Blog Noua Dreaptă

Mii de credinciosii din toata tara au ajuns la Sibiu, pentru a participa la canonizarea fostului mitropolit al Ardealului, Andrei Saguna.

La manifestarile care vor continua tot weekend-ul sunt asteptati sa ia parte Patriarhul Daniel, Patriarhul Alexandriei, Teodor al II-lea, si Mitropolitul de Patras, IPS Hrisostom, plus cateva mii de credinciosi crestini.

Ceremonia a inceput vineri, la ora 14.30, la biserica “Sfanta Treime” din Rasinari, unde este programata slujba ultimului parastas pentru Mitropolitul Andrei Saguna al Ardealului.

De la Rasinari, convoiul va ajunge la Sala Transilvania din Sibiu, de unde se va pleca in procesiune solemna pana la Catedrala Mitropolitana. Dupa primirea invitatilor, in Catedrala va incepe slujba de Te Deum. La finalul acesteia, patriarhul Daniel va adresa tuturor celor prezenti un cuvant de binecuvantare. Read more

Fundația Arsenie Boca din București anunță apariția filmului documentar ”Părintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu”. Filmul a fost editat de Fundația Arsenie Boca și este un documentar extraordinar despre una din cele mai mari personalități ale ortodoxiei românești.

Arsenie Boca a fost părinte ieromonah, teolog și artist român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale mii de români veneau la slujbele sale, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București), supranumită Capela Sixtină a Orientului.

Filmul este în regia lui Nicolae Mărgineanu. Printre cei care au contribuit la documentar se numără şi Ion-Constin Manoliu, Bogdan Ficeag, Maria Ploae şi mulţi alţii. DVD-ul poate fi găsit la sediul fundației și costă 10 lei. Read more

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.

Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea Read more

Capul Sfantului Apostol Andrei reprezinta una dintre cele mai de pret Sfinte Moaste ale Bisericii Ortodoxe. Fruntea sfantului se pastreaza, cu mare evlavie, in Schitul Sfantul Apostol Andrei, din Sfantul Munte Athos, iar restul capului se afla pastrat, in mare cinste, in Catedrala Sfantul Andrei, orasul grecesc Patras din Peninsula Peloponez. Sfantul Andrei este praznuit de doua ori in an: 30 noiembrie (martiriul) si 26 septembrie (mutarea cinstitelor moaste).

Capul Sfantului Andrei, pastrat in orasul Patras, a fost adus pentru intaia oara in tara noastra in anul 1996, in Catedrala Mitropolitana din Iasi, cu prilejul praznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva. Cu ocazia hramului Catedralei Patriarhale din Bucuresti (24-28 octombrie 2011), cinstele Moaste ale Sfantul Apostol Andrei vor fi aduse iarasi in rara, ele urmand a fi asezate langa racla cu Moastele Sfantului Cuvios Dimitrie, spre marea bucurie a tuturor celor dreptcredinciosi.

Sfantul Apostol Andrei, ocrotitorul Romaniei

Nascut in Betsaida, un orasel de pe malul lacului Ghenizaret, fiind fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, Sfantul Andrei este “primul chemat” dintre ucenicii Domnului Hristos. Sfantul Apostol Andrei este ocrotitorul mai multor localitati si tari din lume, dupa cum urmeaza: Patras, Napoli, Ravena, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux si Brugge; Romania, Scotia, Spania, Grecia, Rusia si Sicilia.

Mai inainte de a fi Apostol al Domnului, cucernicul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. A doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, auzindu-l pe Sfantul Ioan zicand “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan, 1, 29), pescarul Andrei l-a lasat pe Ioan si a urmat lui Hristos, zicand fratelui sau Petru: “Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos” (Ioan, 1, 41). Sfantul Andrei a fost unul dintre martorii faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul Sau dumnezeiesc si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii. Read more

O relicvă care conţinea un fragment din crucea pe care a fost răstignit Iisus a fost furată de la o abaţie din Tipperary, a anunţat miercuri poliţia irlandeză. Bucata din lemn se afla închisă într-o cruce dublă ornată cu două pietre negre şi reprezenta ţinta pelerinajelor credincioşilor încă din secolul XII.

Conform preotului Thomas Breen, relicva ar fi fost un dar al lui Donal Mor O’Brien, conducăorul ţinutului Munster, cel care a întemeiat abaţia, informează Daily Mail.

Hoţii care au furat relicva au luat şi alte obiecte de cult şi au fugit cu un autoturism de teren. Preotul Thomas Breen a lansat un apel către hoţi, solicitând returnarea relicvei despre care spune că nu are o mare valoare comercială, dar este extrem de importantă pentru credincioşi.

