Blog Noua Dreaptă

Autor: Alexandru Sudițoiu-ND Hunedoara

În lumea modernă există o modă de a duce credinţa creştină pe două extreme care nu au nimic de a face cu creştinismul autentic, respectiv aceea a unui creştinism hipiotic şi mult prea tolerant dar şi a unui creştinism habotnic, care îi transformă pe toţi în eretici fără drept de apel, care nu mai ţine seama de limitele omeneşti de parcă toţi ar fi devenit deodată sfinţi, fiind capabili să ţină un post negru de 40 de zile, să nu meargă la medic şi alte lucruri de acest fel.

Din păcate aceste două mentalităţi sunt promovate tot mai des iar calea creştină autentică, o cale de mijloc, este ignorată în favoarea acestor ”extreme” care au condus mulţi oameni la o credinţă falsă, îndepărtată de creştinism, o credinţă care tolerează păcatul şi toate pericolele pentru creştinism şi umanitate, sau o credinţă care vede erezia şi întunericul peste tot şi începe aplicarea unor reguli până la sinucidere, neţinând seama de puterile omeneşti şi limitele unui om. În acest articol intenţionez să prezint aceste două forme de ”creştinism fals” şi cu argumente de ce le denumesc astfel.

În primul rând creştinismul hipiotic, acesta este cel mai des întâlnit din cele două forme de ”creştinism” puse în aplicare în spiritul unei religii ”New Age” şi în contra valorilor creştine autentice ale strămoşilor noştri. ”Creştinul” hipiot are prostul obicei de a tolera orice şi de a milita pentru dragoste ”totală” între toţi oamenii, de a ignora păcatele fiecăruia şi de a tolera totul până la distrugerea propriei credinţe sau a neamului său. Spre această Read more

Sursa: Foaie Naţională

1. Introducere

Tema aceasta socotim că este foarte bine venită oricând, deoarece considerăm că Sfânta Scriptură sau Biblia constituie baza şi rădăcina comună a tuturor cultelor creştine, dincolo de diferenţele doctrinare, canonice, liturgice şi de tradiţii ale fiecăreia!… Cunoaştem, de asemenea, faptul că tot Biblia împreună cu rădăcinile istorice alcătuiesc punctul şi baza de pornire a dezbaterilor din cadrul dialogului ecumenic care şi acesta ţinteşte tot spre realizarea şi refacerea unităţii creştine!…

Sfânta Scriptură sau Biblia este cartea cea mai reprezentativă a omenirii. Un mare predicator francez spunea că „atunci când deschideţi Biblia ca o simplă carte nu puteţi rezista superiorităţii caracterului ei şi să nu recunoşti momentul de istorie, de legisleţie, de morală şi de elocvenţă cel mai surprinzător care este sub cer!” Ea este o carte unitară, deşi a fost scrisă în răstimp de aproape 1600 de ani, alcătuită fiind din 66 de cărţi elaborate de aproximativ 40 de autori şi cu toate că ei au avut situaţii sociale diferite cum ar fi: împăraţi şi robi, clerici şi agricultori, bărbaţi de stat şi păstori, cu toate că ea cuprinde scrieri de diferite genuri cum ar fi: istorie, profeţii, epistole, legi sau învăţături moral-religioase, Sfânta Scriptură este pătrunsă de acelaşi spirit fiind un exemplu unic de unitate organică. Ideea mare şi deosebită care dă unitate scripturii este taina mântuirii persoanei în persoana Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, chiar dacă în Vechiul Testament formularea sa literară pare a fi acoperită. În cadrul acestei mari idei Biblia pune probleme mari specifice, totdeauna, sufletului omenesc. Astfel, în ea se discută despre Dumnezeu şi lume, despre om şi viaţa sa veşnică, despre creaţie şi căderea omului în păcat, despre femeie şi bărbat, părinţi şi copii, ură şi iubire, înţelepciunea umană şi tainele lumii acesteia şi, mai ales, a celei viitoare, despre rugăciune, jertfă, bucurie şi suferinţă. Ea cuprinde, de asemenea, idei de o înaltă valoare etică cum sunt: iubirea de aproapele, despre demnitatea umană, despre realizarea unităţii în Iisus Hristos ca „toţi să fie una”, despre egalitatea tuturor oamenilor, solidaritate, toate acestea contribuind ca această carte să fie a tuturor, din toate timpurile şi din toate locurile! Read more

Cand protivnicul mantuirii noastre se vede batut la prima piedica – cea mai usoara – ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mandria nu-l lasa sa se dea batut, ci le starneste a doua piedica prin viciile trupului, sau o iubire trupeasca de sine. La o atare inaintare a luptei pentru mantuire se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el; e tanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata, ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. De aceea Parintii i-au zis trupului: vrajmas milostiv si prieten viclean. In vremea negrijei de mantuire trupul se naravise cu patimile si poftele, iar acestea l-au desfranat si l-au scos de sub conducerea mintii, sau, mai bine zis, au scos mintea de la conducere, incat se rascoala cu nerusinare impotriva sufletului, chinuindu-l in tot felul, si se intarata pana si impotriva lui Dumnezeu. “Caci pofta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, fiindca nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate.” Asa vine ca fiecare ducem o povara in spate – trupul de pe noi. De la starea asta si pana la a-l face sa fie templu sau Biserica a Duhului Sfant e de luptat de cele mai multe ori viata intreaga.

Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti intelege cu el decat prin osteneala si foame, acestea insa trebuie conduse dupa dreapta socoteala, ca sa nu dauneze sanatatii. Acestea il imblanzesc, incat nu se mai tine vrajmas lui Dumnezeu. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. Foamea imblanzeste fiarele. Read more

Luni, 14 noiembrie, se lasa sec pentru Postul Craciunului sau Postul Nasterii Domnului. Acest post se incheie pe 24 decembrie. Postul Craciunului ne aminteste de postul patriarhilor si dreptilor din Vechiul Testament si de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. Dupa cum acestia au postit in vederea venirii lui Mesia, tot astfel se cuvine sa intampinam si noi nasterea lui Hristos.

Primele mentiuni despre tinerea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin si episcopul Leon cel Mare al Romei.

Hotararea ca toti credinciosii sa posteasca timp de 40 de zile s-a luat la Sinodul local din Constantinopol, tinut in anul 1166, in timpul patriarhului Luca Chrysoverghi. Amintim ca inainte de acest sinod, crestinii posteau diferit: unii numai sapte zile, iar altii sase saptamani.

Dezlegari in Postul Craciunului

In Postul Craciunului avem dezlegare la peste sambata si duminica. In tipicul Sfantului Sava se mentioneaza ca in zilele de luni, miercuri si vineri, trebuie sa postim fara untdelemn si vin. In cazul in care, in aceste zile vom face pomenirea unui sfant cu o cinstire mai larga, se face dezlegare pentru dragostea sfantului. De exemplu in zilele de 16 noiembrie (Sfantul Apostol si Evanghelist Matei), 23 noiembrie (Cuv. Antonie de la Iezerul-Valcea), 30 noiembrie Read more

Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu (12 Noiembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Sfinţii Mărturisitori Atanasie Todoran şi cei dimpreună cu dânsul.

Calendarul ortodox român a mai primit în rândul său 4 ostaşi mucenici: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu. Aceşti sfinţi năsăudeni au suferit martiriul în ziua de 12 noiembrie a anului 1763. Au fost apărători ai credinţei strămoşeşti şi ai neamului românesc. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotărât trecerea lor în rândul sfinţilor, cu ziua de pomenire, 12 noiembrie.

Despre viaţa şi faptele muceniceşti ale sfinţilor năsăudeni am aflat mai multe de la părintele Ioan Alexandru Mizgan, preot la Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Oradea şi autor al volumului „Ofensiva uniatismului în Ţara Năsăudului în secolul al XVIII-lea. Martiriul lui Tănase Todoran”.

Înrudit cu George Coşbuc

Sfântul Atanasie Todoran s-a născut într-o familie de ţărani liberi de pe Valea Sălăuţei, în satul Bichigiu, judeţul Bistriţa-Năsăud, înainte de anul 1663. Dragostea faţă de credinţa strămoşească a avut-o de mic, mai ales că din familie făceau parte preoţii Coşbuc din Hordou, nimeni alţii decât stămoşii poetului George Coşbuc. Datorită educaţiei primite, a ajuns fruntaş în comună, a fost jude şi colector al dărilor în comunele de pe Valea Bichigiului şi a Sălăutei. Read more

“Să zicem că, după părerea ta, ai avea o viaţă bună după voia lui Dumnezeu, soţ şi copii cumsecade şi, totuşi, aşa din senin, la o întâmplare oarecare, un vecin sau propriul tău copil sau soţ, să-ţi ardă obrazul zvârlindu-ţi vorbe grele: prăpădită, ucigaşă, hoaţă. Iar tu, neştiindute de vină cu nici una din acestea şi nepricepând ce se lucrează la mijloc, se poate întâmpla să sari, ca muşcată de şarpe, cu şi mai grele vorbe, apărându-te şi îndreptându-te, iar pe cel ce te cearcă, apăsându-l şi ucigându-l cu mânia.

Nu e bine, nu te grăbi, ci socoteşte cum trebuie: poate că nu ţi-ai mărturisit, asupra ta, vreo greşeală cu propriul tău soţ, înainte de vreme, iar soţul tău îţi aduce aminte acum, într-un şuvoi de mânie, fără să ştie că păcatul odată tot răbufneşte, oricâtă uitare s-ar fi aşternut peste el. Read more

Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, IPS Andrei Andreicut, considera ca “dascalii”, pentru a le putea transmite elevilor o convingere crestina puternica, trebuie la randul lor sa aiba o viata religioasa activa, relateaza Agerpres.

