Blog Noua Dreaptă

sursa: FrontPress

Peste 300 de persoane de toate varstele s-au adunat, duminica, 14 septembrie, la mausoleul ridicat de fostii detinuti politici la Aiud, in memoria miilor de luptatori anticomunisti morti in conditii de exterminare in penitenciarul din localitate.

Reprezentand un sir de 7 cruci infratite, purtand pe brate o alta cruce uriasa (ceea ce simbolizeaza crucificarea martirilor din temuta temnita a Aiudului), toate sustinute de un imens osuar-biserica, zidit chiar in cornisa “Rapei Robilor” unde, intre 1945-1964, erau ingropati, fara cruce si in secret, detinutii politici exterminati de comunisti, mausoleul a fost ridicat dupa 1990, prin stradaniile supravietuitorilor acelui experiment sangeros, grupati in asociatiile fostilor detinuti politici de pe intregul cuprins al tarii. In prezent, acolo functioneaza un schit, osuarul avand, cum am spus, functia de altar in care se oficiaza zilnic Sfanta Liturghie crestina pentru mantuirea sufletelor martirilor anticomunisti.

Read more

Astăzi, 9 septembrie 2008, la Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a primit pe Excelenţa Sa Domnul Ion Macovei, Ambasadorul României în Republica Serbia.
În timpul întrevederii, între alte probleme abordate, domnul ambasador şi-a manifestat îngrijorarea faţă de situaţia preotului Bojan Aleksandrovici din Malainiţa, preot slujitor al românilor din Valea Timocului, trimis în judecata Tribunalului bisericesc al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timoc.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române l-a informat pe domnul ambasador despre cele convenite în cadrul Comisiei mixte de dialog dintre cele două Patriarhii (Bucureşti, 26 aprilie 2006). Atunci, partea sârbă se obliga să asigure preoţi vorbitori de limbă română pentru comunităţile româneşti de pe Valea Timocului, însă nu şi-a respectat angajamentul.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai menţionat că în luna iulie 2008 a fost trimisă o scrisoare Episcopiei Sârbe de Timoc, solicitându-se Preasfinţitului Iustin al Timocului abţinerea de la aplicarea unor soluţii radicale în cazul părintelui Bojan. Totodată, a fost propusă, pentru rezolvarea situaţiei, o întrunire a Comisiei mixte de dialog în zilele de 16 - 18 septembrie 2008, însă până astăzi partea sârbă nu a dat curs propunerii făcute.
Este de dorit ca Biserica Ortodoxă Sârbă să manifeste faţă de vlahii sau românii ortodocşi din Serbia aceeaşi atitudine binevoitoare pe care o arată constant Biserica Ortodoxă Română faţă de sârbii ortodocşi de pe teritoriul României, respectându-i ca fraţi şi sprijinindu-i să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi românii ortodocşi.
În acelaşi timp, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi-a exprimat speranţa că ierarhii ortodocşi sârbi vor rezolva problema nu prin pedepse radicale motivate politic, ci prin soluţii pastorale realiste care să fie benefice pentru cele două Biserici Ortodoxe surori. În timpul întrevederii, s-a convenit că astfel de situaţii trebuie rezolvate cu înţelepciune pe calea dialogului dintre cele două Biserici, pentru a se găsi o soluţie realistă şi conciliantă, păstrând „unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4,3).

BIROUL DE PRESĂ

AL PATRIARHIEI ROMÂNE

de G.H.

Ca în fiecare an, pe 8 septembrie, de Naşterea Maicii Domnului, hramul bisericuţei din incinta fostei închisori de femei de la Mislea (jud. Prahova), actualmente transformată în spital-cămin pentru bătrâni, s-a desfăşurat comemorarea femeilor decedate în acel loc, în urma procesului de exterminare la care au fost suspuse de regimul comunist. Evenimentul a fost organizat de către Federaţia Asociaţiilor Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti din România (FAFDPLAR).

Penitenciarul este situat în comuna cu acelaşi nume din judeţul Prahova, aflată la jumătatea distanţei dintre Câmpina şi Ploieşti. Penitenciarul Mislea a luat fiinţă în 1869, pe locul fostei mănăstiri Mislea, întemeiată de Radu Paisie în 1534.

Din 1944, penitenciarul a fost destinat atât deţinutelor politice, cât şi celor de drept comun. Între 1952 şi 1956 acesta devine loc de detenţie exclusiv pentru deţinutele politice, iar din 1956 penitenciarul îşi pierde, formal, componenta politică. În realitate, penitenciarul Mislea a continuat să fie şi după 1956 loc de detenţie destinat femeilor condamnate pentru infracţiuni cu caracter politic. Aşa a fost şi cazul doamnei Aspasia Oţel-Petrescu, deţinută la Mislea până în 1958.