“Doresc să le transmit persoanelor care au luat relicva să nu o distrugă şi să o lase într-o biserică, pentru ca preoţii de acolo să o aducă înapoi. Este imposibil să estimezi vreo valoare comericală acestui obiect de cult. Are valoare spirituală, iar din acest punct de vedere este nepreţuită”, a declarat Breen. Read more

În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Or­todoxă prăznuieşte pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deo­sebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaştele ei se găsesc la Iaşi, fiind izvor de bine­cu­vân­ta­re şi însă­nă­to­şire duhovnicească şi trupească pentru toţi cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlo­ci­toa­re către Preamilostivul Dum­ne­zeu. Dacă Sfânta Muceniţă Parascheva, prăz­nuită la 26 iulie în Calendarul Ortodox, este cu­noscută în popor cu numele “Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost numi­tă, mai cu seamă în Moldova, “Vinerea Mare”. Ca un simbol al unităţii Ortodoxiei de pre­tutindeni, viaţa de după moarte a Sfintei Pa­­rascheva arată că sfin­ţenia ridică din nea­mul său pe omul ce s-a ase­­mănat cu Dumnezeu, făcându-l lumină de iu­bire şi apropiere între toţi cei care măr­tu­ri­­sesc şi viază întru aceeaşi credinţă.

Sfânta Cuvioasă Parascheva  a trăit pe pă­mânt în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învă­ţătură în limba română despre viaţa sfin­­tei o găsim în “Cartea românească de în­vă­ţă­tură” a mitropo­litului Varlaam al Moldovei, Iaşi, 1643. S-a născut în Epivata (azi Boia­dos), pe ţăr­mul Mării Mar­mara, în apropiere de Cons­tan­­ti­nopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci ca­pi­tala Imperiului bizantin. Pă­rinţii ei, oa­meni de neam bun şi cre­dincioşi, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dum­nezeu, în­dem­nând-o spre de­prin­­derea fap­te­lor bune, dar mai ales a postului, ru­găciunii şi milos­te­niei. Un frate al ei, după ce a învăţat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales epis­cop în localitatea Madite pentru dra­­gos­tea faţă de cele sfinte şi pentru cultura sa de­ose­bită. Read more

Protopopul Protopopiatului „Dacia Ripensis” al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), pr. Boian Alexandrovici, s-a declarat indignat, miercuri, de acţiunile slujitorilor Bisericii Ortodoxe Sârbe (BOS) care, sub diferite forme, blochează accesul românilor/vlahi la confesiune în limba română.

Potrivit sursei citate, în ultimii şase ani „s-au înregistrat zeci de cazuri în care BOS, cu o agresivitate greu de imaginat, a intimidat credincioşii românii şi clerul BOR în demersul lor de a-şi oficializa drepturile constituţionale şi strămoşeşti”.

„Am fost ameninţaţi cu dărâmarea bisericii de la Malainiţa, a clopotniţei de la Şipicova, nu ni s-a permis săvârşirea parastasului de la biserica în ruine de la Rovine, s-au distrus crucile de la Porţile de Fier ale protopopiatului din Nigotin”, a precizat Alexandrovici.

În context, el a arătat că un alt act de vandalism s-a înregistrat la sfârşitul săptămânii trecute, când pe stema Patriarhiei Române de pe un indicator de informare amplasat la Malainiţa, unde se află prima biserică construită în 2005, după aproape180 de ani de sete duhovnicească în regiunile istorice Timoc, Morava şi sudul Dunării, s-au lipit afişe cu înştiinţarea că episcopul Iustin al BOS urmează să slujească liturghia în localitate, desigur, în limba sârbă. Read more

Autor: Cătălina Cornea-ND Cluj

Noi cei săraci cu credinţa schimbată pe lucruri ieftine, noi cei care dăm vina pe Dumnezeu dar nu ne putem ruga, noi cei care ne-am pierdut pe o cale greşită, a pierzaniei.

O rugăciune rostită, o lumânare aprinsă şi o credinţă pură ne va face cu adevărat fericiţi. De ce dar alegem plăcerile care durează atât de puţin şi ne înnegresc sufletul?

Mergem la biserică doar când ni se întâmplă ceva rău, iar când ne e bine uităm de Dumnezeu. Am făcut din bani o religie, la care ne închinăm. Ne vindem sufletul pentru nimicuri strălucitoare.

Şi cum, noi, cei păcătoşi, cei fără credinţă, vrem să fim fericiţi? Noi îl jignim pe Dumnezeu cu păcatele noastre şi aşteptăm ca El să nea dea tot ce vrem pe tavă? Pentru toate eşecurile noastre dăm vina pe Dumnezeu. Aşteptăm ca totul să ne cadă din cer noi stând mai departe cu picioarele încrucişate.

