Tag Archives: lenesi
Criza de azi și de mâine
Autor: Cătălina Cornea-ND Cluj
Criza de azi, şi va fi mâine şi poate se va termina, dar peste ani se va repeta din nou. Şi o mie de păreri a diferitor economişti, şi promisiunile politicienilor, dar nici o soluţie.
UE se luptă pentru a salva zona euro, chiar dacă asta înseamnă sacrificarea unor state. Economiştii critică capitalismul, şi ca soluţie pentru ei e revenirea la socialism. Dar cum s-a ajuns până aici şi care totuşi ar fi soluţia?
Cred că în primul rând e vina politicienilor, cum poţi să permiţi ca statul pe care îl conduci să cheltuie mai mult decât are şi apoi din nou să se împrumute şi apoi să intre în incapacitate de plată? Un stat nu trebuie să cheltuie mai mult decît produce, şi nu trebuie să împrumute, căci asta e cea mai mare greşeală. Şi strănepoţii noştri vor fi datori. De ce îi lăsăm pe alţii să ne pună lanţurile şi ne băgăm singuri într-o cuşcă.
Orice stat trebuie să fie capabil să îşi calculeze veniturile şi cheltuielile fără a intra într-un deficit bugetar sau să fie nevoit să împrumute. Miniştrii şi deputaţi ce au diplomă de economişti, ştiu doar cum să fure, căci le e pe plac viaţa de lux. Şi statul nu ar trebuie să plătească ajutoare sociale în dreapta şi în stânga, fiindcă astfel statul încurajează pe cei leneşi şi suferă toţi. Ajutoare sociale trebuie de dat doar celor care nu sunt capabili să muncească. Şi alte cheltuieli inutile făcute în numele democraţiei şi a multiculturalismului trebuie să nu le suporte statul.
Originile istorice ale dezbinării la români
Sursa: Ionuţ Ţene-Napocanews
Herodot din Halicarnas/Halikarnassos (greacă: Ήροδοτος, Herodotos, n. 484 î.Hr. – d. cca. 425 î.Hr.) a fost un celebru istoric grec. Herodot este considerat părintele disciplinei istoriei, prin modul în care a tratat evenimentele pe care le-a consemnat în scrierile sale. Până la el evenimentele erau tratate în cronici sau epopei. Este cunoscut pentru scrierile sale despre conflictul greco-persan, precum și pentru descrierile oamenilor și locurilor vizitate. Herodot s-a născut într-o familie aristocratică din orașul Halicarnas (în greacă Halikarnassos, azi Bodrum, Turcia). Obligat să-și părăsească patria din cauza luptelor civile în care este implicată familia lui, Herodot trăit o vreme în Samos, iar după căderea tiranului Lygdamis revine în orașul natal, călătorește mult și se stabilește la Atena. Aici se numără printre prietenii lui Sofocle și este un apropiat al cercului democrat a lui Pericle. În opera sa Historiai (Istorii), redactată în dialect ionic și împărțită în epoca elenistică în 9 cărți, Herodot își propune programatic să abordeze prima mare confruntare dintre lumea orientală (Asia) și cea apuseană (Grecia), dintre despotismul oriental și democrația elenă, culminând cu războaiele medice. Herodot descrie și obiceiurile și religia Geților. Cucerirea orașului Sestos (478 î.Hr.) de către atenieni încheie opera lui Herodot. „Pater historiae” este titlu pe care posteritatea i l-a acordat lui Herodot (apud wikipedia).
Înainte de marele rege Dromihete, care s-a impus în sudul Daciei, actuala Muntenie, Herodot a vizitat ţinuturile îndepărtate şi întunecate de la nord de Dunăre. El face în scrierile sale o descriere a dacilor, ramura nordică a tracilor ambivalentă şi pozitivă, dar şi extrem de critică. Un citat celebru din Istoriile lui Herodot, în legătură cu strămoşii noştri traci şi ramura lor geto-dacii l-am învăţat cu toţii la şcoală. Iată ce spune Herodot în Cartea a IV-a a Istoriilor sale, în paragraful 93 (citez după ediţia de la Ed. Ştiinţifică, din 1961): “Geţii (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”.(…) La Cartea a V-a, paragraful 3, istoricul grec mai spune: “După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt. Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi”. Mai încolo, istoricul grec scrie peiorativ despre traci, pentru a justifica superioritatea şi rasismul grec faţă de lumea barbară: “La ei, la traci, trîndăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca cîmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă”(…)”La traci există următoarea rînduială: îşi vând copiii pentru a fi duşi peste hotare”. (chestiunea a continuat în evul mediu, prin trimiterea băieţilor tineri la Stambul să devină ienicieri).