Read more

autor: G.H.

Lumea romanească s-a învrednicit de două mii de ani de un liant divin, ce i-a conferit identitatea între neamuri şi rezistenţa în vâltoarea istoriei - Credinţa Ortodoxă. Şi acest lucru a fost posibil pentru că Biserica noastră a însemnat şcoală şi armată, familie şi cultură. Caracterul Ortodoxismului este dârz şi neînsetat de sacrificii, dar răsplăţile Cerului sunt pe măsură. În aceste clipe de răscruce, de clintire în credinţă, în care alţii încearcă să ne convingă că noua lor cale e mai dreaptă decât “Ortho Doxa” (Dreapta Credinţă),  să cugetăm o clipă la cei care nu au precupeţit jertfa fragedei lor tinereţi sau chiar a vieţii lor lumeşti pentru Cruce, Neam şi Ţară! De ce au făcut acestea? Erau retardaţi, nebuni, hidoşi, neacceptaţi în societate? Nicidecum! Ei au fost cea mai curată generaţie a sângerosului secol trecut şi poate printre cele mai curate generaţii ale zbuciumatei istorii a României, tineri cu “piept călit de fier” şi “suflete de crin”, fruntaşi la carte şi în luptă, cei dintâi neclintiţi în temniţele comuniste, unde Satana coborâse pe pământ.

Fenomenul legionar s-a născut din tainica legătură de veacuri: neam-spiritualitate. De ce a fost acest fenomen original şi de ce atribuirea sa cu mişcarea fascistă a lui Mussolini sau cea nazistă a lui Hitler este falsă a priori? Explicaţia stă în firea naţiunilor, ancorate în 3 axe, după care se înclină: organizarea - prin forma statală, a cărei înclinaţie radicală a dat naştere la fascism; forţa vitală - prin elementele rasiale definitorii, care exagerată a dus la nazism; spiritul - prin credinţa ortodoxă, în forma sa pură, care cu voia Domnului a dus la crearea pe teritoriul ţărişoarei noastre a Mişcării Legionare.

Read more

sursa: Ziua

O expozitie cu martiri ai temnitelor comuniste propusi spre canonizare in Biserica Ortodoxa Romana a fost interzisa la Iasi

Expozitia itineranta “Destine de martiri”, realizata de Muzeul Judetean Ialomita, CNSAS si Asociatia Rost la sediul Muzeului “Mihail Kogalniceanu” din Iasi, este inchisa in urma unor denunturi realizate prin presa in stilul “Scanteii” anilor ‘50. Folosind ace­leasi argumente ca si anchetatorii si securistii regimului bolsevic, noii acuzatori ai memoriei martirilor anticomunisti au speriat organizatorii expozitiei ca “fac imagine unor legionari”.

Miscarea Legionara nu a fost condamnata la Procesul de la Nürenberg, iar dintre cei sase martiri doar unul a fost legionar, ispasind ani grei de temnita ca “dusman al poporului”. In cadrul expozitiei erau prezentate destinele a sase militanti anti-co­munisti propusi spre canonizare, consemnate inclusiv in documentarul discursului prezidential de condamnare a comunismului din Romania. Si anume: Ioan Ianolide, cu 21 de ani de temnita si o viata mutilata; Valeriu Gafencu, “Sfantul inchisorilor”, mort in penitenciarul de la Targu Ocna, dupa ce isi donase doza de streptomicina oferita de un prieten pentru salvarea evreului Richard Wurmbrand; parintele Gheorghe Calciu, cu cei 21 de ani de temnita si marturisire impotriva daramarii bisericilor in anii ‘80, eliberat la cererea presedintelui SUA Ronald Reagan, devenit simbol al apararii drepturilor omului in Romania comunista; parintele Daniil (Sandu Tudor), initiator al Rugului Aprins, mort la Aiud dupa ce purtase patru ani lanturi la picioare; parintele Arsenie Boca, supranumit inca din timpul vietii “Sfantul de la Sambata”, mare predicator, inchis, umilit, caterisit, marginalizat pana la sfarsitul vietii, al carui mormant este vizitat si acum de mii de ortodocsi; nu in ultimul rand, parintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei, care a implinit recent 94 de ani si este un stalp al Bi­sericii Ortodoxe Romane la Manastirea “Sfanta Maria” Techirghiol.

