permanentă a unor interese personale deasupra oricărui alt lucru până când acel lucru nu-ţi mai este de folos, iar prin asta femeia, în cazul bărbatului, este transformată într-un obiect patetic, lucru pe care, bine-nţeles, îl acceptă de cele mai multe ori. Dragostea înseamnă şi capacitatea de jertfă pe care un om o poate face pentru cineva atunci când n-are nimic de câştigat, el personal, la fel cum este şi în cazul naţionalismului. Naţionalistul îşi iubeşte neamul şi stă pregătit să înfrunte orice furie pentru poporul său, pe când falsul ”patriot” ţine la neam doar în măsura în care are ce câştiga, la fel şi cu dragostea la un nivel individual.

Nu degeaba povestirile romantice cu cavaleri, atât de neobişnuite pentru tinerii de astăzi, prezintă dragostea sub o formă ideală prin intermediul cavalerului menit să sacrifice totul pentru persoana iubită, lucru dealtfel inspirat şi din Codul Cavalerismului prin care cavalerii medievali erau îndemnaţi să fie credincioşi, onorabili, neînfricaţi, dar şi devotaţi unei fete. În orice caz până şi aceste vechi poveşti oferă o formă mai realistă despre cea ce ar trebui să fie dragostea decât concepţia materialistă care a transformat un lucru atât de special în ceva… patetic. Read more

Autor: Gheorghe Haiduc

Anul acesta, în data de 17 martie, va fi pentru a patra oară când Noua Dreaptă va organiza Marșul Memorial Avram Iancu, eveniment devenit deja o tradiție locală în capitala Ardealului. Marșul în memoria Crăișorului Munților are nu doar un rol comemorativ, dar și scopul de a demonstra că suntem un popor demn iar spiritul românesc domnește în Transilvania.

După 1000 de ani de suferințe ale românilor ardeleni, vedem cum astăzi, când această provincie face parte din România, încă suntem batjocoriți. Declarații xenofobe la adresa românilor, acțiuni separatiste și iredentiste, steagul Ungariei și cârpa așa zisului ținut secuiesc fluturând pe instituțiile statului de pe care a fost dat jos tricolorul, comemorarea unor criminali de război care au ucis români, arderea drapelului României, agresarea fizică a unor români și multe altele sunt acțiuni șovine de care au dat dovadă extremiștii unguri. Toate acestea sunt tolerate de către politicienii români trădători. Read more

Autor: Alexandru Sudițoiu

Societatea antică, societatea medievală, orice societate a avut o serie de modele menite să lumineze drumul propriului neam şi al umanităţii. Astăzi nouă ne lipsesc exact acele modele care au păstrat făclia eroismului vie în războinicii care au apărat Europa timp de secole de atacurile venite fie din partea triburilor nomade ( mongoli, tătari, etc. ) , fie din partea islamului, de războinicii care şi-au apărat neamul până la ultima picătură de sânge. Din acest motiv umanitatea se află într-o continuă criză morală şi spirituală care a rezultat, în mod inevitabil, într-o criză economică menită să ne transforme şi mai mult în animale ( de parcă n-am ajuns deja ), în nişte sclavi care se cred liberi dar care slăvesc banul şi prin asta pe cei care au bani, care ajung să se omoare între ei pentru un leu.

La omul modern întâlnim laşitatea, hoţia, minciună ca  ”valori” şi norme de comportament, lucruri pe care strămoşii noştri le-ar fi detestat din toată inima. Acest lucru se datorează foarte mult faptului că copiii au crescut, atât în comunism cât şi acum, sub influenţa unor ”valori” cu totul opuse eroismului manifestat prin trei elemente care au fost în mod permanent atacate de către forţele oculte ale Noii Ordini Mondiale : Biserica, Cavalerismul şi entitatea spirituală a neamului manifestată prin gândirea naţionalistă. Un copil creşte având ca modele fie ţiganul din colţul blocului, fie politicianul mincinos şi profitor de la TV, fie piţipoanca şi cocalarul de discotecă, şi orice modele morale devin vise idealiste şi imposibile. Nici nu-i de mirare că bărbăţia lipseşte astăzi şi mulţi ”bărbaţi” au devenit aşa ”finuţi”. Read more

Autor: Radu Horotan 

Într-o  zi aşa frumoasa de primavară toţi medităm la ce e şi ce nu e. Da. E vorba de ţara noastră, despre România noastra şi numai a noastră, despre sentimentele noastre de ceea ce simţim noi ca români  ce suntem sau ne prefacem a fi. La televizor auzim to felul de replici unele mai acide decât celelalte despre tot felul de mârlanii scrâşnite de vocile vacilor din media şi nu numai. E vorba de meleagurile noastre frumoase care ne accepta aşa cum suntem. Oare de ce?

Uite de ce: Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Vezi plăcutele de la Tărtăria.

Şi cum te simţi tu ca român? Sau cum ar trebui sa te simţi?

Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ??Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.

Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de dacii liberi şi costoboci daci,  nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Read more

Autor: Alexandru Sudițoiu

Când ne gândim la Rusia ne vine în minte o imagine comună despre o patrie mamă a comunismului, a barbariei şi a dezonoarei. Această imagine este adânc înrădăcinată în viziunea poporului român atât datorită propagandei sovietice, cu care ne-am obişnuit, cât şi datorită conflictelor eterne pe care neamul nostru le-a avut cu Rusia şi expansionismului slavon în Europa, dar care era ceva comun pentru orice neam de puterea Rusiei, Prusiei, Angliei, etc. În orice caz această imagine lasă mereu în urmă o altă faţă a poporului rus, o faţă mai nobilă şi mai curată pe care n-ar trebui să o ignorăm şi alături de care, în limita intereselor naţionale, am putea lupta împotriva unor adversari comuni cum au făcut strămoşii noştri pentru a-şi căpăta independenţa de sub dominaţia otomană.