Acest indemn a fost transmis de mitropolit joi, la Bistrita, in cadrul dezbaterii cu tema ‘Educatia moral crestina in contextul scolii romanesti contemporane. Generatia tanara – incotro?’, organizate de Inspectoratul Scolar Judetean Bistrita-Nasaud.

“Traim intr-o lume mediocra, in care nici nu stiu oamenii prea multe, dar nici cele pe care le stiu nu le prea fac. E important pentru dumneavoastra, ca dascali, sa ii invatati cat de multe pe copilasi. (…) Numai ca nu trebuie sa ramanem numai la instructie, trebuie sa facem si educatie. (…) Nici la ora de religie nu dorim sa-i facem mari teologi pe copilasi, ci dorim sa le transmitem niste deprinderi religioase, o viata duhovniceasca incipienta pe care sa n-o paraseasca toata viata lor”, a spus IPS Andrei Andreicut.

Mitropolitul Clujului a dat ca exemplu carturarii din vremea lui Iisus Hristos, care, desi invatati, nu reuseau sa aiba eficienta scontata.

“Si pe vremea Domnului Hristos erau carturari foarte invatati, dar eficienta lor nu era cea scontata pentru ca, pe langa faptul ca le transmitem cunostinte, e nevoie de ceva in plus: e nevoie de harul lucrator al lui Dumnezeu. Si pe acesta nu-l poate transmite cineva care nu-l doreste. (…) E adevarat ca nu mai traim intr-o lume traditionala, atunci se transmitea din tata in fiu deprinderea religioasa, ci ne aflam intr-o tranzitie care dureaza de 20 de ani si tot nu se mai termina. Nici pe planul invatamantului inca nu este asezare; schimbarile vin mereu, de la an de an, de nu mai stii exact ce se intampla. Important este ca ceea ce facem sa facem bine”, a mai spus mitropolitul. Read more

Arhanghelii sunt reprezentari mitice apartinand calendarului popular dar care au ca echivalenti pe Arhanghelii Mihail si Gavriil din calendarul ortodox, celebrati la 8 noiembrie. Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducatorii cetelor de ingeri, avand aripi si purtand sabii, ca simbol al biruintei, si sunt calauze ale sufletelor in drumul acestora spre rai.

Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria sa-i vesteasca taina cea mare a intruparii Domnului si tot el a adus dreptilor Ioachim si Ana vestea zamislirii Maicii Domnului.

In folclorul religios romanesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat in comparatie cu Arhanghelul Gavriil. El poarta, uneori, cheile raiului, este un infocat luptator impotriva diavolului si vegheaza la capul bolnavilor, daca acestora le este sortit sa moara, sau la picioarele lor, daca le este harazit sa mai traiasca. De multe ori il intalnim alaturandu-se Sfantului Ilie, atunci cand acesta tuna si trasneste, sau oranduieste singur grindina, cu tunul. El tine si ciuma in frau, asemanator Sfantului Haralambie.

In trecut, in societatea traditionala bucovineana, Arhanghelii erau sarbatoriti pentru ca “ei sunt pazitorii oamenilor de la nastere si pana la moarte, rugandu-se lui Dumnezeu pentru sanatatea acestora”. Arhanghelii, in viziunea populara, asista si la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard pacatele acumulate de patimile omenesti firesti si purifica, prin post, constiintele. Read more

După 19 ani de sihăstrie, pustnicul Onufrie este izgonit din pădure, pe motivul rău-voitor că “chilia stă în calea pârtiei de schi”.

În întunericul paraclisului, icoanele de pe pereţi par vii. Părintele slujeşte în altar, tot el iese apoi la strană şi citeşte din cele sfinte, în timp ce mireasma de tămâie şi smirnă arsă se ridică uşor, în aer, ca un abur ceresc. Aşa face în fiecare zori de zi, seara şi apoi, târziu în noapte până pe la 3:00-4:00 dimineaţa. Singur. Stă în genunchi, se roagă şi aduce slava lui Dumnezeu. Pentru El a renunţat la tot. La mama. La tata. La tot ce-l lega de ce-i pământesc. Şi-a mers în pustie. Ne întâmpină în uşa bisericuţei întunecoase şi-şi mângâie barba bogată şi căruntă. E bucuros de oaspeţi. Numai câţiva tineri care-i cer sfaturi ce-i mai calcă pragul din când în când. Ca să ajungi la călugăr, trebuie să străbaţi drum de temerar, pe masivul Postăvarul. Prin pădure, pe drum forestier. Acolo unde vântul bate de parcă ar vrea să spulbere tot ce-i nelalocul lui. Doar în vale, unde călugărul Onufrie a poposit în urmă cu 19 ani, cu o bocceluţă cu cărţi la spinare, vântul se îndulceşte în adieri cu miros de brad. Totul tace. Doar cei trei câini vestesc paşii noştri. Pe unul dintre ei, mai gălăgios, l-a luat părintele şi l-a dus departe, în oraş, de teamă să nu se supere schiorii, că-i sperie. A doua zi, dimineaţa, când părintele a ieşit din chilie, a văzut cum câinele îl aştepta liniştit la uşă, gudurându-se pe lângă el. Călugărul ne binecuvintează. Are mâinile aspre. Dar privirea senină. Singur şi-a construit chilia în care locuieşte, şi-a făcut loc special pentru toacă şi clopotniţă, iar pentru cei care vor să-i lase acatiste şi pomelnice şi-a înjghebat ca o cutie poştală. Are 7 găini, porumbei, un peşte în micul Read more

