Tag Archives: Targu Ocna
Legionarul Valeriu Gafencu cinstit de Noua Dreaptă
Sâmbătă, 18 februarie 2012, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la moartea martirului legionar Valeriu Gafencu, o delegație a Noii Drepte s-a deplasat în orașul Târgu Ocna, locul unde a murit acesta.
Parastasul organizat în memoria lui Valeriu Gafencu, numit ”Sfântul închisorilor” de Nicolaie Nicolae Steinhardt, avut loc la Biserica Poieni din localitate. Considerând că martirii temnițelor comuniste sunt niște exemple de urmat, tinerii naționaliști au ținut să fie prezenți trup și suflet la această comemorare. Membrii Noii Drepte au aprins lumânări, au spus rugăciuni și au stat de gardă la troița ridicată în memoria lui Valeriu Gafencu.
Slujba a fost oficiată de părintele Amfilohie Branza care a venit la Târgu Ocna împreună cu un grup de maici de la Mănăstirea Diaconești.
Părintele Constantin Voicescu – 14 ani de la trecerea în rândul mucenicilor. Despre Valeriu Gafencu: “Am certitudinea că va fi canonizat”
“Undeva, intr-o inchisoare comunista, a trait si a patimit un om despre care am certitudinea ca va fi canonizat. E vorba de Valeriu Gafencu. A murit la Targu Ocna. Un tanar cu sufletul de crin, pe care, din pricina puritatii sale, iti era rusine sa-l privesti in lumina ochilor. nu mai era decat piele si os, plin de boala si de tuberculoza, dar ochii lui erau luminosi si numai zambet.” – Pr. Constantin Voicescu
Intamplarea de la penitenciarul Targu Ocna
– “A avut loc un lucru ce ne-a impresionat pe toti in chip deosebit. A fost dezafectata capela care facea parte din vechea inchisoare, cladita de un domnitor, pe vremuri. Acela, descinzand intr-o vizita, a fost indurerat sa constate ca ocnasii nu vedeau soarele niciodata, munceau sub pamant, mancau sub pamant, dormeau sub pamant. Si le-a construit o gherla la suprafata, la distanta bunicica de ocna, sa faca doua plimbari pe zi sub cerul liber. O numeam: La Castel. Din acel timp se credea ca data si capela. Ei bine, cand a fost aceasta dezafectata, ne-am pomenit ca ni s-au adus carpe de sters pe jos. Ele constituiau fragmente din vesminte preotesti, de patrafir, de steaguri, de antimise si asa mai departe. Dandu-ne noi seama de aceasta, am cautat – cu mare grija, de teama turnatorilor – sa le recuperam, sa le ascundem. Mi-aduc aminte ca am cusut o Sfanta Fata de Masa intr-o saltea, nu mai stiu nici eu unde. In sfarsit, am facut tot ce era cu putinta sa nu se ajunga a se spala pe jos cu ele, ceea ce detinutii de la dreptul comun au si facut-o, nestiind, sarmanii, despre ce era vorba.”
Fericirea bolnavilor de la Targu-Ocna era ca se nimerisera in mainile lor acele fragmente ce simbolizau Eternitatea. Orice risc merita asumat pentru pazirea lor.
– “Eu am luat un patrafir pe care mi l-am cusut in captuseala paltonului. Paltonul mi-l lasasera; se ingaduiau haine groase acolo. Cu el m-am invelit toata perioada detentiei, pana la eliberare. M-am tot intrebat: ‘Nu cumva este o legatura intre asta si optiunea mea pentru preotie?’. Anume faptul ca-mi pazea umerii un patrafir? Dealtfel gandul de a ma dedica vietii bisericesti s-a tot accentuat la Targu-Ocna.”