Această faţă ascunsă a poporului rus a început să se ridice şi, încetul cu încetul, să înlocuiască chipul demonic al Rusiei comuniste cu care ne-am obişnuit. Mulţi ruşi au orientări tot mai conservatoare, naţionaliste, chiar ultra-naţionaliste şi privesc în trecut la modele precum Baronul Roman von Ungern-Sternberg şi alţi eroi ai armatei albe din timpul războiului civil, cât şi Ţarul Nicolae al II-lea, care au luptat fără frică într-o glorioasă cruciadă împotriva comunismul, pentru o Rusie ţaristă, liberă şi mai ales Ortodoxă! Acesta este chipul adevărat al Rusiei şi începe să iasă din nou la suprafaţă, înlocuind rămăşiţele tenebroase ale comunismului ateo-masonic. Rusia a fost Ortodoxă şi comuniştii au ajuns la putere prin distrugerea celor care menţineau Rusia pe drumul ei rânduit de Dumnezeu, asta-i faţa reală a acesteui neam. Read more

Autor: Alexandru Sudițoiu

M-am tot gândit să scriu un articol legat de importanţa postului şi a rugăciunii în viaţa oricărui creştin, iar acum cu începutul Sfântului şi Marelui Post al Paştelui găsesc această ocazie pentru a scrie despre un lucru pe care mulţi dintre ”creştinii” noştri relativişti şi indiferenţi îl ignoră în viaţa lor de zi cu zi. Domnul nostru Iisus Hristos a vorbit despre post şi rugăciune ca cele mai puternice arme împotriva diavolului, adevăr perpetuat peste veacuri prin trăire şi vorbe atât de către sfinţii părinţi ai Bisericii Ortodoxe cât şi de către martirii neamului Românesc, din frunte cu soarele fenomenului naţional-creştin: Corneliu Zelea Codreanu. Dar mulţi dintre creştinii zilelor noastre preferă să trăiască o viaţă de confort bazată pe un relativism sec şi o credinţă căldicică, o greşeală care a distrus conceptul trăirii creştine, o trăire care înseamnă înainte de toate jertfă! Jertfă de sine, jertfă începută prin post şi rugăciune.

Fără post creştinul se lasă pradă ispitelor trupeşti cât şi celor sufleteşti, acesta devenind un sclav al materiei incapabil să-şi controleze poftele şi, în mod automat, incapabil să-şi asume crucea, incapabil să se jertfească pentru Hristos. Astfel, în ciuda confortului material, omul devine sclav al păcatului şi pierde singura arma capabilă să-l ducă spre Dumnezeu, să-l împlinească prin asemănarea cu Hristos Care a pătimit zile întregi pentru păcatele oamenilor. Ori dacă noi ca şi creştini nu suntem capabili să renunţăm la nişte mâncăruri şi să dedicăm mai mult timă rugăciunii decât unor activităţi lumeşti cum putem să pretindem că-I urmăm lui Hristos, că ne purtăm crucea spre mântuirea noastră şi a neamului Românesc ?

În egală măsură postul are şi un alt folos, pe lângă întărirea trupului şi a sufletului în contra slăbiciunilor omeneşti, şi anume aceea de a oferi organismului o perioadă de curăţire. Degeaba caută anumite persoane scuze medicale pentru a nu ţine post, fiindcă de cele mai multe ori acestea nu sunt valabile ci doar în cazuri cu adevărat grave, postul având şi un rol medical recunoscut de medici ( Regelui Carol I i s-a recomandat o alimentaţie de post pentru problemele sale medicale ). Read more

Autor: Cătălin Guțiu

Azi 28 februarie se împlinesc 227 de ani de la jertfa martirică a conducătorilor rascoalei țaranești de la 1784, o adevărată revoluție națională prin cele ce vor fi vrut a fi impuse de răsculați. Contextul aprinderii revoltei a fost unul cum nu se poate mai greu pentru populația românească, încercată greu, nu atât de curtea imperială cât de mârșavii nobili unguri, nemeși si jeleri care secătuiau sărmanii țarani mai abitir decât năvălirile tătarilor. Astfel iobagii români trebuiau să presteze pe săptămână 4 zile cu brațele, 2 cu animalele și alte pentru jeleri. Din puținul lor trebuiau să plătescă zeciuială din bucate și animale, să dea bir pe cărăușie , animal, plocon, geam de sticlă, fum, prisacă și câte și mai câte.Peste acestea mai suportau masă și casă pentru cei ce adunau bir, suportau incartiruirea militarilor. Nobilii au instituit monopol pe morărit, vânat, pescuit și pășunat, au pus plăți și poveri mari pe minerit, pe transportul lemnelor și construcția de cuptoare.

Deși Maria Tereza a emis un decret de toleranță pentru românii de religie ortodoxă ce le permitea numitea unui episcop ortodox, efectul acestuia a fost nul. Fiul său, Iosif al II-lea, ajungând in Transilvania în 1773, primește în jur de 19000 de petiții, la fel și la a doua vizită. Horea insuși se deplasează de patru ori la Viena, unde îi prezintă împăratului nedreptățile la care sunt supuși românii din Transilvania, ultima audiență având-o în aprilie 1784. În același an, în vară, împăratul dispune o conscripție militară a regimentului de graniță, cei înrolați urmând să primească arme, scutire de îndatoririle iobăgești și primirea în proprietate a casei și pământului ce îl aveau în folosință. Numărul doritorilor a depășit cu mult așteptările și guvernaatorul Samuel von Brukenthal, la presiunea grofilor unguri, anulează conscripția, fapt care îi înfurie pe țărani. Horea aduce vestea că oamenilor li se face o nedreptate deoarece ordinul nu a fost anulat de împărat, aceștea pornesc în 31 octombrie 1784 spre Alba Iulia pentru a cere socoteală, pentru a evita o confruntare cu husarii aceștea ocolesc orașul Brad și înoptează in satul Curechiu, husarii află de plan și atacă în aceeași noapte, dar sunt înfrânți și dezarmați de români. Aceștea însetați de dreptate și mânați de suferințe îndurate secole de-a rândul, atacă în 3 noiembrie curtea Kristyory din Crișcior. Apoi o parte din ei pornesc spre Brad iar cealaltă parte spre Abrud prin Mihaileni.