Creştinii din vestul României s-au recules la mormintele celor dragi. Cimiterele din Transilvania şi Banat au devenit adevărate focare de lumină. În seara de 1 noiembrie, creştinii din vestul României se adună pe la mormintele celor dragi, unde depun flori şi aprind lumânări şi candele.

Tradiţia datează de câteva sute de ani şi poată numele de Luminaţie. Practic, în seara Zilei Tuturor Sfinţilor, oamenii se roagă pentru sufletele de dincolo. „Originea sărbătorii este una catolică, dar Luminaţia a fost preluată şi de creştinii ortodocşi şi chiar protestanţi, pentru că mesajul Luminaţiei, acela de a ne ruga pentru sufletele celor trecuţi la cele veşnice este unul profund creştin”, spune preotul greco-catolic Mircea Marţian, de la parohia română unită „Andrei Mureşanu” din Cluj-Napoca. La rândul său, istoricul Tudor Sălăjan, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, a remarcat o curiozitate.

„La catolici, Ziua Morţilor este pe 2 noiembrie. Tradiţia a pătruns în Transilvania într-un mediu multiconfesional şi a început să fie serbată din seara de 1 noiembrie. Explicaţia ţine de particularismul bisericesc. De fapt, ziua liturgică Read more

Din toamna acestui an, Sfântul Sinod a hotărât canonizarea celui ce a fost considerat “Mesia ardelenilor” – mitropolitul Andrei Şaguna. El a rămas în conştiinţa românilor de peste munţi ca unul dintre cei care şi-au închinat întreaga viaţă altarului şi poporului. La cunoscutele calităţi şi lucrări împlinite de marele ierarh s-au adăugat virtuţile creştineşti şi împlinirea vocaţiei sale sacerdotale şi misionar pastorale, dublate toate de o smerenie sfântă. Despre procesul canonizării mitropolitului Andrei Şaguna, despre viaţa sa, ca om al rugăciunii şi al jertfei creştineşti, ne-a vorbit cel care duce mai departe moştenirea lăsată de Sfântul Ierarh Andrei, Înalt Preasfinţitul Mitropolit dr. Laurenţiu Streza.

Înalt Preasfinţia Voastră, cum întâmpinaţi această mare sărbătoare a canonizării primului mitropolit al Ardealului?

Această mare bucurie şi împlinire a fost de mult aşteptată şi dorită de către clerul şi credincioşii noştri, pentru care aducem slavă Prea Sfintei Treimi şi mulţumire Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi membrilor Sfântului Sinod, prin mijlocirea cărora s-a realizat această lucrare sfântă. Ne-am bucurat şi ne folosim continuu de rezultatul activităţii extraordinare şi unice, în toate domeniile, pe care ne-a lăsat-o moştenire marele şi sfântul mitropolit Andrei Şaguna. Dacă am simţit de la început greutatea şi marea responsabilitate a misiunii la care am fost chemat, ca Mitropolit al Ardealului, acum ne simţim întăriţi şi copleşiţi de bucuria coborâtă din cer, unde Dumnezeu ne-a mai adăugat încă doi rugători, ierarhi ai Ardealului, Sfântul Andrei şi Sfântul Simeon Ştefan. Atunci când ne-am pregătit pentru alcătuirea atât a dosarului de canonizare, cât şi a slujbei Sfântului mitropolit Andrei, am observat o bucurie în popor, o mulţumire şi o împăcare în rândul credincioşilor. Poporul l-a cinstit şi venerat continuu pe providenţialul său mitropolit Andrei, făcându-i-se pomenire anuală, la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, după cum s-a prevăzut în hotărârea Consiliului arhidiecezan din 1873, îndată după trecerea lui la Domnul. Read more

Conform traditiei noastre crestine, ba chiar si iudaice si musulmane, mortii se înhumează si nu se ard. Incinerarea este o practică de sorginte păgână sau hinduistă. La începuturi, Biserica s-a confruntat cu practica greco-romană, care presupunea incinerarea mortilor, si a biruit-o. Doar odată cu secularizarea si cu îndepărtarea societătii Occidentale de Biserică, practica incinerării a reapărut în veacul al XIX-lea. Întâi discret, în Statele Unite, apoi în tările din Nordul Europei si în Marea Britanie.

S-a încercat, din motive ideologice, introducerea incinerării în Uniunea Sovietică, regimul ateu de acolo, vrând să sublinieze faptul că, odată cu moartea, totul s-a terminat, inclusiv rămăsitele pământesti trebuie făcute să dispară.