De ce să nu ne ducem la biserică? Sunt mai importante serialele şi emisiunele de scandal decât sufletul, decât nevoia de credinţă? Mâncăm diferite bunătăţi, dar nu suntem în stare să ne hrănim sufletul. Ne îmbrăcăm în haine de firmă, mergem pe la salonae, dar nu suntem în stare să ne îngrijim sufletul. Noi îl alungăm pe Dumnezeu, crezând în valori false, şi tot noi îi cerem ajutorul când ne e greu.

Dacă doriţi să trăiţi bine nu uitaţi de credinţă, dacă doriţi să trăiţi bine nu uitaţi de suflet. Trăim într-o lume a păcatelor, a violenţelor şi războaielor deoarece nu mai credem, deoarecem nu mai suntem buni creştini. Read more

În data de 02 octombrie 2011, s-a îndeplinit visul de mai mult de jumătate de secol al unor români de pe Valea Timocului. Din această zi, satul românesc Zlocutea, are un loc de rugăciune, un loc de spiritualitate şi cultură ortodoxă, binecuvântat de Dumnezeu prin punerea crucii şi stropirea cu apă sfinţită, transmite corespondentul Romanian Global News din Timoc.

Slujba de sfinţire a fost oficiată de către Prea Cucernicul Părinte Protopop Boian Alexandrovici, Vicar administrativ al Timocului (pentru românii din Serbia de Răsărit), Părintele Ioan Liviu Micu şi numeroşi credincioşi din sat şi din împrejurimi.

„La cererea credincioşilor şi cu ajutorul lui Dumnezeu, în scurtă vreme se vor înainta documentele pentru obţinerea aprobării pentru construirea unui locaş de cult, închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă”, a declarat Părintele Boian.

S-a format Consiliul Bisericesc la Sârmănovăţ

În Ziua Crucii după calendarul vechi, pe 27. septembrie 2011, Preacucernicul Părinte Boian Alexandrovici parohul Mălainiței și al Remesianei, protopop al Daciei Ripensis și vicar administrativ al Timocului şi credincioşii ai Biserici Ortodoxe Române din Praova şi Sârmănovăţ au format Consiliulul Bisericesc, în Sârmănovăţ lângă Nigotin, în Timoc, transmite Timoc Press, preluat de Romanian Global News. Read more

Teroarea instalată de televizor în lumea modernă nu e cauzată doar de supradimensionarea violenţei, a pericolului şi a ameninţării.

Arthur Berger subliniază: Cu cât televizorul este urmărit mai mult, cu cât sunt văzute mai multe reclame care promit o viaţă mai bună, plăcere sexuală, fericire şi tot felul de alte lucruri. în măsura în care nu-şi vor permite aceste lucruri, oamenii cu atât se vor simţi mai terorizaţi.

Henry Lefebre în cartea sa Every day life în the modern world, observând la rândul său teroarea impusă de cultura de consum prin publicitatea şi televiziune, afirmă:

Cei care nu pot consuma sunt terorizaţi de sentimente de neadaptare şi ratare, iar cei care consumă întâmpină la celălalt capăt al spectrului problema alegerii (în unele cazuri chiar teroarea alegerii), de care se lovesc la tot pasul, neliniştea provocată de incertitudinea că alegerea pe care o vor face este cea bună.

Publicitatea promite frumuseţe, sănătate, dragoste şi fericire pentru cine cumpără produsele prezentate, ameninţând însă, în substrat, cu subînţeles sau în mod explicit cu pierderea acestora în cazul neapelării la serviciile sau obiectele promovate. În societatea televizualului, femeile sunt terorizate de ideea că-şi vor pierde strălucirea stricându-li-se pielea şi părul, dacă nu le vor hrăni cu balsamurile miraculoase, promovate publicitar, că vor deveni respingătoare îngrăşându-se (modelul de frumuseţe promovat este femeia slabă, chiar scheletică – vezi prezentatoarele de modă), că nu vor mai fi admirate şi căutate de bărbaţi dacă nu ştiu să-şi pună în valoare corpul prin haine sau alte obiecte de înfrumuseţare. Read more

“Sa ne apropiem acum de o analiza concreta a tensiunii dintre minte si patimi. Care este mecanismul biologic, sa zicem al instinctului de reproductie? Alegem pe acesta, întrucât se lupta împotriva votului fecioriei.