Răscoala din comitatul Zarandului se întinde în comitatul Hunedoarei, în 4 noiembrie ard castelul grofului Anton Iosica din Brabișca pe valea Mureșului, iar în următoarele zile ard curțile grofilor din comunele Sulighet, Bretea, Ilia, Sârbi, Gura Sada, Tătărăști, Leșnic, Dobra, Roscani, Geoagiu de Jos, etc. Mulți nobili, nemeși și popi unguri cad executați aici pentru vinile lor. Răsculații din Zarand îi ridică și pe iobagii de pe Valea Sreiului și Țara Hațegului, și împreună trec prin foc și pedeapsă edificiile nobiliare până la hotarul cu Țara Românească. Răscoala ajunge la porțile cetății Devei, eșuând în încercarea lor de a lua cetatea. Horea se adresează nobililor asediați cu un ultimatum care rezumă cererile politice ale răsculaților: Read more

Autor: Alexandru Sudițoiu

Când se vorbeşte despre doctrina naţional-creştină aplicată de Mişcarea Legionară în perioada interbelică şi privită ca un model de tinerii naţionalişti ai zilelor noastre se face, de cele mai multe ori, o mare confuzie de termeni în cea ce priveşte latura economică a acestei doctrine. Prin asta mă refer la raportarea pe care oamenii o fac faţă de cele două concepte depăşite de stânga şi de dreapta care, pe plan economic, nu reprezintă cu nimic naţionalismul creştin românesc fiindcă vin în strictă contradicţie cu spiritul naţionalist de a urmări în mod permanent interesele neamului nu cele ale unei clase sociale şi spiritul moralei creştine, contrazisă atât de către doctrinele socialiste cât şi de cele capitaliste.

Doctrina economică a naţionalismului creştin, găsită şi în ideile Mişcării Legionare cât şi gândirea unor figuri naţionaliste actuale precum Roberto Fiore, este cel mai bine reprezentată printr-o a treia cale având la baza conceptul distributismului. O doctrină economică născută din sânul Bisericii Catolice care reuşeste să treacă peste vechile concepte dreapta-stânga şi peste diferenţele de clasă, urmărind bunul trai al tuturor persoanelor din cadrul unei comunităţi şi evoluţia pozitivă a unui neam în strictă conformitate cu normele de viaţă creştină, un lucru pe care nu-l putem spune şi despre socialism şi capitalism.

Dacă socialismul s-a manifestat cel mai puternic prin intermediul comunismului şi prin asta şi-a arătat ”valoarea” , capitalismul se manifestă printr-o politică economică ce favorizează oamenii de afaceri, lăsând deoparte clasele sociale mai puţin norocoase cât şi, de multe ori, valorile creştine şi naţionale. Ori o astfel de gândire economică nu este deloc compatibilă cu naţionalismul iar această gândire caracterizează dreapta în zilele noastre, la fel cum gândirea comunistă este caracteristică stângii. Dar lucrurile nu se termină aşa uşor fiindcă şi aceste concepte nu mai au valoarea pe care o aveau cândva, asta în sensul că actuala clasă politică din România cât şi din mai toată Europa a devenit o simplă mafie fără o doctrină reală pe care să o aplice, lucru vizibil în România prin opoziţia USL şi guvernarea PD-L. Ori prin asta vechile concepte de dreapta şi de stângă se fac depăşite. Read more

Autor: Cătălina Cornea

Universitatea are ca scop să formeze oameni capabili, inteligenţi şi o nouă elită. În facultate tinerii trebuie să îşi formeze gândirea critică, opiniile, ideile. Tânărul ar trebuie să se dezvolte în universităţi. Din păcate, universitatea formează sclavi ai sistemului, nu oameni capabili să îl schimbe.

Ca student ai dreptul să taci, chiar şi atunci când îţi sunt încălcate propriile drepturi. Din universitate ne învăţăm să cedăm şi să nu luptăm pentru a noastre drepturi. Rabzi în facultate, vei răbda şi la servici şi în societate toate nedreptăţile ce ţi se fac. Universitatea trebuie să ofere un exemplu de comportament prin profesori,. Iar studenţii trebuie să fie încurajaţi să fie activi, să fie ascultaţi şi respectaţi. Dar drepturile studenţilor sunt un mit la fel ca şi participarea lor la deciziile luate de universitate. Studenţii dacă doresc să obţină o diplomă trebuie să tacă şi să se lasă manipulaţi de profesori şi de un sistem defect. Universitatea formează cetăţeni pasivi, fără idei şi fără iniţiatiava de a schimba ceva. Din universitate învăţăm că nu e evaluat efortul şi cunoştinţele.

Universtatea ne inhibă dorinţele, ne face să fim dezamăgiţi de întregul sistem. Un student bun e cel care acceptă părerile profesurului deci de aici se formeaza cetăţeni ascultători care acceptă părerile celor ce ne conduc. Studenţii sunt obligaţi să înveţe doar din ce le dă profesorul, fără a avea libertatea de a gândi. Studentul e obligat să asimileze alte idei ce nu sunt ale sale. Trebuie să gîndească ca profesorul, fără a avea o opinie contradictorie. Cunoştinţele ni se impun, învăţăm prea multe detaliii ce nu ne sunt de folos.

Read more

Autor: Ștefan Căliman 

De ceva timp circulă pe facebook o imagine controversată. La o primă vedere pare a fi vorba despre obișnuitele glume demotivational fără nicio pretenție decât cea de a stârni un zâmbet, dar la o analiză mai atentă, ținând cont și de aprecierile de care se bucură imaginea, se poate realiza cum de fapt aceasta reflectă convingerile profunde a multura.

Graficul din imaginea respectivă pune în relație ”progresul științific” raportat la diferitele ere, dar totodată subliniază ”vinovăția” evului mediu, ca epocă profund de religioasă, în obstacularea evoluției tehnologice. Mesajul de fond e unu destul de clar: religia, mai precis Creștinismul, împiedică evoluția omenirii.

De-a lungul vremurilor omul a dus o luptă neîncetată pentru câștigarea unui prisos de bine. În epoca modernă, acest bine a fost văzut sub forma progresului și a civilizației. Dar după cum spune Ernest Bernea, lumea s-a încrezut prea mult în civilizație și progres iar nimeni nu a stat să se gândească ce înseamnă acestea pentru ființa spirituală a omului.