UE vrea să-i pună pe ţigani la muncă
Stoparea căsătoriilor între copii, atragerea femeilor de etnie romă (tiganeasca) la muncă, fonduri europene mai bine folosite, pedepsirea discriminării – sunt cele mai importante măsuri incluse în strategia UE pentru romi (tigani), aprobată ieri de Parlamentul European (PE), în şedinţă de plen, la Strasbourg.
Strategia UE ar trebui să aibă în vedere nevoile femeilor de origine romă (tiganeasca), implicându-le în dezvoltarea politicilor şi stopând tradiţia căsătoriilor între copii, au susţinut eurodeputaţii. Educaţia pentru fete ar trebui de asemenea inclusă în strategie. În România au existat numeroase cazuri de căsătorii între copii de etnie romă (tiganeasca) de 12, 14 sau 15 ani. Deputaţii au mai stabilit că toţi cetăţenii romi (tigani) ar trebui să fie înregistraţi în registrele de naşteri, căsătorii şi decese. Eurodeputata de etnie romă (tiganeasca) Livia Jaroka a declarat că e mare nevoie ca romii (tiganii) să aibă cultura muncii şi au de recuperat mult din acest punct de vedere.
„În zone dezavantajate, două generaţii de romi (tigani) cresc fără să-şi vadă părinţii mergând la lucru. Am văzut, ca antropolog, cât de multe depind de femei: acestea se sigură că există mâncare pe masă în fiecare zi şi că drepturile copiilor lor sunt respectate. Susţinerea femeilor este unul dintre elementele cheie ale strategiei. Trebuie să ne asigurăm că nu mai au loc căsătorii forţate, trebuie să combatem traficul şi drogurile”, a spus Jaroka. Strategia va condamna discriminarea romilor (tiganilor) mai ales că unii dintre deputaţi au susţinut că ei au fost supuşi unor astfel de tratamente din partea unor state membre. În vara anului trecut, Comisia Europeană a intrat într-o polemică dură cu Franţa, care a decis amprentarea romilor (tiganilor) şi expulzarea lor.
Bani şi control
Comisia pentru libertăţi civile a cerut alocarea unor fonduri pentru a susţine strategia pentru romi (tigani) şi a arătat că e nevoie de organisme UE pentru a asigura o finanţare comunitară care să ajute iniţiativele locale şi să raporteze la timp folosirea deficitară a fondurilor. Plenul Parlamentului va vota strategia pentru integrarea
Evenimentul: doar 27% dintre ţigani muncesc
Doar 27% dintre romi (tigani) muncesc în România, iar piaţa de joburi este încă închisă pentru restul, mai ales din cauza lipsei de calificări.
Anul trecut, în România, 27% din totalul populaţiei de etnie romă (tiganeasca) avea un loc de muncă în domenii precum servicii, construcţii şi agricultură. Totuşi, piaţa muncii este încă închisă pentru majoritatea romilor (tiganilor), mai ales din cauza lipsei de calificări, dar şi a implicării reduse din partea autorităţilor.
Aceasta este concluzia unui studiu privind angajarea romilor (tiganilor) realizat de Fundaţia Centrul de Resurse pentru Comunităţile de Romi (Tigani), în parteneriat cu Asociaţia “Pro Vocaţie” şi cu Fundaţia Soros România, în cadrul unui proiect european cofinanţat prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Mai mult, cercetarea arată că două treimi dintre romii (tiganii) activi erau persoane angajate, iar restul munceau pe cont propriu sau erau implicaţi în activităţi tradiţionale. În plus, 20% dintre cei care se declară casnici au prestat în ultima perioadă diferite munci ocazionale.
Nicolae Steinhardt despre ţigani
„Printre ţigani. Rasismul este o demenţă, dar – cum să spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însuşirile ei, este o nerozie. Sunt mai degrabă certăreţi, rostul vieţii lor e gâlceava, harţa; fără de larmă şi tărăboi se asfixiază şi pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoşi, minţim cu toţii, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Şi găsesc de cuviinţă să-şi întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun. (…) Şi nu le poţi intra în voie. Oricât de frumos le vorbeşti, orice umilinţă, orice făţărnicie: deopotrivă de inutile. Leneşi, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă, ca instinctul de conservare. Şi nu pot bea în cârciumi, numai afară, pe stradă, cu sticlele înşirate alături şi puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiţionism, o nostalgie a bâlciului; şi un jind al ocării, ţipetelor, poalelor date peste cap. Spurcăciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul ţopăitor. Cărora Coşbuc le-a găsit nume atât de potrivite şi care îşi fac din cur o goarnă“.