Instinctul acesta are ca obârsie materiala o glanda endocrina, care varsa o substanta chimica în sânge, care, la nivelul creierului, erotizeaza scoarta cerebrala. Aceasta erotizare consta în aparitia pe ecranul mintii a gândurilor si a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct. Ele cer învoirea. Cenzura rezista, le respinge. Constiinta – care ocroteste viata omului si sub perspectiva transcendenta – aduce “Numele lui Dumnezeu care arde pe draci” si aduce Crucea Domnului: jertfa – lepadarea de sine, lepadarea de placere – “arma asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat” cânta biserica. Aceste gânduri de rezistenta, daca sunt puternice si luminoase, sunt afirmate cu toata credinta si stiind cu certitudine ca însusi Iisus se lupta cu Satana în locul nostru, atunci în organic se petrece o reactie chimica în care substantele endocrine din sânge, care erotizau scoarta cerebrala, se neutralizeaza printr-o aparitie de anticorpi, care fac aceasta neutralizare, în felul acesta “gândurile” si “imaginile” si “reprezentarile’”, toate pier si se restabileste un echilibru si o liniste în minte, asemenea cu linistea pe care a restabilit-o Iisus când a venit pe mare la ucenicii Sai învaluiti de talazurile înfuriate ale marii, care apoi s-au linistit.

Linistirea unei furtuni de gânduri sigur ca scoate marturisirea: “Tu esti Fiul lui Dumnezeu” (Matei 14, 33). Marturisirile strafunde de credinta în Dumnezeu, de pe urma unei evidente divine, au ca urmare convertirea, stramutarea Read more

O femeie de 30 de ani din Baia Mare, Ioana Alina Mureşan, se zbate între viaţă şi moarte după ce a fost victima unui accident de circulaţie. Femeia este membră a sectei Martorii lui Iehova.

Ajunsă la spital, medicii au dorit sa-i facă o transfuzie de sânge. Însă familia ei se opune din motive religioase. Martorii lui Iehova nu acceptă transfuzia de sânge, nici chiar atunci când e vorba de viaţă şi moarte. Această practică se bazează pe nişte aşa zise principii biblice, care există doar în interpretarea sectei. Nu puţine au fost cazurile în care martorii lui Iehova şi-au lăsat membrii ai familiei să moară, refuzând transfuzia de sânge.

Ioana Alina Mureşan, are nevoie urgentă de o transfuzie de sânge, spun medicii, deoarece a pierdut mult sânge în urma accidentului. Însă familia victimei le-a pus acestora la dispoziţie eritropoetină, un înlocuitor de sânge. Medicii însă spun că nu pot administra acest medicament femeii decât în 14 zile, timp în care aceasta poate muri.

Biserica Ortodoxă Română se opune acestei religioase inumane. „Viaţa este darul suprem pe care îl primim de la Dumnezeu. Dacă într-o astfel de situaţie este nevoie de transfuzie, Biserica Ortodoxă Română nu este împotriva unei astfel de proceduri medicale, atât timp cât este salvată o viaţă”, a declarat Cristian Ştefan, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului pentru ziarul Adevărul. Read more

La Troiţa românească din localitatea Samarinovăţ, din Republica Serbia, a avut loc, marţi, cu ocazia Înălţării Sfintei Cruci, o slujbă săvârşită de preotul Boian Alexandrovici. 

Potrivit sursei citate, aproximativ 350 de români au  participat la acest eveniment, cu adânci rezonanţe în  rândul celor peste 300.000 de români din Timoc,  Morava şi sudul Dunării.

‘S-au împlinit astăzi patru ani de când am aşezat în  Serbia de nord-est primul însemn al credinţei noastre  strămoşeşti. Poate că Troiţa din Samarinovăţ a deschis calea renaşterii naţionale în acest spaţiu în care avem amplasate 154 de sate cu populaţie majoritar românească’, a precizat preotul Boian Alexandrovici.

În context, părintele a arătat că după sfinţirea acestei troiţe s-au mai aşezat alte zece, dovadă că Protopopiatul ortodox român ‘Dacia Ripensis’ şi-a luat misiunea de a fi alături de românii din zonă, care de aproape 180 de ani au aşteptat să asculte Sfânta Liturghie în limba română.
Read more

Ati fost in Miscarea Legionara?