Petre Țuțea, într-un citat de al său spune: Progresul tehnic nu e un adevăr, ci o comoditate. Progresul e un util variabil. Ar fi fost util și pentru greci avionul, să nu se ducă dintr-o cetate în alta călare pe măgar. Pentru Țuțea revoluția științifică e o “înaintare pe loc”, încât, “nimic nu mai poate fi inventat după facerea lumii”. Iar dacă e o restructurare a omului, parametrul lui a progresului, asta ar fi oricum inutilă încât s-a întâmplat o singură dată în timp, la apariția lui Hristos. Rezultă din reflecția filozofului român o etică a societății moderne construită nu atât pe o temelie sinceră de proprie depășire, de creștere interioară, ci mai de grabă de întrecere între oameni. Read more

Autor: Alexandru Sudițoiu

Observ că foarte mulţi dintre ”legionarii” zilelor noastre, alături de antonescianişti, au dezvoltat un sentiment de opoziţie şi de ură faţă de persoana lui Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare şi succesorul lui Corneliu Zelea Codreanu la conducerea acesteia. Un sentiment de ură pe care nu reuşesc să-l înţeleg decât din două puncte de vedere, fie acela al lipsei de informare, fie reaua intenţie pe care o au foarte mulţi ”naţionalişti” de tastatură dedicaţi unui singur obiectiv şi anume acela de a crea dezbinare între cei care caută să lupte în spirit legionar pentru viitorul neamului Românesc.

În principiu atacurile la adresa lui Horia Sima sunt dintre cele mai patetice : că a fost agentul lui Moruzov infiltrat în legiune, că era evreu, că nu era rău intenţionat dar era un simplu om politic nu un legionar autentic, că nu merita poziţia de comandant legionar şi alte lucruri de acest gen. Toate aceste atacuri au câteva argumente dar care, pentru un cunoscător al doctrinei legionare şi al istoriei acesteia din toate punctele de vedere, nu au nici cea mai mică valoare. De ce ? Fiindcă dacă le luăm rând pe rând şi analizăm situaţia şi din alt punct de vedere decât acela al unor dizidenţi ”codrenişti” vânduţi securităţii sau influenţaţi de orgoliul lor o să înţelegem că Horia Sima nu a fost doar un autentic lider legionar, ci unul dintre cele mai nobile suflete formate în Legiune, un suflet care întruchipa ethosul românesc.

Pentru început să analizăm problema infiltrării dintr-un punct de vedere logic, de care mulţi ”codrenişti” duc lipsă. Dizidenţii au pretins de foarte multe ori, şi încă o fac, că Horia Sima a fost infiltrat în Mişcarea Legionară, că a fost aservit altor interese s-au că doar a încercat să-şi facă un nume de pe urma legionarismului. Nimic mai patetic şi mai jignitor la adresa Mişcării Legionare şi a persoanei Comandantului Horia Sima. Avem mărturiile unor oameni, legionari autentici care au suferit în închisorile comuniste şi au luptat în munţi, că Horia Sima la început nici nu vroia să audă de titlul de Comandant al Legiunii, simpla asemănare cu Căpitanul fiind considerată de el o erezie, dar pronia divină la adus în această poziţie şi nu mai putea da înapoi. Horia Sima a fost singurul om care s-a dovedit vrednic de a conduce Mişcarea Legionară după moartea Căpitanului, a fost singurul care a avut curajul să vină din exil şi să preia frâiele acestei mişcări în timpul unei prigoane, motiv pentru care până şi membrii fondatori ai Mişcării Legionare l-au acceptat pe Horia Sima ca şi liderul lor. Read more

Autor: Gheorghe Haiduc

Adversarii naționalismului au reușit să asocieze iubirea de neam cu termenul de ”extremism”. S-a ajuns în așa fel încât naționaliștilor le sunt aplicate automat etichete ca ”xenofob”, ”rasist”, ”totalitar”, ”antisemit” etc. Ce mai contează dovezile, scopul e unul clar: defăimarea naționalismului și a celor ce își iubesc neamul și luptă pentru țara lor. Mass-media de sistem aservită intereselor partidelor corupte a contribuit masiv la crearea confuziei dintre acești doi termeni.

Totuși, cele doua concepte diferă. Că există extremism fără naționalism e evident. Dar să susți că există naționalism fără extremism e un lucru tot mai dificil în lumea de azi. Unele voci spun că granița între cele două concepte este una nesigură și foarte greu de determinat, de aici trag apoi concluzia că naționalismul duce inevitabil spre extremism. Nimic mai fals. Dacă unii preferă să complice lucrurile, pentru mine ele sunt foarte simple, totul depinde însă de felul cum privim lucrurile.

Naționalismu este dragostea față de neam, un sentiment, nu o doctrină politică cum ar dori unii să credem. O idelogie este naționalistă sau nu în măsura în care acordă importanță acestui sentiment. Însa această ideologie precum și manifestarea celor ce o urmează poate da dovadă de urme de extremism. Care este atunci granița dintre naționalism și extremism? În funcție de ce putem determina dacă o organizație este extremistă sau nu? Se cere să judecăm lucrurile în mod obiectiv nu să-i lăsăm pe dușmanii naționalismului să ne arate cum să gândim. Elementul creștin este cea ce face diferența între șovinism și naționalism. Read more

Autor: Gheorghe Haiduc

Acesta era unul din mesajele afișate de Noua Dreaptă la un protest din 2009 în fața ambasadei Serbiei, manifestare cu ocazia căreia naționaliștii au cerut drepturi pentru românii din Timoc și au reacționat față de abuzurile statului sârb față de comunitatea românească din estul Serbiei. E deja clar că problema românilor din Timoc devine una din ce în ce mai fierbinte, mai ales acum după ce s-a inventat ”poporul” vlah și ”limba” vlahă, care doar printr-o coincidență e identică cu limba română. Totul după modelul sovietic al ”poporului” moldovenesc.

Discriminarea față de românii timoceni trebuie să înceteze! La fel cum sârbii din România dispun de drepturi: de a avea școală în limba maternă, de a avea televiziune, ziare, radio, biblioteci, biserici, etc, la fel și românii din Timoc au nevoie de aceste drepturi. Cel puțin 200.000 de mii de români locuiesc în Valea Timocului, după unele estimări chiaar 400.000. Nu mai e deja o noutate că statul sârb încearcă să-i slavizeze și nici că statul Român i-a trădat, politicienii români făcându-și doar reclamă pe spatele lor.