Decizia CNSAS

Decizia de interzicere a expozitiei privind viata si suferinta unor autentici anticomunisti constituie o premiera in Romania post-de­cembrista, mai ales dupa ce insusi presedintele tarii, Traian Basescu, a condamnat comunismul. Organizatorii principali ai expozitiei afirma ca s-au facut presiuni dintr-o zona politica asupra CNSAS pentru a se retrage din proiectul expozitiei, cu toate cele 120 de documente si fotografii pe care le-a furnizat. Prin grija vicepresedintelui Virgil Tarau si semnatura presedintelui Colegiului CNSAS Ladislau Csendes, CNSAS a anulat vinerea trecuta colaborarea cu Muzeul. Fara contributia CNSAS, expozitia nu mai poate sa continuie in celalalte orase din tara. Pe de alta parte, documentele din dosarele Securitatii deja date publicitatii sunt parte a unui bun public, national, mai afirma organizatorii, care au anuntat ca pentru prejudiciul de imagine provocat, Asociatia Rost ii va actiona in judecata pe autorii campaniei impotriva martirilor anticomunisti, Dorin Dobrincu, inca administrator al unor documente de stat si pe cercetatorul Alexandru Florian, iar impotriva lui Virgil Tarau va face plangere pentru abuz in functie. In acelasi timp, organizatorii s-au adresat oficial si Sfantului Sinod. Surse din Palatul Patriarhal ne-au informat ieri ca actiunea denuntatorilor a fost considerata la Patriarhie drept o “a doua condamnare a martirilor ortodocsi anticomunisti” de catre membri ai unei “noi Securitati”.

In ziarul local clujean “Faclia” a aparut o stire prin care se anunta infiintarea sau mai bine zis reinfiintarea “Fratiei ortodoxe” din care la inceput faceau parte si cativa intelectuali de seama ai Clujului. Printre acestia era enumerat si rectorul universitatii din Cluj, domnul Marga. Cateva zile mai tarziu rectorul Marga si cativa intelectuali se leapada de aceasta asociatie si loveste cu nerusinare in Biserica Ortodoxa Romana

Faptul ca s-a retras din asociatie nu e un lucru care sa afecteze pe nimeni, dar, cuvintele grele la adresa ortodoxiei si a istoriei neamului nu pot fi usor ingaduite. In acelasi ziar local, domnul Marga spunea ca nu conteaza trecutul istoric in ceea ce priveste problema religioasa si, dupa parerea sa “nu exista alta alternativa la ecumenism” adica singura sansa a Romaniei in viitor este ecumenismul iar alta alternativa nu exista.

Cu siguranta aceasta este o afirmatie tendentioasa la adresa Bisericii Ortodoxe pe care o spune un necunoscator in probleme teologice. Nu imi face placere sa jignesc pe nimeni dar prin aceste afirmatii, domnul Marga nu face altceva decat sa sustina ceea ce masoneria incearca sa faca, in Romania, de mai multa vreme: desacralizarea credintei.

Biserica nu e un partid care sa isi schimbe doctrina dupa cum dicteaza unele cercuri politice din afara granitelor tarii iar, invatatura de credinta a Bisericii Ortodoxe, dupa spune si in Sfanta scriptura, a fost este si va fi aceeasi, neschimbata, pana la sfarsitul veacurilor. Amin.

(Ieromonah Eftimie Mitra)
Articolele in cauza din “Faclia”, in continuare:

Read more

Doua articole, unul publicat in Cotidianul de ieri, iar celalalt preluat de pe site-ul Romanian Global News, il au in prim plan pe episcopul reformat Tokes Laszlo. Acesta, acum europarlamentar din partea R omaniei (!), s-a luat la cearta atat cu Biserica Romano- Catolica, cat si cu cea Ortodoxa.

Catolicilor le reproseaza faptul ca au permis “romanizarea” ceangailor (un grup etnic format majoritar din romani, o parte nemti si o parte unguri, de religie romano-catolica). Nu este nimic nou un asta, mai ales ca politicienii iredentisti unguri din Romania i-au transformat si pe secu in unguri, iar judetele Harghita si Covasna in “Tinut Secuiesc”.

Amintim doar ca la ultimul recensamant al Imperiului Austro- Ungar (aprox. 1900), secuii figurau ca o natiune distincta (si una care a condus majoritatea rascoalelor impotriva austriecilor si ungurilor din Transilvania) si ca la ultimul recensamant romanesc, din 2003, doar 583 de persoane s-au declarat de etnie secuiasca!