Biserica Crestină în general, si cea Ortodoxă, în special, n-au fost de acord niciodată cu incinerarea defunctilor. Biserica Ortodoxă a si interzis oficierea ceremoniei religioase pentru persoanele care sunt incinerate.

Dacă e să mergem pe firul istoriei, vom spune că Biserica Ortodoxă Română a luat pozitie în mai multe rânduri împotriva incinerării. Pravila de la Govora, care apărea în anul 1641 spunea în glava 378: „Să nu se ardă trupurile!”

În 1923 Asociatia generală a clericilor se opunea construirii crematoriului din Bucuresti. În 1928 Sfântul Sinod hotăra: 1) preotii să-i prevină pe credinciosi că, dacă cineva este incinerat, Biserica îi refuză orice serviciu religios; 2) înainte de a oficia slujba înmormântării, preotii îi vor întreba pe membrii familiei în care cimitir va fi înmormântat defunctul; 3) celor care au fost incinerati sau urmează să fie incinerati li se va refuza slujba înmormântării.

În 1933 Sfântul Sinod a emis o Pastorală în care li se atrăgea preotilor atentia că, dacă vor oficia slujba înmormântării pentru cei ce urmează să fie incinerati, vor fi deferiti judecătii Consistoriului disciplinar. Read more

Trecerea în veşnicie a părintelui Teofil Părăian, marele duhovnic de la Mănăstirea “Sfinţii Martiri Brâncoveni” de la Sâmbăta de Sus, a adus multă tristeţe în sufletele credincioşilor şi ale clerului din ţară. De doi ani, mormântul său de la mănăstirea braşoveană este locul unde ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi îl plâng şi-l pomenesc neîncetat.

Părintele Teofil Părăian, unul dintre marii duhovnici pe care i-a avut vreodată Ardealul şi întreaga Biserică Ortodoxă Română, a încetat să mai vieţuiască printre fiii săi duhovniceşti pe 29 octombrie 2009, când a plecat să se întâlnească cu Domnul Hristos, pe Care l-a slujt pe pământ vreme de 80 de ani. Mii de credincioşi veneau an de an să-l vadă pe părintele orb de la Sâmbăta de Sus, care vedea cu ochii sufletului aşa cum numai oamenii sfinţi reuşesc. Cuvântările sale, predicile sale, vocea sa inconfundabilă şi, mai ales, bucuria şi optimismul pe care le transmitea părintele Teofil au rămas în sufletele pelerinilor ca daruri de la Dumnezeu oferite pământenilor printr-un om ales. Obştea mănăstirii braşovene a rămas îndurerată de la trecerea la cele veşnice a părintelui Teofil, însă amintirea sa a rămas vie în istorica mănăstire de la poalele Munţilor Făgăraş.

“Simţim o lipsă mare, pentru că părintele Teofil era un stâlp de nădejde al mănăstirii noastre. Chiar dacă nu era duhovnicul tuturor monahilor, părintele Teofil era un îndrumător spiritual pentru toţi şi un mare duhovnic al mănăstirii. Foarte mulţi credincioşi veneau din toată ţara şi se spovedeau la părintele Teofil. Îl pomenim tot timpul şi este mereu în gândul nostru. Noi am marcat această zi de împlinire a doi ani de la trecerea sa la Domnul încă de duminica trecută, când Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, împreună cu Preasfinţitul Sofian Braşoveanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi, au oficiat Sfânta Liturghie şi slujba de Parastas”, ne-a spus stareţul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, arhimandritul Ilarion Urs.

Astăzi, la mănăstire se vor oficia Sfânta Liturghie şi slujba de Parastas şi sunt aşteptaţi sute de credincioşi, preoţi, teologi din Sibiu, Cluj-Napoca, Timişoara, Alba Iulia şi alte părţi ale ţării. Read more

“Nu vorbesc de iadul teologic, ci de iadul vieţii mizerabile, de convoiul mizeriei asupra căreia desfigurarea şi degenerarea se întind ca o pereche de gheare, trăgând pe cine prind într-o enormă gloată de chinuiţi şi dosădiţi ai sorţii. Tot spaţiul ocupat odinioară de moarte e deţinut azi de boală şi de infirmitate.

S-au redus bolile infecto-contagioase prin măsurile medico-preventive, au sporit în loc cele degenerative şi afecţiunile cronice ale pielii şi ale sistemului nervos, circulator, digestiv şi respirator; pe urmă cancerul, bolile dentiţiei şi bolile ereditare. Boala încleştează umanitatea în suprafaţă şi în adâncime, cantitativ şi calitativ; Asta o spune un profesor de medicină (M. Kernbach, Spiritul ştiinţific şi problemele fundamentale ale medicinei contemporane, Institutul de arte grafice “Dacia Traiană”, Sibiu, 1942, pp.7-8.). Nu vorbesc de cei ce ajung în spitale, străpunşi de una sau mai multe din cele peste 800 de feluri de cleşti ai bolii. Ce curios e numărul! În bolile spiritului, numai deviaţia în materie de credinţă pe bază de Biblie, a dat până acum 800 de secte religioase (800 în 1946, acum cea. 3000.).