Am fost si nu imi pare rau. Insa nu am suprapus Miscarea Legionara peste invatatura crestina. Ar fi o greseala de moarte. Vrei sa fii un legionar bun? Trebuie sa fii un bun ostas crestin, asemenea mucenicilor ostasi din vechime. E ca in armata. Faci intai armata la regulile armatei si cand esti liber, te intorci de unde esti. S-au facut greseli si in Miscarea Legionara pentru ca se incuraja uciderea, dar eu nu cunosc ce a fost in spatele acestor crime si nici comploturile din interior, despre care se vorbea. Erau legionari adevarati de mare valoare. Eu sunt prezent ca monah si bucuros ca am fost legionar inainte. Cand m-am dus eu – un copil de 18 ani – la Casa Verde din Bucurestii Noi, m-am prezentat Capitanului. Codreanu era o personalitate remarcabila si te cucerea pe loc, un adevarat erou. Dupa ce am terminat, mi-a zis: „Treci la facutul temeliei!” Alaturi de mine era un camarad foarte voinic, pe nume Zapada, rece si militaros care m-a certat ca n-am stat drepti in fata Capitanului cand am pus mana pe lopata. Eu, care eram militaros din fire, pentru ca nu poti sa rezisti cu jumatati de masura in viata – mi-am zis in sinea mea ca n-am venit aici sa fac armata si i-am spus: „Am sa-ti dovedesc, camarade, ca stiu sa stau si drepti, dar deocamdata sunt un copil si nu stiu cum trebuie sa ma comport”. In sfarsit… Sunt fericit ca mi-a ajutat Dumnezeu de m-am facut calugar. Nimic nu-i mai important decat a darui viata lui Hristos. Calugaria este peste Miscarea Legionara. Toate acestea sunt experiente de viata, istorie personala. Ii multumesc lui Dumnezeu prin toate cate am trecut.

Ati fost in tabara de munca de la Carmen Silva, unde era si Capitanul?

Am fost, cum sa nu? Eram la targa cu generalul Cantacuzino. Eram la Carmen Silva cand a venit Capitanul si a zis: „Sa nu mai ramana piatra peste piatra aicea!” Si am plecat cantand cu el, la Ghiol. Se cheltuise mult ca sa se scoata pietrele de la Ghiol, dar fara rezultat. Si am scos toate pietrele in… jumatate de ceas. Si v-am spus ce mult s-a cheltuit ca sa se scoata toata piatra. Deci problema vietii nu e a zice, ci a misca. Vrei sa ajungi? Misca! Nu sta pe loc! Nu a zice, ci a misca inseamna a ajunge. Si trebuie sa mergi, nejudecand lucrurile. Nu stii cu cine lupti, ca peste tot e nevoie de o arma, de o pozitie, de o strategie. E o mare Read more

În ziua de 12 septembrie a.c., după un proces administrativ complex care s-a întins de-a lungul mai multor ani, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, ca reprezentantă oficială a Bisericii Ortodoxe Române în Peninsulă, a primit, prin Decretul Președintelui Republicii Italiene, recunoașterea juridică oficială ca și cult, din partea Statului Italian, transmite Romanian Global News citând un comunicat din partea Departamentului de comunicare al Episcopiei.

„Recunoașterea Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei reprezintă încununarea eforturilor și a jertfelniciei celor care au pus bazele primelor comunități ortodoxe românești în Italia și a tuturor celor care au continuat și au dezvoltat această lucrare, preoți și mireni, până la stadiul la care ea se află în prezent.

Recunoașterea Episcopiei noastre reprezintă, în același timp, și recunoașterea prezenței pe pământul Italiei a peste un milion de români ortodocși care încearcă să-și trăiască și să transmită mai departe propria credință și propriile tradiții, păstrându-și identitatea de credință și neam, dar și integrându-se, totodată, în realitatea în care îi este dat să trăiască. Read more

Sarbatorim azi lemnul Crucii, care a fost rastignit Hristos, sarbatorim crucile, care strajuiesc pe turlele bisericilor, pe sfintele altare, in camarile si pe piepturile tuturor celor ce le cinstesc, sarbatorim Semnul crucii, cu care ne insemnam cand plecam la drum, in suparari, in necazuri si in primejdii de orice natura.

Fragmente din Sfanta Cruce in sfintele Biserici

Fragmente din Sfanta Cruce sunt prezente in Biserica Sfantului Mormant de la Ierusalim, in Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul “Sf. Cruce” din Liege), Spania (Santo Toribio de Liebana), Franta (Saint Sernin de Toulouse; Capela “La Vraie-Croix” din Morbihan, Bretania; Anjou), la Biserica “Sfantul Vasile cel Mare” de pe Calea Victoriei, in manastirile Tiganesti si Caldarusani, la Manastirea “Panaghia Soumela” – Veria, Grecia si la Manastirea Xiropotamou (Muntele Athos).

