Blog Noua Dreaptă

11 octombrie 1944 - retragerea trupelor horthyste din Cluj.

sursa: Gardianul

Ministerul Public a fost sesizat printr-o plângere penala formulata de un cetatean din municipiul Sfântu Gheorghe, în legatura cu intentia organizarii unor manifestari publice consacrate in cinstea lui Wass Albert. Fost nobil maghiar, detinând titlul de conte de Czege si Szentegyed, inginer si poet, Wass Albert a fost judecat si condamnat pentru crime de razboi in contumacie, impreuna cu tatal sau, pentru masacrele comise in 1940. Wass Albert a fugit in Statele Unite ale Americii, unde s-a sinucis in 17 februarie 1998, la vârsta de 90 de ani.

Într-o scrisoare adresata procurorului general al României, Laura Codruta Kovesi, un cetatean, Dan Tanasa, care spune despre sine: „Nu sunt politician, sunt doar un român care traieste in Covasna de 25 de ani”, reclama faptul ca din bugetul Consiliului Local Sfântu Gheorghe au fost alocate sume de bani pentru festivitatile organizate de Asociatia Tinerilor Maghiari din judetul Covasna, in onoarea lui Wass Albert, planificate pentru a avea loc în perioada 3-9 noiembrie. Petentul subliniaza in plângerea sa ca Wass Albert a fost judecat si gasit vinovat pentru crime de razboi, fiind condamnat la moarte de Tribunalul Poporului în anul 1946. Sentinta a fost confirmata anul trecut de Tribunalul Cluj în urma unui proces de revizuire deschis de urmasii lui Wass Albert, cu scopul reabilitarii memoriei acestuia.

Continuarea

Consiliul Local si Primaria din Sfantu Gheorghe nu au bani pentru o monografie a Catedralei Ortodoxe din oras dar gasesc fonduri pentru “Saptamana Wass Albert”, informeaza blogul lui Dan Tanase, preluat de Romanian Global News. Primaria Sfantu Gheorghe a facut publice zilele acestea pe pagina sa de internet lista proiectelor care au primit aprobarea pentru fonduri de la bugetul local in perioada iulie-decembrie 2008. Proiectele vizeaza activitati recreative, cultural-artistice sau identitare. O simpla lectura a listei acestor proiecte aduce noi argumente in favoarea celor care denunta epurarea etnica pe care autoritatile publice locale din Covasna, controlate de ani de zile de UDMR si PCM, o duc impotriva comunitatii romanesti din oras si din judet.

Avand painea dar si cutitul, primaria si consiliul local din Sfantu Gheorghe impart fondurile publice dupa bunul lor plac avand ca singur criteriu alocarea a cat mai putine fonduri comunitatii romanesti. In timp ce Romania a interzis orice simbol sau manifestare care ar face legatura cu Ion Antonescu (nu il apar pe Antonescu, il dau ca exemplu de dragul argumentatiei), primaria Sfantu Gheorghe acorda suma de 2500 lei pentru comemorarea celui care este declarat criminal de razboi de catre Tribunalul Militar din Cluj.
In perioada 3-9 noiembrie 2008 va fi organizata chiar si „Saptamana Wass Albert”, totul cu bani publici. In timp ce comunitatea romaneasca din oras nu mai beneficiaza de o formatie cultural-artistica care sa promoveze portul si obiceiurile populare ale zonei, Fundatia Pro Cultura Alapitvany primeste din fonduri publice, doar in aceasta parte a anului, suma de 23.000 de lei pentru un proiect intitulat „Calaretii cu porturi traditionale secuiesti”. 4.500 de lei au primit si cei de la Asociatia Tinerilor Maghiari din Covasna, filiala a Asociatiei Tineretului Maghiar din Ardeal (EMI), aceeasi care in august a organizat o tabara la Gheorghieni in care l-au comemorat pe criminalul Wass Albert incitand la revizionism, fiind invitati europarlamentarul Tokes Laszlo si avocata Eva Maria Barki, cea care a avut interdictie pe teritoriul Romaniei. Cei 129.450 de lei alocati pentru proiecte culturale destinate exclusiv comunitatii maghiare reprezinta 84% din totalul sumelor alocate, restul fiind alocati proiectelor comunitatii romanesti.