Însă ce mă îngrijorează e atitudinea xenofobă a multor români față de sârbi. Nu sunt adeptul ”prieteniei” româno-sârbe, deoarece nici nu ne aflăm în niște relații extraordinare cu Serbia. Trebuie însă să facem o diferență între statul sârb și poporul sârb, două entități distincte, care nu trebuie confundate. Ar fi ca și cum am confunda poporul român, asta îi include și pe cei care se preocupă de Timoc, cu statul român, care i-a trădat pe românii timoceni. Mai exact, ca și cum am confunda toți românii cu clasa politică infectă. Există cu siguranță și sârbi care îi discriminează pe românii de acolo fără a avea vreo legătură cu statul, sunt cunoscute cazuri de oameni bătuți pentru ”vina” de a fi români. Dar e normal să urâm un popor întreg pentru asta? Sau mai exact, e normal să urâm? Suntem un popor creștin, deci să ne gândim cum privește Dumnezeu ura. Dar asta  nu înseamnă că trebuie să tolerăm situația din Timoc, obținerea de drepturi pentru românii din Serbia trebuie să fie o prioritate. Această luptă se poate duce și fără sentimente negative față de poporul vecin. Oare părintele Boian Alexandrovici, practic un lider al acelei comunități de români, îi urăște pe sârbi? Iar el a fost printre cei ce au suferit cel mai mult. Sunt curios câți dintre cei ce lasă comentarii anti-Serbia pe net și vorbesc de abuzurile împotriva românilor chiar s-au implicat pentru frații noștri de acolo. Read more

Autor: Alexandru Sudițoiu

”Dacă piară straja noastră, va pieri şi ţara noastră!” – versuri compuse de trupa Bucovina pentru melodia ”Straja”

În urmă cu câteva zile am scris un articol despre toleranţă şi limita acesteia, fără de care ajungem la sinuciderea neamului nostru, acum mă simt obligat să detaliez puţin această problemă pe exponentele cele mai vizibile ale toleranţei : ţiganii şi ţiganizarea. Cu siguranţă nu trebuie să fi naţionalist, nici măcar patriot, pentru a constata faptul că ţiganii reprezintă o problemă majoră atât din punct de vedere etnic cât şi din punct de vedere cultural. Ca şi număr ei pot ajunge să ne depăşească în propria ţară şi îi vedem peste tot, la colţul blocului, la şcoala, etc. , iar din punct de vedere cultural cunoaştem foarte bine fenomenul ţiganizării care a dus la transformarea multor tineri români în ţigani ( prin mentalitatea şi faptele lor ), bine-nţeles că noi îi numim pe aceştia cocalari şi manelari, motivul este evident.

O să trec rând pe rând atât la problema etnică cât şi l-a cea cultura, dar înainte de toată vreau să precizez că principala vină pentru actuala problemă ţigănească ne revine nouă, românilor, celor care au stat pasivi! De ce ? Pentru că românii au tolerat ţiganizarea, implicit comportamentul anti-social al ţiganilor, până astăzi şi chiar au promovat ţigănismele, având la baza discriminarea pozitivă, ducând astfel la ruinarea multor tineri români prin intermediul manelelor şi altor ”opere” ţigăneşti cu un mesaj atât de ”profund” încât mintea lor este plină doar de bani, maşini şi femei ( doar modelul femeii absolute nu mai este Fecioara Maria ci piţipoanca, nu ? ). Tot aşa îi şi pe plan etnic unde noi românii cam preferăm avortul şi alte căi pentru a evita reproducerea, asta în timp ce ţiganii se înmulţesc, după cum zicea şi Cheloo într-o melodie memorabilă : ”proştii par concepuţi pe cale artificială că sunt mulţi ai dreacu şi n-au nici o boală”. În orice caz dacă vrem o schimbare această schimbare trebui să vină în primul rând de la noi, ţiganii ne-au ”integrat” pe noi fiindcă noi am tolerat asta şi nu ne-a păsat de propria noastră valoare. Read more

Autor: Ion Negoiaș

Suntem consacrați pentru exportul de valori. Medici, ingineri, tâmplari, oameni harnici și experți pe domeniu. Cealaltă extremă nu o consider românească, deci nu o includ. Dar când vine vorba de importat, suntem sub cota absolută 0. Importăm figuri, mașini de „neam-prost”, grețuri în atitudine, obiceiuri proaste. Și mai ales, sărbători comerciale care nu au nimic în comun cu tradiționalul românesc sau ortodox. Nici nu ar trebui să existe un „sau” pentru că tradiționalul românesc nu există fără ortodoxie.

A venit 14 februarie și nu-i văd utilitatea. Se vede cum sărbătorile consacrate, Sărbătoarea Crăciunului, Paștele au primit deja conotația comercială, ziua îndrăgostiților vine la pachet cu comercialul. De fapt, nici nu are vreo altă esență decât comercialul. Nu are o semnificație spirituală, ci doar scopuri materiale. Mă sufocă inimioarele roșii, trandafirii roșii, ursuleții de pluș, bomboanele de ciocolată, pompoasele programe grețoase din orice cafenea, care, nu aduc vreun omagiu sentimentului ci îngrașă profitul net al societății respective. Dacă nu cheltui astăzi niște bani, nu iubești. Iar dacă iubita ta nu va primi astăzi ce vede la televizor, relația ta e pe fine. Asta dacă nu ați ales bine.