Contagiunile spiritului, în totalitatea lor, sunt pur şi simplu nenumărate. Câte capete atâtea non-sensuri! Lucrul cel mai imposibil din lume ar fi o unificare a minţilor. Fiecare e unic în lume; de-ar învia toţi oamenii de la Adam până la sfârşitul lumii, n-ai să găseşti doi oameni identici. Aceasta e genetic adevărat. Diferenţierile astea Read more

După ce însuşi a vorbit cu Părintele ceresc prin rugăciune, Sfântul Voievod Neagoe Basarab cheamă la sine, ca un părinte iubitor, pe cei apropiaţi, să îi povăţuiască: “Iată, acum mi să apropie ceasul morţii, ci păsaţi de chemaţi pre iubiţii miei coconi şi pre dragile mele cocoane şi pre dragii miei boiari şi slugi”. Şi fiecăruia, pe rând, îi adresează cuvânt de despărţire şi de întărire pentru vremea când părintele lor nu le va mai fi alături.

Pe fiii săi îi învaţă “precum zice Solomon: Fiiule, priimeşte învăţătura tătâne-tău şi ascultă sfatul mâne-ta, ca să trăeşti în veci. Dreptu aceia, feţii miei, şi eu vă învăţ, mai nainte de toate, de acestea: să aveţi frica lui Dumnezeu în inimile voastre şi să vă fie sufletele curate, dinpreună cu trupurile, şi să iubiţi săracii şi mişăii şi să le faceţi milostenie şi să vă rugaţi lui Dumnezeu şi Preacuratei lui Maici cu tot de-adinsul. Şi nu numai din gură, ci cu toată inima şi cu tot sufletul şi cu tot cugetul”. Cu ajutorul lui Dumnezeu, domnia asupra urmaşilor săi se va face în pace: “Că Domnul Dumnezeul şi stăpânul nostru Iisus Hristos iaste bun şi îndurător şi milostiv şi cu mila sa va îmblânzi toate valurile mării, care sunt rădicate asupra voastră. Şi veţi trece cătră linişte cu bine şi cu blândeţe, unde să vor unge trupurile voastre, şi veţi domni în lumea aceasta cu pace, iar sufletele vor dobândi sufletescul bine cel de veci, cu cei ce au îngăduit lui Dumnezeu din veci şi pânâ acum”.

Rugăciunea este ultimul cuvânt al omului care se desparte de această lume

După cum toată viaţa a învăţat despre grija omului pentru sufletul său, mai importantă decât grija de cele materiale, acum, în faţa morţii, grija cea lumească nu mai există: “Pentr-aceia, eu de astăzi înainte nu mă mai grijăsc de iubiţii miei coconi, nici de dragile mele cocoane, nici de boiarii miei cei credincioşi, nici de slugile mele, nici de avuţie, nici de rudenii, nici de podoabe sau de lucrurile cele dăşarte ale lumii aceştiia, nici de altceva de nimic, fărâ numai ce-mi iaste grijă de sufletul mieu şi cum voi trece prin vămile cele înfricoşate”. Read more

Mii de credinciosii din toata tara au ajuns la Sibiu, pentru a participa la canonizarea fostului mitropolit al Ardealului, Andrei Saguna.

La manifestarile care vor continua tot weekend-ul sunt asteptati sa ia parte Patriarhul Daniel, Patriarhul Alexandriei, Teodor al II-lea, si Mitropolitul de Patras, IPS Hrisostom, plus cateva mii de credinciosi crestini.

Ceremonia a inceput vineri, la ora 14.30, la biserica “Sfanta Treime” din Rasinari, unde este programata slujba ultimului parastas pentru Mitropolitul Andrei Saguna al Ardealului.

De la Rasinari, convoiul va ajunge la Sala Transilvania din Sibiu, de unde se va pleca in procesiune solemna pana la Catedrala Mitropolitana. Dupa primirea invitatilor, in Catedrala va incepe slujba de Te Deum. La finalul acesteia, patriarhul Daniel va adresa tuturor celor prezenti un cuvant de binecuvantare. Read more

Fundația Arsenie Boca din București anunță apariția filmului documentar ”Părintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu”. Filmul a fost editat de Fundația Arsenie Boca și este un documentar extraordinar despre una din cele mai mari personalități ale ortodoxiei românești.

Arsenie Boca a fost părinte ieromonah, teolog și artist român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale mii de români veneau la slujbele sale, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București), supranumită Capela Sixtină a Orientului.

Filmul este în regia lui Nicolae Mărgineanu. Printre cei care au contribuit la documentar se numără şi Ion-Constin Manoliu, Bogdan Ficeag, Maria Ploae şi mulţi alţii. DVD-ul poate fi găsit la sediul fundației și costă 10 lei. Read more

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.

Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea Read more

Capul Sfantului Apostol Andrei reprezinta una dintre cele mai de pret Sfinte Moaste ale Bisericii Ortodoxe. Fruntea sfantului se pastreaza, cu mare evlavie, in Schitul Sfantul Apostol Andrei, din Sfantul Munte Athos, iar restul capului se afla pastrat, in mare cinste, in Catedrala Sfantul Andrei, orasul grecesc Patras din Peninsula Peloponez. Sfantul Andrei este praznuit de doua ori in an: 30 noiembrie (martiriul) si 26 septembrie (mutarea cinstitelor moaste).

Capul Sfantului Andrei, pastrat in orasul Patras, a fost adus pentru intaia oara in tara noastra in anul 1996, in Catedrala Mitropolitana din Iasi, cu prilejul praznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva. Cu ocazia hramului Catedralei Patriarhale din Bucuresti (24-28 octombrie 2011), cinstele Moaste ale Sfantul Apostol Andrei vor fi aduse iarasi in rara, ele urmand a fi asezate langa racla cu Moastele Sfantului Cuvios Dimitrie, spre marea bucurie a tuturor celor dreptcredinciosi.

Sfantul Apostol Andrei, ocrotitorul Romaniei

Nascut in Betsaida, un orasel de pe malul lacului Ghenizaret, fiind fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, Sfantul Andrei este “primul chemat” dintre ucenicii Domnului Hristos. Sfantul Apostol Andrei este ocrotitorul mai multor localitati si tari din lume, dupa cum urmeaza: Patras, Napoli, Ravena, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux si Brugge; Romania, Scotia, Spania, Grecia, Rusia si Sicilia.

Mai inainte de a fi Apostol al Domnului, cucernicul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. A doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, auzindu-l pe Sfantul Ioan zicand “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan, 1, 29), pescarul Andrei l-a lasat pe Ioan si a urmat lui Hristos, zicand fratelui sau Petru: “Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos” (Ioan, 1, 41). Sfantul Andrei a fost unul dintre martorii faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul Sau dumnezeiesc si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii. Read more

O relicvă care conţinea un fragment din crucea pe care a fost răstignit Iisus a fost furată de la o abaţie din Tipperary, a anunţat miercuri poliţia irlandeză. Bucata din lemn se afla închisă într-o cruce dublă ornată cu două pietre negre şi reprezenta ţinta pelerinajelor credincioşilor încă din secolul XII.

Conform preotului Thomas Breen, relicva ar fi fost un dar al lui Donal Mor O’Brien, conducăorul ţinutului Munster, cel care a întemeiat abaţia, informează Daily Mail.

Hoţii care au furat relicva au luat şi alte obiecte de cult şi au fugit cu un autoturism de teren. Preotul Thomas Breen a lansat un apel către hoţi, solicitând returnarea relicvei despre care spune că nu are o mare valoare comercială, dar este extrem de importantă pentru credincioşi.

“Doresc să le transmit persoanelor care au luat relicva să nu o distrugă şi să o lase într-o biserică, pentru ca preoţii de acolo să o aducă înapoi. Este imposibil să estimezi vreo valoare comericală acestui obiect de cult. Are valoare spirituală, iar din acest punct de vedere este nepreţuită”, a declarat Breen. Read more

În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Or­todoxă prăznuieşte pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deo­sebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaştele ei se găsesc la Iaşi, fiind izvor de bine­cu­vân­ta­re şi însă­nă­to­şire duhovnicească şi trupească pentru toţi cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlo­ci­toa­re către Preamilostivul Dum­ne­zeu. Dacă Sfânta Muceniţă Parascheva, prăz­nuită la 26 iulie în Calendarul Ortodox, este cu­noscută în popor cu numele “Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost numi­tă, mai cu seamă în Moldova, “Vinerea Mare”. Ca un simbol al unităţii Ortodoxiei de pre­tutindeni, viaţa de după moarte a Sfintei Pa­­rascheva arată că sfin­ţenia ridică din nea­mul său pe omul ce s-a ase­­mănat cu Dumnezeu, făcându-l lumină de iu­bire şi apropiere între toţi cei care măr­tu­ri­­sesc şi viază întru aceeaşi credinţă.

Sfânta Cuvioasă Parascheva  a trăit pe pă­mânt în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învă­ţătură în limba română despre viaţa sfin­­tei o găsim în “Cartea românească de în­vă­ţă­tură” a mitropo­litului Varlaam al Moldovei, Iaşi, 1643. S-a născut în Epivata (azi Boia­dos), pe ţăr­mul Mării Mar­mara, în apropiere de Cons­tan­­ti­nopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci ca­pi­tala Imperiului bizantin. Pă­rinţii ei, oa­meni de neam bun şi cre­dincioşi, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dum­nezeu, în­dem­nând-o spre de­prin­­derea fap­te­lor bune, dar mai ales a postului, ru­găciunii şi milos­te­niei. Un frate al ei, după ce a învăţat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales epis­cop în localitatea Madite pentru dra­­gos­tea faţă de cele sfinte şi pentru cultura sa de­ose­bită. Read more

Protopopul Protopopiatului „Dacia Ripensis” al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), pr. Boian Alexandrovici, s-a declarat indignat, miercuri, de acţiunile slujitorilor Bisericii Ortodoxe Sârbe (BOS) care, sub diferite forme, blochează accesul românilor/vlahi la confesiune în limba română.