Săpăturile de căutare a moaştelor Sfântului Valeriu Gafencu s-au încheiat. S-au găsit osemintele a patru foşti deţinuţi politici şi se va continua anul viitor
Astazi, 7 septembrie 2011, s-au incheiat sapaturile de scoatere la lumina a osemintelor marturisitorului Valeriu Gafencu. Pe perioada celor 3 zile de lucru a fost sapata o groapa de 6 m X 2 m, de o adancime de 1,80 m in care au fost gasite 11 morminte. Din cele 11, arheologii de la Institutul de investigare a crimelor comunismului in Romania au tras concluzia ca 4 apartin fostilor detinuti politic deoarece trupurile detinutilor au fost aruncate in gropi fara a fi puse in sicrie, unul dintre ele chiar cu fata in jos. Restul de trupuri erau in sicrie de PFL si apartineau bolnavilor din Spitalul de boli psihice din cadrul penitenciarului Targu Ocna. Osemintele celor patru detinuti politic au fost scose din pamant si puse in saci, care vor fi pastrati in biserica din cadrul cimitirului pana anul viitor cand vor fi prelevate si celelalte parti ale osemintelor descoperite anul acesta.
Trebuie precizat ca pe aria spaturilor a fost gasit doar un trup intreg dintre cele ale detinutilor, celelate fiind descoperite partial, restul corpului ramand sub pamant deoarece depasea aria sapaturilor. Tocmai din acest motiv, anul viitor se vor continua sapaturile spre a recupera si celealte parti ale corpurilor si a fi ingropate cum se cuvine, dupa randuiala ortodoxa. La sfarsit, inainte de a fi scoase din pamant osemintele, a fost oficiat un parastas de catre preotul paroh al bisericii cu hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena aflata in Parohia Poieni, pe strada Crizantemelor.
In legatura cu moastele Sfantului Marturisitor Valeriu Gafencu, a fost cautata cruciulita care se spune ca i-ar fi fost pusa in gura de catre colegii sai, dar nu fost gasita la niciunul din cele doua cranii dezgropate de sub pamant. O alta metoda de a afla daca vreuna din moastele gasite apartine sfantului Valeriu este testul ADN, prin compararea cu cel al surorii sale.
Unde a fost îngropat Sfântul închisorilor?
Arheologii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului încep căutarea osemintelor fostului deţinut politic.
Una dintre cele mai interesante figuri dintre martirii care au trecut prin închisorile comuniste este cea a lui Valeriu Gafencu. El a fost supranumit „Sfântul închisorilor” de către monahul scriitor Nicolae Steinhardt. Caracterizarea pare stranie, pentru că Nicolae Steinhardt era de origine etnică evreiască, iar Valeriu Gafencu fusese arestat în anul 1941, ca urmare a apartenenţei sale la Mişcarea Legionară. Însă atitudinea profund creştină, „de trăitor al ortodoxiei”, după cum îl descriu mulţi dintre colegii săi de suferinţă, l-au transformat pe Valeriu Gafencu într-un reper moral pentru cei care au trecut prin infernul închisorilor comuniste.
„S-a născut la 24 ianuarie 1921, în localitatea Singerei, judetul Bălţi, în Basarabia. Tatăl său, Vasile Gafencu, a fost deputat în Sfatul Ţării, adunarea reprezentativă care a votat în 1918 Unirea cu România. În anul 1941, pe când era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept şi Filosofie din Iaşi, a fost arestat din motive politice şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică. A fost încarcerat pentru început la închisoarea de la Aiud, unde a rămas pentru mai mulţi ani, după care a fost transferat la închisoarea din Piteşti. În aceste temniţe, datorită condiţiilor de detenţie, agravate după instaurarea în ţară a regimului comunist, a contactat mai multe boli, acesta fiind preţul rezistenţei sale morale şi spirituale.
TBC-ul pulmonar, osos şi ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul. Ca urmare a acestui lucru, la sfârşitul anului 1949, Valeriu este transferat de la Piteşti pentru investigaţii medicale la închisoarea Văcăreşti, iar în februarie 1950 a fost trimis la penitenciarul-spital din Târgu Ocna, într-o stare atât de gravă încât supravieţuirea sa timp de încă doi ani poate fi considerată drept o minune”, scrie istoricul Gheorghe Petrov, de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului, într-o scurtă caracterizare a lui Valeriu Gafencu.