Sarbatori inchinate Sfintei Cruci

In calendarul ortodox avem si alte zile inchinate Sfintei Cruci:

- “Scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei si de viata facatoarei Cruci” sarbatorita pe 1 august – aminteste de eliberarea grecilor din robia saracinilor cu ajutorul Sfintei Cruci;
- “Aratarea semnului Sfintei Cruci Imparatului Constantin” praznuita pe 7 mai – minune care il va face pe Constantin sa insemneze steagurile, coifurile si scuturile soldatilor cu Sfanta Cruce si astfel va iesi invingator in lupta cu Maxentiu;
- Duminica a treia din Postul Pastilor;
- Doua duminici speciale, notate in calendar ca Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci si Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci. Read more

„Deci vremea de luptă are o mare cumpănă, şi anume: dacă mintea nu-şi aduce aminte cu credinţă de Doamne, Iisuse… i se întâmplă că încuviinţează momeala vrăjmaşului. Aci e graniţa între lupta după lege şi căderea în fărărdelege. Deci mintea căzută în hotarul fărădelegii, dă încuviinţarea ei voinţei, căreia încă-i suflă vicleanul boara ameţirii. Voinţa ia hotărârea întotdeauna după sfatul minţii şi niciodată înainte: – cel puţin în faptele de conştiinţă, aşe e. De aceea se zice că în orice hotărâre avem libertatea voinţei, adică putinţa de-a alege ce vrem.

Darul libertăţii voinţei ni l-a dat Dumnezeu, ca pe o mare cinste, şi prin el avem a spori până la măsuri dumnezeieşti. Iată de ce toată strădania dezrobirii puterilor sufleteşti din patimile contra firii duce de fapt la redobândirea libertăţii de fii ai lui Dumnezeu (Matei 5, 9; Galateni 3, 26), de fii ai adevărului, care face liberi pe cei ce stau în adevăr (Ioan 8, 32) şi nu stau în minciună şi-n tatăl minuciunii (Ioan 8, 44). Prin darul libertăţii voinţei avem a sui de la chip la asemănare. Pentru refacerea, sau crearea din nou a omului a venit Dumnezeu Read more

Cea de-a 39-a biserică ortodoxă românească din provincia sârbă Voivodina a fost sfinţită în localitatea Mesici, a declarat preotul parohiei, Cornel Zuică.

Potrivit acestuia, localitatea Mesici, unde trăiesc peste 200 de familii de români, a rămas fără aşezământ de cult românesc din anul 1846, când mănăstirea cu acelaşi nume a intrat sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Sârbe printr-un ordin al împărătesei Mariei Tereza.

„Timp de 100 de ani, slujbele religioase pentru românii din acest sat s-au săvârşit într-o capelă amenajată într-o casă ţărănească. Cu ajutorul autorităţilor şi a credincioşilor am reuşit, în sfârşit, să avem propriul nostru lăcaş de cult”, a precizat pr. Zuică.

La temelia bisericii, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, s-au aşezat trei pietre, două de la Sarmisegetuza şi una de la Biserica Densuş, una dintre cele mai vechi biserici româneşti în care se slujeşte şi în prezent.

„Biserica de la Mesici este primul aşezământ ortodox românesc construit în Voivodina, Serbia, după 88 de ani. La sfinţirea ei a participat un sobor de preoţi din Serbia şi România, avându-l în frunte pe PS Daniil, întâistătătorul

Read more

“Undeva, intr-o inchisoare comunista, a trait si a patimit un om despre care am certitudinea ca va fi canonizat. E vorba de Valeriu Gafencu. A murit la Targu Ocna. Un tanar cu sufletul de crin, pe care, din pricina puritatii sale, iti era rusine sa-l privesti in lumina ochilor. nu mai era decat piele si os, plin de boala si de tuberculoza, dar ochii lui erau luminosi si numai zambet.” – Pr. Constantin Voicescu

Intamplarea de la penitenciarul Targu Ocna

– “A avut loc un lucru ce ne-a impresionat pe toti in chip deosebit. A fost dezafectata capela care facea parte din vechea inchisoare, cladita de un domnitor, pe vremuri. Acela, descinzand intr-o vizita, a fost indurerat sa constate ca ocnasii nu vedeau soarele niciodata, munceau sub pamant, mancau sub pamant, dormeau sub pamant. Si le-a construit o gherla la suprafata, la distanta bunicica de ocna, sa faca doua plimbari pe zi sub cerul liber. O numeam: La Castel. Din acel timp se credea ca data si capela. Ei bine, cand a fost aceasta dezafectata, ne-am pomenit ca ni s-au adus carpe de sters pe jos. Ele constituiau fragmente din vesminte preotesti, de patrafir, de steaguri, de antimise si asa mai departe. Dandu-ne noi seama de aceasta, am cautat – cu mare grija, de teama turnatorilor – sa le recuperam, sa le ascundem. Mi-aduc aminte ca am cusut o Sfanta Fata de Masa intr-o saltea, nu mai stiu nici eu unde. In sfarsit, am facut tot ce era cu putinta sa nu se ajunga a se spala pe jos cu ele, ceea ce detinutii de la dreptul comun au si facut-o, nestiind, sarmanii, despre ce era vorba.”