De ce ziua îndrăgostiților nu ne aparține nouă, românilor? Are semințe catolice ȘI ARE DEJA un echivalent pe care tinerii îl ignoră cu ochelari de cal. Open minded se cred ei, dar nu văd dincolo de 10 zile. Pe 24 februarie se sărbătorște Dragobetele, o sărbătoare a dragostei românească. Cu rădăcini aici, pe la noi. Comform wikipedia „România a început să sărbătorească și Valentine’s day, deși deja avea prin Dragobete o sărbătoare tradițională. Aceasta a dus la un val de critici din partea mai multor grupuri, persoane reputate, instituții. Organizația naționalisă Noua Dreaptă condamnă sărbătorirea Valentine’s day în România ca fiind o activitate superficială, comercialistă, un kitsch importat din Occident.”. 100% de acord. Read more

Autor: Cătălina Cornea

Poezii ce rămân eterne, cuvinte ce te fac să plângi, şi un poet care ne-a învăţat să ne iubim mama, limba şi patria. Nu găsesc cuvinte pentru a descrie tot ce a făcut Vieru pentru noi, cei cu inima română. Nu găsesc cuvinte pentru a-I mulţumi dar ştiu ce pot face pentru ca munca lui să nu fi fost în zadar.

Noi, cei din Basarabia, trebuie să luptăm pentru limba română, pentru Unire. Nu putem să vorbim despre Vieru fără a ne aminti şi de Ion şi Doina Alde Teodorovici, căci ei ne-au uşurat lupta, căci împreună ne-au rostit adevărul.

Niciodată nu voi înceta să lupt. Căci a fost Vieru să ne inspire, căci au fost Ion şi Doina alde Teodorovici să ne încurajeze. Veţi rămâne mereu în inimile noastre. Să vă fie ţărâna uşoară. Read more

Autor: Remus Tanasă

A fi anti-liberal nu înseamnă a fi împotriva libertăţii. Ca român şi creştin nu pot fi împotriva libertăţii având în vedere că strămoşii noştri şi-au dat viaţa pentru pentru libertatea neamului românesc şi pentru credinţă. Ca tânăr nu pot fi împotriva libertăţii având în vedere că în ’89 tinerii şi-au dat viaţa pentru libertatea generaţiilor următoare. Ca om nu pot fi împotriva libertăţii deoarece una din caracteristicile firii umane este nevoia de libertate spirituală şi materială. A se ţine bine minte că nu există libertate adevărată atâta timp cât mintea şi corpul împreună, nu sunt libere.

A fi anti-liberal nu înseamnă a fi pro-dictatura. Istoria României oferă destule exemple de subjugare a poporului nostru de către imperiile de la est sau de la vest, de dictaturi ideologice sau economice şi de ocupaţii străine. Ca fiinţă umană simt repulsie faţă de orice tip de dictatură sau totalitarism.

A fi anti-liberal înseamnă a fi împotriva liberalismului ca ideologie politică, economică şi socială. A fi anti-liberal înseamnă a nu accepta viziunea liberală asupra relaţiei dintre stat şi societate pe deoparte, şi dintre stat şi economie pe de altă parte.

Liberalismul împarte realitatea în “sfere”, cele mai importante fiind “sfera” economică, cea politică şi cea privată. Conform liberalismului cele trei “sfere” nu ar trebui să se intersecteze. Astfel, economia, conform teoriei “mâinii invizibile”, se autoreglementează, conducându-se după propriile principii şi mecanisme, nefiind nevoie de intervenţia vreunei autorităţi publice (cel puţin în viziunea ultra-liberală). După cum statul nu trebuie să intervină în economie, Read more

Autor: Alexandru Sudițoiu

”Toleranţa şi apatia sunt ultimele virtuţi ale unei societăţi pe moarte” – Aristotel

Nimeni nu putea să o zică mai bine decât Aristotel, toleranţa şi apatia reprezintă cu adevărat ultimele ”virtuţi” ale unei societăţi care piere încetul cu încetul, acestea fiind principalele elemente care duc la moartea unei societăţi care a încercat, fără rost, să se agaţe de toleranţă picând în apatie, în ruşine şi ignoranţă. Societatea modernă face exact acelaşi lucru fără să realizeze că, dincolo de indiferenţa tipică, această toleranţă excesivă pe care o manifestă la nesfârşit nu duce la rezultate pozitive, concrete, ci doar la sinuciderea neamului, implicit la sinuciderea oricăror valori pe care le avem.

Vedem pe stradă, la televizor, la şcoală, cum fărădelegea, minciuna, lenea şi lasitatea sunt tolerate şi chiar promovate alături de alte concepte ale decadenţei moderne, precum homosexualitatea, fiindcă asta înseamnă a fi tolerant în zilele noastre. Noi putem să tolerăm ideile diferite, dar când aceştia încearcă să aducă degenerarea şi lucruri care în mod normal ar fi ruşinoase pentru un om în viaţa publică, pe stradă unde se află şi copiii , viitorul acestui popor, atunci toleranţa deja devină o fatalitate fiindcă ajungem să tolerăm însăşi existenţa răului şi atacurile directe la valorile noastre eterne.

Această toleranţă excesivă se manifestă şi pe plan etnic unde unei minorităţi, spre exemplu etnia ţigănească, i se permite totul, inclusiv jaful şi agresivitatea în societate fiindcă a sancţiona un minoritar pentru fapte de violenţă , în zilele noastre, este echivalent cu rasismul, xenofobia, fascismul, nazismul, anti-semitismul, anti-nu ştiu ce, anti-orice, anti-bla, bla, bla. Tocmai această toleranţă le-a permis ţiganilor să se comporte în societatea noastră precum în mediul lor natural şi, în cele din urmă, chiar să ne influenţeze pe noi în loc să se adapteze la valorile noastre Read more

Autor: Ion Negoiaș

Politica asta e o mocirlă atât de adâncă încât vom fi nevoiți să intrăm în ea fără cizme de cauciuc. Fără pregătire anterioară. Și de ce e mocirlă? În timp ce alții sar dintr-o albie în alta, intrarea în politică nu e decât o altă mocirlă plină cu același noroi care  nici nu mai pare mocirlă. La noi e o diferență. Intrăm curați și cu lopeți. Niște fețe noi care nu vor întinde mâna să ajute porcii la îngrășat din teica neamului, alimentată cu sudoarea orelor grele de muncă la care este supus românul în schimmbul unei bătăi de joc alias salariu.

Cum putem înțelege aparatul ăsta de stat? Populația aleargă și face o friptură, nume de cod „ciolan”. Mare și gustoas. Și alegem niște oameni, dintre noi, să o scoată din cuptor împartă la fiecare după merit. Din ea se mai gustă înainte. Știi, când gătești ceva și îți este atât de poftă încât iei pe furiș o bucățică mică. Asta fac cei care nu muncesc cu noi la ciolan. Trișează, nu își aduc contribuția. Aleșii noștri ne trimit la plimbare. După ușile închise, aleșii scot friptura din cuptor. Și cum e ea suculentă, rumenă, completă, se începe rosul de ciolan. Se ceartă pe el, trag de carne, se mârâie ca la hrănitul de câini maidanezi. Atunci când vezi că vagabontul de câine poate fi și cel mai rău companion – când vine vorba de ciolanul lui. După ce mai rămân două fire de carne, plătim medicii, plătim pe cei care ne învață să procurăm ingredientele, plătim pe cei care ne înregistrează contribuția, îi plătim pe cei care scot și împart ciolanul. Și pentru noi, care tragem greul, nu mai rămâne nimic. Și cei care l-au împărțit ne trimit să mergem la vecini sau la alte FeMeI să luăm de mâncare. Și așa ne facem datori. În timp ce aleșii își se scobesc între dinți cu mângâieri tandre pe pântece. Acum vin naționaliștii. Oamenii ce le bagă degetele pe gât numai prin prezență.

Cum stă treaba? Cum e cu naționalismul? Cum se manifestă? Cum se dobândește?

Eu cred că naționalismul este în fiecare. Ne naștem cu sentimente bune și rele în egală măsură. Timpul și îmrejurările ne sculptează aceste sentimente ca în final, la sfârșitul maturizării să ne traseze destinul, drumul, calea, viitorul. Ierarhia ta de valori. Ce e important pentru tine. Read more

Autor: Alexandru Sudițoiu

În România secolului nostru există un obicei nociv de a transforma non-valorile în ”valori”, de a promova mediocritatea în defavoarea unei elite intelectuale şi spirituale autentice dar cel mai rău, mai îndărătnic, obicei este acela de a tolera astfel de lucruri şi chiar de a te conforma cu masele de oi care sunt ghidate spre vizuina lupului de către nişte păstori beţivi şi inculţi.

Românul nostru de astăzi şi-a pierdut orice simţ practic şi nu ştie decât să ceară, în egală măsură el se lasă atras de multe promisiuni jalnice şi iată cum tot felul de impostori ajung să-şi asume un rol important în conducerea României, fiindcă pe mulţi dintre românii de astăzi îi interesează să audă programe frumoase, nu le pasă de caracterul oamenilor care le propun dar mai ales nu le pasă să-şi i-a destinul în proprile mâini. Se pare că românului îi place să fie condus şi manipulat de alţii atâta timp cât poate să stea liniştit în casa şi să nu deranjeze pe nimeni.

Ei bine, această plăcere a românului nostru modern este calea sigură spre distrugere, fiindcă un popor care este incapabil să-şi asume destinul şi îi lasă mereu pe alţii să-l controleze, să-l conducă fie şi la pierire, să-i calce în picioare valorile şi identitatea, un astfel de popor este sortit pierii. Trăim vremuri grele în care s-a ajuns ca banul să distrugă în totalitate orice concept de morală şi oamenii nu mai caută altceva decât propriul lux, propria comoditate, ignorând nevoile supreme ale neamului. Onoarea, credinţa, dragostea, lucruri care odată reprezentau cele mai înalte virtuţi într-o societate au ajuns să fie batjocorite în favoarea lasităţii, a hoţiei, a urii, iar noi stăm ca proştii şi ne întrebăm de ce o ducem cum o ducem ! Read more

Autor: Alexandru Sudițoiu

Purtând câteva discuţii cu mai multe persoane cu convingeri ateiste am remarcat că ei au obiceiul să pomenească mereu despre o anumită ”îndoctrinare” creştină în societatea modernă, o îndoctrinare pe care eu unul nu o văd şi pe care nu înţeleg de unde acest persoane o scot. Trăim într-o societate laică, o societate care a pus conceptul Divinităţii înafara vieţii publice şi, odată cu asta, orice legătură cu morala creştină în viaţa publică. La televizor, la şcoala, în politică, la colţul blocului, cu greu mai auzim ceva de Dumnezeu şi de religie. Chiar şi la şcoala în timpul orei de religie se face mai mult o simplă oră despre morală şi istoria religiilor decât ceva legat de spiritualitatea ortodoxă în ciuda faptului că denumirea materiei de studiu este ”Cultul Ortodox” ( bine-nţeles, sunt şi excepţii datorită unor profesori ).

Deci chiar nu înţeleg unde văd aceşti atei îndoctrinarea religioasă în societatea noastră, în schimb văd o puternică îndoctrinare ateistă care ne marchează din copilărie până la bătrâneţe.

În primul rând avem îndoctrinarea prin intermediul televiziunii, a mass-mediei. Pe posturile de televiziune precum National Geographic şi Discovery putem să găsim foarte multe exemple de emisiuni menite să combată creştinismul şi, de multe ori, însăşi ideea de existenţă a unei Divinităţi. Sunt sigur că majoritate ateilor de astăzi au urmărit astfel de emisiuni când erau mici, iar astăzi este un lucru bine ştiut că efectele televiziunii asupra creierului nu sunt dintre cele mai fericite ducând omul să creadă cea ce vede fără a se mai documenta fiindcă domină acest concept stupid ”dacă-i la TV e adevărat”. Pe lângă asta nu cred că este greu de remarcat faptul că aproape orice televiziune existentă a dat la o parte morala creştină, promovând astăzi cele mai oribile şi infantile exemple de degradare morală şi spirituală. Dacă ne uităm şi cine se află în spatele acestor emisiuni şi televiziuni o să vedem şi mai bine că ele sunt făcute cu un obiectiv special de a sfărâma Creştinismul bucată cu bucată, fie prin idei agnostice, fie ateiste. Read more

Autor: Alexandru Sudițoiu

ACTA ( Acordul comercial împotriva contrafacerii ) este un tratat comercial propus ca răspuns la „creșterea globală a comerțului cu bunuri contrafăcute și lucrări protejate de drepturi de autor. Domeniul de aplicare al ACTA este larg, și include contrafacerea bunurilor fizice cât și „distribuirea prin internet și tehnologia informației”. Cel puţin cam asta ar fi teoria oficială menţionată pe wikipedia şi pe site-uri favorabile pentru ACTA. În realitate trebuie să fim conştienţi de faptul că ACTA nu reprezintă altceva decât începutul unei campanii pentru îngrădirea libertăţiilor umane, nu doar în societate ci şi pe internet.