Jurnalului fericirii“ (Editura Dacia, 1992, pagina 205)
Şcoala ţiganilor din care pleacă românii
În fiecare dimineaţă, în centrul localităţii Ineu se întâlnesc două autobuze. Unul care duce copiii români la şcoala din Botean, un sat învecinat, şi altul care aduce copiii tigani din Ţigănie la şcoala din sat. Acesta este rezultatul a cinci ani de programe şi finanţări consistente de la UE şi de la Ministerul Educaţiei pentru desegregarea tiganilor.
Cei cinci ani de programe şi de investiţii ce însumează zeci de mii de euro, din fonduri PHARE şi din bani de la Ministerul Educaţiei, destinate integrării tiganilor din localitatea Ineu, Bihor, au avut următoarele rezultate concrete: românii din şcoală au plecat să înveţe în satele învecinate, profesorii din şcoală sunt în război permanent şi au schimbat 4 directori, iar tiganii din Ţigănie şi-au îmbogăţit vocabularul cu un nou cuvânt: discriminare.
DIN INTOLERANŢI, PREA TOLERANŢI
În jur de 15 copii aşteaptă, la ora 8:00 dimineaţa, în staţia din centrul Ineului să vină rata. Sunt toţi români sau maghiari, iar părinţii i-au retras de la şcoala din sat. Raluca e clasa a II-a. A făcut clasa I la doi paşi de casă, dar părinţii au decis că i-ar fi mai bine la şcoala din Botean. “Nu era bine la şcoala din Ineu. Mereu gălăgie, dezordine. Nu puteam învăţa. În pauze era cel mai urât. Mă mai îmbrânceau unii copii, îmi vorbeau urât şi mă mai şi băteau”, povesteşte timid. Acum se trezeşte la 6:30 în fiecare dimineaţă, aşteaptă autobuzul şi merge 3 kilometri până la Botean. Un alt elev în clasa a VII-a s-a mutat la începutul acestui an şcolar. Îi era teamă că nu va fi suficient de bine pregătit pentru a intra la un liceu bun în Oradea. “Ai mei au vorbit cu directoarea să ia măsuri, să se desfăşoare normal orele la Ineu, dar li s-a răspuns că e treaba lor dacă decid să mă mute”. La clasele a V-a şi a VII-a din Botean jumătate din elevi sunt din Ineu.
Cultul victimizarii
Autor: Codrin Goia-ND Sibiu
Odata cu era corectitudinii politice minoritatile dispun de o noua arma in incercarea lor de a obtine privilegii si de a se impotrivi vointei majoritatii: cultul victimizarii. Plasandu-se in ipostaza victimei, minoritatile de orice fel (etnice, rasiale, sexuale, religioase, etc) reusesc nu doar sa atraga atentia asupra lor, dar si sa atraga simpatia celor slab informati.
De cele mai multe ori intr-un conflict victima este privita cu ochi buni si are parte de sustinere si simpatie in timp ce agresorul trebuie sa dea socoteala pentru ce a facut. La fel functioneaza treaba si cand vine vorba de cultul victimizarii: minoritatile intotdeauna se considera discriminate (chiar si atunci cand beneficiaza de privilegii), intotdeauna vor mai multe drepturi, nu se multumesc niciodata cu cat au, le dai un deget si iti musca toata mana. Find „victime”, asta neaparat inseamna ca trebuie sa gaseasca si un „agresor”, un tap ispasitor pe care sa dea vina pentru toate problemele pe care le au. „Agresorul” nu poate fi decat majoritatea.
Rromi sau tigani? Cat conteaza?
In ultimul timp, tiganii din strainatate comit tot mai multe infractiuni, iar asocierea lor cu poporul roman prezentat ca un popor de violatori si hoti are efecte negative asupra tarii noastre. Despre Romania a ajuns sa nu se mai discute ca despre tara care a dat niste sportivi, muzicieni sau oameni de cultura valorosi, ci despre o tara cu oameni care fura, violeaza sau ucid.
Totul a pornit insa de la faptul ca strainii, atunci cand aud de termenul de rrom, se gandesc automat la romani si, bineinteles la Romania. Din aceasta cauza, multi spun ca rromilor ar trebui sa li se spuna tigani, pentru a nu mai fi confundati cu romanii. Este insa corect sa le spunem rromi sau tigani? Cuvantul “rrom” a fost introdus pentru a fi folosit in documentele oficiale printr-un memorandum al Ministerului Afacerilor Externe, in februarie 2000. Pe atunci, ministru de Externe era Petre Roman, care a avut initiativa de a folosi acest termen in paralel cu formele alternative romane/gipsies/romi/tigani, in corespondenta internationala. Totodata, in anul 1993, in Consiliul Europei s-a votat pentru folosirea termenului de “rromi” in loc de “tigani”, Romania avand atunci doar statutul de tara invitata. Drept urmare, cuvantul tigan a fost schimbat in rrom.