Un sfârşit demn de sfinţenie
„Chipul său era însă straniu, fiind scăldat într-o lumină nepământeană, asupra căreia depun mărturie mulţi dintre cei care au avut privilegiul de a-i fi în preajmă mai ales în ultima parte a vieţii sale. Sufletul şi mintea sa nu se despărţeau în nici un fel de rugăciune. În ultimul an al vieţii, hemoptizia îl transformase într-o epavă umană. La prima vedere, deoarece lumina sfinţeniei trecea dincolo de bietul său trup în
Casa Generalului Gheorghe “Zizi” Cantacuzino “Grănicerul” în pericol de degradare
Ne-am obisnuit parca sa primim vesti triste despre cladiri cu semnificatii deosebite istorice, arhitecturale sau spirituale, din zestrea istorica a Bucurestilor, ce cad sub lama buldozerelor, atunci cand nu se prabusesc singure, lasate sa se naruie sub povara anilor si intemperiilor.
Asa au disparut, in ultimii ani, din peisajul bucurestean, pe rand, Moara lui Asan, scoala Mantuleasa, policlinica Coltea… Si ne vine parca, sa ne intrebam, ce s-a schimbat dupa 1989 in acest domeniu, atata timp cat genocidul cultural al Capitalei noastre, inceput de Ceausescu, continua nestingherit, de data aceasta nu in numele unei ideologii, ci in numele goanei grobiene dupa profit cu orice pret. In ritmul acesta, in scurt timp, Bucurestiul va ramane un oras anost, lipsit de personalitate, de identitate, de memorie. Un oras lipsit de istorie. O adunatura hada si searbada de building-uri, iar noi, bucurestenii – o adunatura de indivizi lipsiti de trecut. Orfani. Bastarzi.
Astazi va anuntam intrarea in vizorul mafiei imobiliare a unei cladiri cu semnificatii istorice si artistice aparte. Este vorba de casa General Cantacuzino din strada Gutenberg nr. 3.
Valeriu Gafencu, “sfantul inchisorilor”, readus la Cahul de ASCOR
Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi Români (ASCOR) din Republica Moldova a organizat la Cahul, sâmbătă, 26 septembrie, o prezentare publicului din Cahul a cărţii „Sfântul Închisorilor”, care istoriseşte viaţa lui Valeriu Gafencu, acţiune care face parte din campania „Din temniţe spre sinaxare” şi îşi propune canonizarea martirilor români morţi pentru credinţă în perioada interbelică şi cea comunistă.
Evenimentul a avut loc în incinta Universităţii de Stat din Cahul „B.P. Haşdeu”, la iniţiativa ASCOR, cu sprijinul asociaţiei obşteşti „ECOU” , sub egida „Cenaclului A. Ciurunga”. Pe lângă cartea „Sfântul Închisorilor”, membrii ASCOR au distribuit şi numărul special al publicaţiei „Studentul Otodox”, dedicat campaniei de promovare a martirilor care au murit în temniţele româneşti.
„Se spune că există trei feluri de oameni: sunt oameni care văd lucrurile, sunt oameni cărora trebuie să le arăţi şi sunt oameni cărora chiar dacă le arăţi, tot nu mai văd. Valeriu Gafencu făcea parte din prima categorie pentru că pe lângă că era o fire care era iubea foarte mult natura ş înţelegea sensurile ascunse ale naturii, era şi o persoană destul de poetică, dar de ceea ce ţinea de profunzimea sufletului, de idealurile creştine era de neîntrecut”, spune Andrei Cociug, membrul ASCOR care a relatat tinerilor despre viaţa şi trăirea duhovnicească a lui Valeriu Gafencu.
Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sângerei, judeţul Bălţi, în Basarabia. În toamna anului 1941, când a fost arestat şi condamnat la 25 de ani muncă silnică, Valeriu Gafencu avea vârsta de 20 de ani. Era student în anul al II-lea al Facultăţii de Drept şi Filosofie din Iaşi.
În anul 1941, era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept şi Filosofie din Iaşi şi totodată conducător al unui grup al Frăţiilor de Cruce. A fost arestat, din cauza apropierii sale de legionari, de regimul Antonescu şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a apărat la proces pe Gafencu, declarând că acesta este “unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. Această încercare s-a dovedit însă a fi inutilă, dictatura antonesciană nevăzând cu ochi buni activismul legionar al tânărului Gafencu, care voia ca tot mai mulţi elevi şi studenţi să se înscrie în Frăţiile de Cruce.