Acest acord ar putea să aibă câteva consecinţe majore asupra vieţii oricărui cetăţean liber al României, motiv pentru care mă simt obligat să fac tot ce-mi stă în putere să previn majoritatea populaţiei de pericolul reprezentat de ACTA, un pericol care încalcă amendamentele cu privire la libertate din Constituţie. Să ne gândim doar la faptul că discuţiile noastre pe internet vor putea fi monotorizate ( în mod legal, că până acum tot o făceau ei dar într-un mod mai redus ) asemeni cazului SOPA, sau la faptul că orice videoclip, website, etc. va putea fi reclamat ca şi o copie fără drepturi de autor ducând implicit la ştergerea videoclipului sau închiderea site-ului respectiv. Fără doar şi poate internetul trebuie să rămână un spaţiu liber în care oamenii să-şi schimbe ideile fără frică, în care ei să aibă dreptul de a promova anumite lucruri fără a fi mereu sub ameninţarea de a-şi pierde un cont pentru un acord de nimic. Dar bine-nţeles că un astfel de acord este favorizat de toţi cei care doresc să-şi asigure puterea în stat şi în societate, inclusiv actualul guvern al României, un guvern care nu se teme să-şi arate tendinţele spre o dictatură neo-comunistă, urmând astfel modelul lui Ion Iliescu. Faptul că reprezentanţii PDL sau grăbit să semneze acest tratat , fără o consultare a populaţiei, este cea mai bună dovadă de care avem nevoie pentru a înţelege nevoia lor. Read more

Autor: Codrin Goia

Cine nu și-a dat seama după 22 de ani că toate partidele din România sunt corupte și au contribuit la distrugerea țării fie e naiv fie face parte din cei 1% care exploatează restul de 99% din populație. Acești 1%: politicieni corupți, afaceriști de carton, neocomuniști, interlopi și scursuri ale societății au adus România în situația în care se află astăzi. Peste sărăcia și mizeria în care se zbat majoritatea românilor aceștia și-au ridicat vile, s-au asigurat că rudele lor ocupă funcții bine plătite și au avut grijă să-și îngrașe conturile din bănci.

Pentru a vedea că actuala clasă politică parazitară a jefuit România trebuie doar să ne uităm în jur: bătrâni care trăiesc din pensii mizere, tineri care fug peste hotare pentru a-și construi un viitor mai bun, sute de mii de șomeri, spitale care arată ca niște lagăre și o economie aproape moartă. Toate acestea într-o țară în care se pot face bani mulți din turism, poate susține 80 de milioane de oameni cu agricultura sa și dispune de multe alte resurse. Politicienii au dat vina unii pe alții. Ani de zile ne-am pus speranța în partidele de opoziție, pentru ca odată ajunse la putere să constatăm că nu e mare diferență între aceștia și guvernul anterior. Iar acest ciclu s-a repetat de la revoluție încoace.

Dar acest perpetuum mobile al sărăcirii și exploatării acestei națiuni trebuie să înceteze. A venit vremea că România să renască, e timpul să fim creatorii propriului destin. Prea mult s-au lăsat românii manipulați de politicieni, prea mult au căzut în pesimism și ignoranță. Zorii unei zile mai bune se apropie și sfârșitul dominației partidelor corupte va lua sfârșit, însă numai dacă ne dorim asta cu adevărat.

De mai bine de două decenii politicienii paraziți, care tratează țara ca pe o feudă a lor, au atacat naționalismul și au lovit cu fiecare ocazie în tinerii ce luptă pentru demnitatea noastră. Prin intermediul mass-mediei au demonizat orice credință național-creștină și s-au dedat la abuzuri împotriva naționaliștilor. Dar de ce? Pentru că le este frică. Le este frică de un partid naționalist puternic care să ajungă la guvernare. Naționalismul înseamnă dragoste de neam, un lucru de care clasa politică nu e capabilă, ba chiar întruchipează perfect opusul acestui sentiment. De aceea le este teamă, că va veni ziua în care vor fi judecați pentru ce au făcut și vor pierde puterea. Read more

Autor: Alexandru Năstase

Privita prin intermediul principalelor surse de informare viata in Romania pare un adevarat infern. Criza economica profunda, politicieni corupti sau incapabili,oameni revoltati dar lipsiti de speranta. Judecand rational, putem spune ca foarte putine sunt lucrurile care merg bine in tara noastra.

Cel mai dezolant lucru mi se pare faptul ca oamenii par a se fi obisnuit cu ideea ca se afla intr-o situatie fara iesire, lucru care nu-i adevarat. Parca toti formatorii de opinie si persoanele publice se intrec in a ne arata cat de grava este situatia in care ne aflam, foarte rar venind si cu vreo solutie. Cred insa ca motive de speranta inca exista, si nu putine. Daca acest popor este macar unu la suta atat de crestin pe cat se pretinde cred ca ar trebui sa renunte imediat la deznadejdea care l-a cuprins.

In ultimele decenii noi romanii am primit palme morale groaznice si ne-a fost otravita perceptia despre noi insine astfel incat ne-am invatat sa stam cu capul mai mult plecat. Daca tot se vorbeste atat de mult despre criza sa ne amintim ca sensul initial al cuvantului “crisis” din greaca inseamna judecata! O judecata a propriei persoane dar si a societatii in care traim. Criza poate insemna si un punct de cotitura, pentru o persoana ca si pentru un popor. Este asadar momentul cel mai propice ca romanii sa se gandeasca unde au gresit pana acum si ce au de facut de aici inainte.

Spre necinstea noastra am traversat un somn istoric teribil de lung si poate si de-asta resimtim atat de greu acest moment de criza. Din nou, daca suntem crestini ar trebui sa stim ca toate lucrurile care ni se intampla au un sens, totul este sa-l deslusim si sa ne folosim de el cum se cuvine. Read more