Continuarea

sursa: Igor Drag, Gardianul

De la amiralul Miklos Horty si pana la scriitorul Albert Wass, Ungaria a dat inumanitatii o adevarata pleiada de oameni mari, penibili ai istoriei sau criminali de razboi. Pentru cei mai tineri amintesc faptul ca amiralul Horty era comandantul suprem al flotei de rate care controla Marea Baltoaca Balaton, rangul de amiral castigandu-l in focul marilor batalii navale din cadita unde facea baita si pisulica, stiut fiind ca Ungaria nu a avut niciodata flota sau deschidere la mare.

Cealalta personalitate, Albert Wass, un adevarat “serial killer”, este poate singurul scriitor din lume care a reusit sa impleteasca atat de armonios executiile in masa si beletristica. Acesta avea rang de stegar in armata amiralului, iar in septembrie 1940, aflat in Romania, a ordonat executarea fostului primar român Petru Marginean, a lui Iosif Moldovan, a surorilor Estera si Rozalia Mihaly si a lui Ioan Cot, toti din Sucutard. Inspirat de Muza Crimei, a mai scris un capitol la ultima carte, dupa care, pentru ca Muza casca plictisita, a dispus si asasinarea preotului Andrei Bujor din Muresenii de Câmpie, cu tot cu familie. Si iar a mai scris ceva, si iar a ordonat uciderea a 11 romani…

Dupa ce Ungaria a redevenit la dimensiunile firesti, adica s-a facut mica, sovina si iredentista, Wass a fost condamnat la moarte de catre Tribunalul Poporului pentru crime impotriva umanitatii. Ca orice criminal care se respecta, a dat dovada de lasitate in fata mortii si a fugit in SUA. Aici, bantuit de stafiile preotilor ucisi, si-a luat zilele in 1998. In iunie 2008, Înalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul formulat de Andreas Wass, fiul lui Albert Wass, împotriva sentintei Curtii de Apel Cluj, care nu a fost de acord cu reabilitarea scriitorului. Tot acest remember va face parte dintr-o monografie pe care intentionez sa o scriu, intitulata “Romania imbecila”. Imbecila, pentru ca, in timp ce cu o mana il plesneste peste gura pe Maresalul Antonescu – interzicand orice manifestatie de cinstire a acestui Erou National –, cu cealalta mana scoate repejor banii pentru comemorarea unui criminal de razboi maghiar. Informatia este de notorietate publica, mai putin pentru adormitul SRI, pe site-ul Primariei Sfantu Gheorghe. Institutia a publicat zilele acestea lista proiectelor care au primit fonduri de la bugetul local in 2008. Printre acestea se afla acordarea a 25 de milioane de lei pentru organizarea in perioada 3-9 noiembrie a actiunii comemorative „Saptamana Wass Albert”… Daca pe bani romanesti maghiarii il vor jeli pe cel care a pus romanilor pistolul la ceafa, atunci nu-mi ramane decat sa-mi traduc monografia in maghiara, “Romania hülyeség”, ca sigur primesc fonduri s-o public…

sursa: NapocaNews

Ca răspuns la iniţiativa primarului maghiar al localităţii Sf. Gheorghe de a organiza un nou referendum asupra proclamării autonomiei aşa- zisului “Ţinut Secuiesc”, preşedintele Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, Ioan Solomon, a trimis o scrisoare deschisă presei si dlui. primar Antal Arpad, în care dezaprobă iniţiativa sfidătoare a acestuia şi cere măsuri pentru a contribui la coeziunea şi respectul reciproc dintre românii şi ungurii din cele două judeţe, nu la acţiuni dusmănoase şi sfidătoare. Alegerea zilei de 30 noiembrie 2008 pentru acest fals referendum cu o zi înaintea sarbătoririi Marii Uniri, dovedeşte încă o dată scopul destabilizator şi agresiv al acestui “referendum”.