Fericirea bolnavilor de la Targu-Ocna era ca se nimerisera in mainile lor acele fragmente ce simbolizau Eternitatea. Orice risc merita asumat pentru pazirea lor.

– “Eu am luat un patrafir pe care mi l-am cusut in captuseala paltonului. Paltonul mi-l lasasera; se ingaduiau haine groase acolo. Cu el m-am invelit toata perioada detentiei, pana la eliberare. M-am tot intrebat: ‘Nu cumva este o legatura intre asta si optiunea mea pentru preotie?’. Anume faptul ca-mi pazea umerii un patrafir? Dealtfel gandul de a ma dedica vietii bisericesti s-a tot accentuat la Targu-Ocna.” Read more

În concepţia marelui istoric al religiilor Mircea Eliade, definiţia cea mai completă şi cea mai potrivită a fiinţei umane este aceea de fiinţă religioasă (homo religiosus), de fiinţă care simte nevoia de a se raporta, într-un fel sau altul, la Divinitate. De aceea, chiar şi în preistorie, atunci când oamenii nu-L cunoşteau pe Adevăratul şi Unicul Dumnezeu (sau, mai corect spus, Îl cunoşteau puţini dintre ei) , simţeau nevoia de a I se închina şi, neputându-L găsi, idolatrizau lumea creată. Ateii… au şi ei un mod de raportare la Dumnezeu, căci precum afirma un filosof modern, ignorarea, refuzul de a adresa un salut celui de lângă tine este, de fapt, o formă de comunicare (evident, una negativă), deoarece, prin acest gest, îi transmiţi interlocutorului tău un mesaj – faptul că prezenţa lui îţi este indiferentă, sau chiar te deranjează.

Cei care-L neagă pe Dumnezeu Îi transmit, prin atitudinea lor, faptul că şi-ar dori ca El să nu existe, dar, în adâncul finţei lor, Îi mărturisesc existenţa, Îi simt prezenţa, pentru că, în caz contrar, nu ar fi atât de vehemenţi în negarea Sa. Nu are niciun sens să negi neexistenţa… este ilogic. Ce sens ar avea ca noi să ne consacrăm ani întregi din viaţă dovedirii inexistenţei lui Moş Crăciun? Nimeni nu ar fi dispus să facă aşa ceva, pentru că neexistenţa lui Moş Crăciun este o certitudine.

În schimb, aşa-zişii atei scriu cărţi, se nevoiesc ani întregi pentru a încerca să demonstreze inexistenţa Divinităţii. De ce oare? Nu cumva motivul acestei atitudini de negare vehementă a lui Dumnezeu este tocmai o dovadă a credinţei lor ascunse, nemărturisite, pe care ei încearcă s-o stingă, s-o elimine din sufletele lor. Vor să se convingă pe ei înşişi că Dumnezeu nu există pentru că, precum afirma F. M. Dostoievski, prin personajul său Ivan Karamazov, dacă Dumnezeu n-ar exista, totul ar fi permis. Cred că “un ateu este o persoană, care speră că Domnul nu va face nimic spre a-i tulbura necredinţa”. Read more

Iubiţi credincioşi,

Gîndindu-mă la cinstea şi slava cea mare cu care Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu a împodobit în cer pe Maica Domnului, gîndindu-mă la slavoslovia cea veşnică cu care o laudă pe dînsa puterile cereşti, apoi, cugetînd şi la slujbele şi rugăciunile care i se aduc ei de către toţi fiii Bisericii lui Hristos aici pe pămînt, precum şi la cuvintele de laudă pe care le-au alcătuit în cinstea ei sfinţii şi aleşii lui Dumnezeu, silinţa gîndului mă îndeamnă, ca astăzi, la luminatul praznic al Naşterii Maicii Domnului, să adaug şi eu nepriceputul, o mică picătură lîngă noianul cel mare al laudelor ei. Şi iată ce am a zice:

Iubiţii mei fraţi în Hristos, v-aţi gîndit vreodată pentru care pricină Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi, care au alcătuit sinaxarul, au rînduit ca praznicele împărăteşti, care împodobesc crugul anului, să înceapă cu Naşterea Maicii Domnului şi să se sfîrşească cu Adormirea ei? După cum se ştie, în prima lună a anului nou bisericesc, în a opta zi a lunii septembrie, prăznuim Naşterea Maicii Domnului, iar în luna ultimă a anului bisericesc, la 15 august, prăznuim Adormirea ei. Pricina cea tainică, pentru care anul bisericesc începe şi se sfîrşeşte cu praznicele Maicii Domnului, este aceasta că prin mijlocirea Maicii Domnului, Preamilostivul Dumnezeu a binevoit a începe şi a termina planul mîntuirii neamului omenesc din robia diavolului şi din munca iadului.