Potrivit sursei citate, în ultimii şase ani „s-au înregistrat zeci de cazuri în care BOS, cu o agresivitate greu de imaginat, a intimidat credincioşii românii şi clerul BOR în demersul lor de a-şi oficializa drepturile constituţionale şi strămoşeşti”.

„Am fost ameninţaţi cu dărâmarea bisericii de la Malainiţa, a clopotniţei de la Şipicova, nu ni s-a permis săvârşirea parastasului de la biserica în ruine de la Rovine, s-au distrus crucile de la Porţile de Fier ale protopopiatului din Nigotin”, a precizat Alexandrovici.

În context, el a arătat că un alt act de vandalism s-a înregistrat la sfârşitul săptămânii trecute, când pe stema Patriarhiei Române de pe un indicator de informare amplasat la Malainiţa, unde se află prima biserică construită în 2005, după aproape180 de ani de sete duhovnicească în regiunile istorice Timoc, Morava şi sudul Dunării, s-au lipit afişe cu înştiinţarea că episcopul Iustin al BOS urmează să slujească liturghia în localitate, desigur, în limba sârbă. Read more

Autor: Cătălina Cornea-ND Cluj

Noi cei săraci cu credinţa schimbată pe lucruri ieftine, noi cei care dăm vina pe Dumnezeu dar nu ne putem ruga, noi cei care ne-am pierdut pe o cale greşită, a pierzaniei.

O rugăciune rostită, o lumânare aprinsă şi o credinţă pură ne va face cu adevărat fericiţi. De ce dar alegem plăcerile care durează atât de puţin şi ne înnegresc sufletul?

Mergem la biserică doar când ni se întâmplă ceva rău, iar când ne e bine uităm de Dumnezeu. Am făcut din bani o religie, la care ne închinăm. Ne vindem sufletul pentru nimicuri strălucitoare.

Şi cum, noi, cei păcătoşi, cei fără credinţă, vrem să fim fericiţi? Noi îl jignim pe Dumnezeu cu păcatele noastre şi aşteptăm ca El să nea dea tot ce vrem pe tavă? Pentru toate eşecurile noastre dăm vina pe Dumnezeu. Aşteptăm ca totul să ne cadă din cer noi stând mai departe cu picioarele încrucişate.

De ce să nu ne ducem la biserică? Sunt mai importante serialele şi emisiunele de scandal decât sufletul, decât nevoia de credinţă? Mâncăm diferite bunătăţi, dar nu suntem în stare să ne hrănim sufletul. Ne îmbrăcăm în haine de firmă, mergem pe la salonae, dar nu suntem în stare să ne îngrijim sufletul. Noi îl alungăm pe Dumnezeu, crezând în valori false, şi tot noi îi cerem ajutorul când ne e greu.

Dacă doriţi să trăiţi bine nu uitaţi de credinţă, dacă doriţi să trăiţi bine nu uitaţi de suflet. Trăim într-o lume a păcatelor, a violenţelor şi războaielor deoarece nu mai credem, deoarecem nu mai suntem buni creştini. Read more

În data de 02 octombrie 2011, s-a îndeplinit visul de mai mult de jumătate de secol al unor români de pe Valea Timocului. Din această zi, satul românesc Zlocutea, are un loc de rugăciune, un loc de spiritualitate şi cultură ortodoxă, binecuvântat de Dumnezeu prin punerea crucii şi stropirea cu apă sfinţită, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.

Slujba de sfinţire a fost oficiată de către Prea Cucernicul Părinte Protopop Boian Alexandrovici, Vicar administrativ al Timocului (pentru românii din Serbia de Răsărit), Părintele Ioan Liviu Micu şi numeroşi credincioşi din sat şi din împrejurimi.

„La cererea credincioşilor şi cu ajutorul lui Dumnezeu, în scurtă vreme se vor înainta documentele pentru obţinerea aprobării pentru construirea unui locaş de cult, închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă”, a declarat Părintele Boian.

S-a format Consiliul Bisericesc la Sârmănovăţ

În Ziua Crucii după calendarul vechi, pe 27. septembrie 2011, Preacucernicul Părinte Boian Alexandrovici parohul Mălainiței și al Remesianei, protopop al Daciei Ripensis și vicar administrativ al Timocului şi credincioşii ai Biserici Ortodoxe Române din Praova şi Sârmănovăţ au format Consiliulul Bisericesc, în Sârmănovăţ lângă Nigotin, în Timoc, transmite Timoc Press, preluat de Romanian Global News. Read more