Menţionăm că potrivit ultimului recensământ din România, doar 583 de persoane s-au declarat de etnie secuiască.

Comunicatul Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna adresat primarului Antal Arpad:

Declansarea de catre dvs. a dezbaterilor publice privind un proiect de hotarare care vizeaza organizarea in data de 30.11.2008, in ajunul Zilei Nationale a Romaniei, cand se sarbatoresc 90 de ani de la Marea Unire a Transilvaniei cu Romania de la 1 Decembrie 1918, a unui referendum local in vederea legiferarii autonomiei teritoriale maghiare a asa-zisului „Tinut Secuiesc”, precum si postarea pe site-ul oficial al Consiliului Local al municipiului Sfantu Gheorghe, a „Statutului de autonomie al Tinutului Secuiesc” material de propaganda politica vadit anticonstitutional, nu poate fi perceputa decat ca o noua actiune provocatoare, de sfidare premeditata a demnitatii nationale a poporului roman, prin care se urmareste intretinerea si amplificarea tensiunilor interetnice in scop ingust, electoral si politic.

Continuarea

de Cristi Hainic

Cea mai generală definiţie a acţiunii afirmative este tratarea preferenţială a unor grupuri de oameni. Ea este un curent, în speţă socio-academic şi de talie mondială, care respinge rasismul ca teorie a separării biologice a raselor umane. Principala problemă pe care o presupune este că acel grup ce urmează a fi tratat preferenţial trebuie el însuşi conturat ca fiind aparte şi, astfel, separat de celelalte pe anumite criterii.

În toată orientarea sa ca acţiune socială, „afirmarea” grupurilor restrânse pleacă tacit de la premisa pe care doreşte, deci, să o combată. De aceea, ea nu reprezintă defel o depăşire a diferenţei, pentru că orice drept diferenţiază prin el însuşi, în speţă când este pretins de grupuri minoritare. Situaţia cotidiană generată de acţiunea afirmativă este paradigmatică: într-o structură competitivă, nu calificarea obţinută prin studiu sau practică pentru a face ceva primează, ci apartenenţa socială. Adică, s-a sfârşit cu the best man for the job, care este, dacă ne aducem aminte, esenţa modelului aristocratic grecesc exprimată în şase cuvinte. Iar bătrânii noştri părinţi greci ţineau aristocraţia la loc de onoare.

În orice caz, o acţiune afirmativă nu poate pleca decât de la presupoziţii discriminatorii, chiar dacă apartenenţa etnică sau socială este diferită de cea a grupului direct vizat. De exemplu, sentimentul de auto-învinuire specific occidental, privind fostele colonii sau populaţiile folosite ca sclavi nu va fi niciodată depăşit prin tratarea, în continuare, a respectivelor grupuri ca obiectul acţiunii occidentalilor: „noi v-am rănit, noi vă vindecăm”. Aceasta este din principiu o discreditare prin care orice încercare de emancipare proprie este scurtcircuitată înainte chiar de a se contura. Adoptăm o politică a imigraţiei ca pe o glumă, ne punem infrastructura, economia şi toate structurile sociale la bătaie, şi ce-am făcut? Am observat că pe cei pe care am vrut să-i ajutăm i-am tratat ca pe nişte copii incapabili să-şi sufle singuri nasul. Acţiunea afirmativă nu reuşeşte să depăşească modelul parental-obsesiv occidental.

Bibliografie:

NEWTON, Lisa, „Reverse Discrimination as Unjustified”, în Ethics, nr. 83, iulie 1973

EASTLAND, Terry şi BENETT, William J., Counting by Race. Equality from the Founding Fathers to Bakke and Weber, New York: Basic Books, 1979

„Is Affirmative Action Legal?”, aici.