Să ştiţi, fraţii mei, că acest plan al lui Dumnezeu de a mîntui lumea prin mijlocirea Maicii Domnului, l-a arătat Dumnezeu în chip tainic şi umbros chiar de la începutul lumii, cînd a zis Evei că sămînţa ei va zdrobi capul şarpelui (Facere 3, 15). Căci despre Hristos se zice: sămînţa femeii, ca Unul ce nu S-a născut din sămînţă de bărbat. Încă de la începutul lumii, Preabunul Dumnezeu a arătat în chip tainic prin Eva cea veche, pe cea nouă, duhovnicească, adică pe Maica Domnului ce avea să nască, la plinirea vremii, pe noul Adam, Hristos, Care, prin întruparea Lui, a zdrobit capul şarpelui şi al morţii şi al păcatului, căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia (I Corinteni 15, 22).

Dar să ştiţi, fraţilor, că în planul mîntuirii neamului omenesc, Maica Domnului a mai fost închipuită de porumbiţa lui Noe. Căci precum aceea a adus lui Noe vestea cea bună a încetării potopului, aşa şi Maica Domnului – porumbiţa cea aleasă de Dumnezeu şi de Duhul Sfînt -, prin naşterea lui Hristos, a adus în lume vestea cea mare a răscumpărării din robia păcatului. Iarăşi, pe Maica Domnului a închipuit-o scara lui Iacov, pe care se suiau şi se coborau îngerii lui Dumnezeu (Facere 28, 12), căci Maica Domnului a fost scara pe care S-a pogorît Dumnezeu pînă la noi şi prin care firea noastră s-a suit pînă la dreapta lui Dumnezeu (Canonul Acatistului Maicii Domnului).

Read more

Trădătorul … Omul care L-a vândut şi pe Dumnezeu. Omul cu suflet meschin, îngust, orbit.

Unii a u căutat să-l prezinte dimpotrivă: pătruns de un ideal al neamului său – dezrobirea politică a lui Israel. Cum că Iisus îi înşela aşteptările. Deci avea dreptate să apere pe Israel de un “om” care-l condu cea contrar intereselor sale. Au dreptate. Dar atâta dreptate câtă poţi da unui om care raţionează just pe principii false. Israel a refuzat să-l considere pe Iuda printre eroii neamului. Conducerii lui Israel îi trebuia doar un trădător. S-a prezentat Iuda. “Iar ei s-au bucurat şi s-au tocmit să-i dea bani”.

Pe urmele explicaţiei

Fariseii cu gândul ucigaş în inimă erau deja “fii diavolului“. Le-a spus-o Iisus în templu. Le mai trebuia un mijlocitor. Şi-a intrat satana în Iuda . Aceasta-i explicaţia faptului.  De acum Iuda nu mai este un anonim, de acum Iuda este o mare putere: a devenit o minune satanică. “Marele Iuda”. Iată, (li se oferă) oamenilor mici o cale de a ajunge “mari”. De acum Iuda va fi prototipul tuturor trădătorilor.

Iuda va avea ucenicii lui până la sfărşitul lumii, care aceeaşi treabă o vor face, vânzând ţara, religia, neamul, reclamând stăpânirilor, trădând, dând la moarte: părinţi, copii, fraţi, surori, bărbaţi, preoţi, sfinţi, pop oare … Iuda, multiplicat, mereu îl vinde pe Iisus. Fii diavolului îi cumpără lui Iuda ucenici. Şi cu preţuri derizorii, fiindcă se îmbie mulţi.

Explicaţia lui Iuda

Credea în Dumnezeu dar nu credea in Iisus. Izbăvirea politică a lui Israel o punea mai presus de marea operă a lui Iisus: mântuirea omului; pe aceasta nu o înţelegea (şi mulţi nu o înţeleg nici până azi).

Se crampona într-o contradicţie surdă cu Iisus. Nu l-au putut scoate din contradicţie nici darurile excepţionale, pe care le-a dat Iisus la toţi, nu-l lărgise sufleteşte nici însăşi iubirea, care strălucea în Iisus (Tradiţia spune că pe Iuda îl rodea invidia că Iisus îl iubea mai mult pe Ioan). Adevărul n-a încăput în Iuda cum n-a încăput nici în farisei. Structura lui Iuda era o dezordine, (dizarmonie), un haos! De aceea satana întru ale sale a intrat.

Read more