Doi dintre anti-teroristii vizuali care au realizat pe peretii Galeriei 35 (locul unde Benedek “Levi” Levente si-a expus expozitia anti- romaneasca), s-au predat ieri in direct la OTV. Cei doi, avocatul Mihai Rapcea si ziaristul George Roncea, au descris intentia artistica a operei lor si modul in care Galeria 35 le-a oferit, fara sa stie, un loc de exprimare a artei postmoderniste:

de Cristi Hainic

Uitându-mă la acest reportaj de pe TVR 1 despre situaţia din Timişoara…

[partea întâi:]

[partea a doua:]

…mă întreb cum de nu s-a ajuns şi în Galaţi la scandaluri din acestea, pentru că şi acolo în toate clădirile istorice din centrul oraşului trăiesc ţigani. Sunt, de fapt, două răspunsuri la această întrebare:

În primul rând, clădirile au fost „retrocedate” în întregime ţiganilor, adică altor persoane decât proprietarilor de drept. Ceea ce face ca retrocedarea să fie doar o cedare, implicit nelegitimă. Cel care a făcut această cedare posibilă a fost chiar Eugen Durbacă, având la momentul actual opt ani ca primar al Galaţiului, în primă instanţă membru al comitetului judeţean PCR în 1984 şi mai nou conservator (a trecut prin cel puţin nouă partide: PCR, PSM, USD, PDAR, PDC, PDSR, APR, PD si PUR). Cu această orchestraţie şi-a câştigat puţin peste 10.000 de voturi din partea celor care s-au văzut brusc instalaţi în ceea ce au fost la începutul secolului al XX-lea cele mai moderne clădiri, adevărate monumente ale epocii. Dacă vedem acele splendide clădiri în pozele vechi (vezi anexe), la fel şi în picturile unor artişti gălăţeni consacraţi (vezi aici), rămânem cu un gust amar când ne plimbăm azi pe lângă dărăpănăturile ce au ajuns. Cireaşa de pe tort este acea plăcuţă a Primăriei Galaţi înşurubată pe ele toate, pe care scrie: „MONUMENT ISTORIC” şi care te face să te întrebi dacă nu cumva ai de-a face cu cea mai persiflantă primărie din ţară.

În al doilea rând, scandaluri au existat, dacă nu în legătură cu câţi metri pătraţi din clădirile istorice deţin cu adevărat ţiganii, atunci privind starea de fapt din cartierul Centru Galaţi, care nu se deosebeşte cu nimic de cele mărginaşe din punctul de vedere al criminalităţii. Ba din contra, Centrul şi strada Domnească din acest cartier sunt cele mai cunoscute locuri în care proxeneţii îşi plasează „marfa” începând cu orele serii. Parcul Eminescu a devenit în ultimii şase ani locul de întâlnire al borfaşilor din toate clădirile istorice; deşi situat ultra-central, el a fost „şters” din minţile cetăţenilor ca loc de întâlnire, de plimbare, sau, cu atât mai mult, de spaţiu de joacă sigur pentru copii. Probabil de aceea şi fântânile arteziene din el cu bazinele lor dacă mai funcţionează o fac la program redus. Pentru că el este pustiit, în acelaşi mod în care o zonă rău-famată este de regulă pustie, mai ales seara sau noaptea. Or, cel puţin în week-end, centrul oraşului ar trebui să fie atracţia principală a cetăţenilor. Pe când seara în centrul Galaţiului nu vezi pe stradă decât persoane dubioase pe care ca femeie singură ai face bine să le eviţi. Să te mai duci să cumperi ceva de la cele patru clasice „non-stop”-uri de lângă Modern (actual Winmarkt)? Ai fi asaltat de puradei cerşetori, odraslele locatarilor clădirilor istorice. Şi nemulţumirile pot continua oricât. Însă poate până la urmă vom ieşi şi noi în stradă să protestăm legal, aşa cum au făcut-o timişorenii. Atunci probabil vor ieşi şi ţiganii cu iataganele. Poliţia Română oare de ce parte va fi?

Anexe: